Pin It

Răspunderea juridică, în mod tradiţional, este analizată ca o instituţie fundamentală a dreptului, instituţie care tinde să ocupe centrul dreptului în totalitatea sa, reflectând stadiul de evoluţie a întregii societăţi, nivelul conştiinţei şi responsabilităţii sociale.[1] Ea este reglementată în toate ramurile sistemului juridic, are contingenţe cu toate instituţiile juridice şi aparţine tuturor situaţiilor.

Societatea în întregul ei, ca şi fiecare individ care intră în compu­nerea ei, simt nevoia de ordine şi siguranţă. Această nevoie este satisfăcută prin respectarea normelor morale, religioase, politice, juri­dice, pe baza cărora se realizează convieţuirea socială. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere corespunzătoare.

Conceptul de răspundere sau de responsabilitate[2] desemnează reacţia de reprimare, venită din partea societăţii, faţă de o anumită acţiune umană, imputabilă, în principal, individului. Sensul frecvent atribuit noţiunii de răspundere, indiferent de forma sub care se mani­festă, este acela de obligaţie de a suporta consecinţele nerespectării acestor reguli de conduită, obligaţie ce incumbă autorului faptei contrare acestor reguli şi care poartă întotdeauna amprenta dezapro­bării sociale a unei asemenea fapte.

Natura regulii încălcate determină natura formei de răspundere. Împreună, toate formele de răspundere alcătuiesc răspunderea socială. Între diverse forme de răspundere socială există o strânsă legătură. Fiecare formă a răspunderii sociale acţionează asupra tuturor celorlalte forme.

Una din formele răspunderii sociale este răspunderea juridică. Ea are trăsături proprii care o delimitează de alte forme de răspundere. Specificul răspunderii juridice constă, în primul rând, în faptul că ea se referă la obligaţia de a da socoteală pentru încălcarea normei de drept.

Răspunderea juridică se naşte ca urmare a producerii unor fapte ilicite, adică a unei comportări neîngăduite de lege. Dacă răspunderea morală, de exemplu, intervine atunci când nu s-a făcut un bine, răspunderea juridică intervine când s-a făcut ceva rău şi fapta dăunează cuiva.

Faptele ilicite sunt grave, pentru că afectează interese importante, stabilirea răspunderii făcându-se de către organe de stat cu atribuţii speciale. În cazul răspunderii morale, de exemplu, stabilirea răspunderii se realizează în forul lăuntric al făptaşului sau prin dezaprobarea faptei din partea celor din jurul său.

Răspunderea juridică este o măsură de constrângere, necesară respectării normelor de drept, fiind aplicată de organe special învestite ale statului să dispună constrângerea împotriva celor care săvârşesc fapte ilicite.

Răspunderea juridică presupune, ca regulă, sancţiuni mai severe decât alte forme de răspundere socială. Ea implică uneori privarea temporară de libertate. Sancţiunea juridică este mai promptă şi mai eficace, realizarea ei fiind inevitabilă şi obligatorie.

Categoria răspunderii juridice poate fi just înţeleasă şi definită numai pornindu-se de la formele ei concrete de manifestare, adică de la răspunderea penală, civilă, disciplinară. Deşi formele răspunderii învederează particularităţi diferite, ele prezintă şi o sumă de elemente comune, prin a căror sintetizare se poate elabora o definiţie generală a noţiunii răspunderii juridice, valabilă şi aplicabilă pentru fiecare din aceste forme[3].

Deşi există o pluralitate de norme juridice prin care se reglemen­tează diferitele forme de răspundere, cu toate acestea nici un text nu dă o definiţie legală vreuneia din ele.

În literatura de specialitate au fost reţinute numeroase definiţii ale răspunderii juridice, dintre care cea mai complexă ni se pare a fi aceea care defineşte răspunderea juridică în sensul de „complex de drepturi şi obligaţii conexe care-potrivit legii - se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept".[4]

Reiese deci, faptul că, răspunderea juridică este o măsură de constrângere, necesară respectării normelor de drept, aplicată de organe special învestite ale statului să dispună constrângerea împotriva celor care săvârşesc fapte ilicite.

 

[1]    A. Iorgovan, op. cit., vol. II(2002), p. 331.

[2]     M. Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

[3] M.Costin, Răspunderea juridică în Dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Dacia, Cluj, 1974, p. 17.

[4] Mircea N. Costin, O încercare de definire a noţiunii răspunderii juridice, în R.R.D., 1970, nr. 5, p. 81-82.