Tipărire
Categorie: Drept
Accesări: 77
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Perturbarea atitudinii faţă de mediul social existent se poate manifesta  printr-o diversitate de aberaţii comportamentale, dintre care unele pot ameninţa însăşi existenţa fizică a persoanei. Din rîndul acestora face parte şi suicidul, ca cea mai gravă formă.

Suicidul constituie un act grav şi irecuperabil al existenţei umane după datele literaturii medicale el apare într-o frecvenţă medie de 2%, iar tentativele de sinucidere ar fi într-o proporţie de zece ori mai mare. Evaluarea semnificaţiei actului suicidar se poate face prin criterii de analiză filosofică, etică, psihopatologică şi socială.28 După unii autori, sinuciderea trebuie privită sub triplă incidenţă: biologică, psihologică şi socială.29

Suicidul constituie, deci, actul de privare voluntară a propriei vieţi. Ca intenţie sau act realizat, suicidul rămîne expresia unei atitudini de singularizare determinată de un conflict ale cărui durată, intensitate şi condiţionare sînt esenţial subiective. Conflictul se realizează prin structurarea în propria conştiinţă a unor întrebări răspunsurile stabilesc atitudini incompatibile între ele şi, în consecinţă, anulează capacitatea de a se realiza, prin perturbarea instinctului de conservare şi a întregii personalităţi.

Rata suicidului diferă de la stat la stat şi în dependenţă de o multitudine de factori (variaţii legate de anotimp, de caracteristici persoanle, de locul de rezidenţă, cauze medicale).

În dependenţă de cauzele sociale, Durkheim (1951) clasifică suicidul în trei categorii 30:

Vîrsta şi sexul de asemenea caracterizează riscul suicidal. În cadrul suicidului pînă la vîrsta de 18 ani s-a determinat două perioade cu valori înalte ale ratei suicidale: 9-11 ani şi 14-18 ani, însă riscul suicidal s-a evidenţiat preponderent în perioada maturităţii sexuale şi adolescenţei. Această vîrstă de tranziţie, ştiută prin modificările de caracter al persoanelor, induce stările conflictuale din familie, din mediul microsocial, din societate, iar particularităţile de adaptabilitate scăzută favorizează dezvoltarea conduitei suicidale. Copiii şi adolescenţii folosesc metodele mai accesibile pentru ei, cunoscute din cele auzite şi văzute, ca urmare a „spectacolelor de suicid" întîlnite în viaţa lor, suicigaşii fiind pentru ei mai des eroi şi considerînd suicidul o metodă de pedeapsă a părinţilor, care, cu siguranţă, vor suferi. Alcoolul, prin acţiunea sa narcotică, deprimînd instinctul de conservare, prezintă un factor de risc evident ce facilitează realizarea suicidală a tinerilor. Conform investigaţiilor, în Moldova, 27,7% din cazurile de suicid realizat de copii şi adolescenţi s-au produs pe fundalul alcoolizării.31

Printre modalităţile de suicid printre copiii şi tinerii de la oraş se constată: asfixiile mecanice – 35,96%, precipitările – 33,71%, intoxicaţiile – 23,6% şi în cîte 2,25% s-au notat aplicarea armelor de foc, ascuţite şi aruncarea sub tren. În mediul rural suicidul s-a realizat prin: spînzurare – 43,75%, intoxicaţie – 33,33%, precipitare – 10,42%, aruncare sub tren – 6,25%, aplicarea armelor de foc – 4,17% şi a obiectelor ascuţite – 2,08%. Persoanele neidentificate au realizat suicidul mai frecvent prin aruncarea sub tren sau spînzurare cu o frecvenţă egală de 42,86% şi mai rar prin precipitare – 14,29%32.

            Suicidul este determinat mai des de stările conflictuale din mediul familial, de studii, de serviciu, de relaţiile interpersonale interpersonale etc., care  constituie în total 42,85%. Dragostea în eşec a indus acţiuni suicidale în majoritatea cazurilor printre sexul feminin (80%), care au reacţionat mai sensibil în astfel de situaţii. Conflictelor pe fundalul relaţiilor de dragoste le-a fost caracteristică vîrsta de 17-18 ani. O influenţă asupra acestei motivaţii o are şi mediul de reşedinţă al adolescenţilor, astfel de cazuri fiind înregistrate numai printre locuitorii oraşului. Săvîrşirea actelor suicidale pe fundalul acestor conflicte poartă un caracter acut, deoarece au fost realizate după întoarcerea de la randez-vous, în intervalul de ore de la 9 seara la 3 noaptea. Un risc sporit de realizare a suicidului cu motivaţie amoroasă o prezintă zilele de odihnă, atunci cînd sînt organizate de obicei diferite distracţii pentru adolescenţi, preponderent sîmbăta, mai rar duminica sau în noaptea spre luni. Majoritatea cazurilor de suicid, realizat din motivul neînţelegerilor familiale, au la bază conflictele părinţi-copii.33

Moartea şi tentativele suicidale printre copii şi adolescenţi reprezintă un fenomen complex de autovictimizare şi rămîne o problemă medico-socială majoră. Cazurile de deces suicidal la vîrsta de 7-18 ani se plasează pe locul doi după accidente, iar tentativele suicidale predomină esenţial (70,2-77,1%) printre toate spitalizările în urma intoxicaţiilor acute. Coraportul dintre tentativele şi decesele suicidale printre copii şi adolescenţi constituie 18:1. Acţiunile suicidale se caracterizează prin variaţii zonale, riscul autoagresiv accentuîndu-se în teritoriile sudice ale republicii. Se constată o rată mai înaltă a suicidului realizat rural (17,80/0000) faţă de cel urban (14,90/0000). Pentru suicidul realizat semnificativă este predominarea de 5 ori a sexului masculin, iar pentru tentativele suicidale – de 6 ori a sexului feminin. Riscul autodistructiv maxim se observă la vîrsta de 16-18 ani.

La moment, în Republica Moldova lipseşte o asistenţa suicidologică organizată, nu există centre şi servicii specializate cu programe unice de cercetare a actelor autodistructive, care ar reflecta epidemiologia, motivaţiile şi factorii de risc suicidali, întru elaborarea măsurilor eficace de profilaxie.34

Se remarcă o creştere a frecvenţei autovătămării deliberate la copii şi adolescenţi în multe zone ale lumii. Este dificil a determina motivaţia autovătămării la copiii sub 12 ani, pentru că pînă la această vîrstă ei nu au o concepţie clară despre moarte, de aceea în cazul lor motivaţia ar rezida în dorinţa de a evada din starea de stres sau de a manipula adulţii. Autovătămările de orice gen, ca modalitate a autovictimizării, este determinată de dezmembrarea familiei, tulburări psihiatrice şi abuzuri ale copiilor.