1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Deşi în Republica Moldova institutul Curţii cu juraţi nu are aplicare, deoarece Codul de procedură penală nu prevede această procedură, totuşi este necesar a accentua importanţa acestui institut pentru implementarea principiului contradictorialităţii în procesul penal. Considerăm că în viitorul apropiat, o dată cu dezvoltarea procesului penal, în Republica Moldova se va institui Curtea cu juraţi ca un instrument caracteristic procesului penal contradictorial clasic.

Curţile cu juraţi, în felul cum acţionează actualmente în alte ţări, au apărut, pentru prima dată, în Anglia, care a servit drept o cucerire pentru lumea civilizată în lupta pentru libertăţile progresiste la acea oră, mai ales pentru garanţiile libertăţii individuale ale fiecărui cetăţean. Tradiţiile vechi engleze de înfăptuire a justiţiei au rămas şi până în prezent un model de asigurare a drepturilor şi libertăţilor persoanei şi, după cum menţionează unii autori, „marile transformări sociale din ultimele secole nu au făcut decât să perfecţioneze, să amplifice şi să consacre vechile deziderate ale moralei şi ale filozofiei juridice"43. Astfel, Curţile cu juraţi, apărute în sec. al XVIII-lea, având menirea de a nu permite abuzul de putere din partea judecătorilor şi a statului în general, devin o parte a sistemului statal, ele rămânând ca temelie a sistemului judiciar englez actual44. La început, Curtea cu juraţi a fost formată pentru soluţionarea litigiilor financiare.

In procedura penală apariţia Curţilor cu juraţi este legată de Sinodul de la 1215, când Papa Inocenţiu al III-lea a interzis slujitorilor bisericii de a exercita ceremoniile religioase în timpul ordaliilor, astfel acestea au fost lichidate şi nu se mai foloseau ca metode de efectuare a anchetei judiciare. A apărut necesitatea de a introduce o nouă metodă de procedură judiciară, eforturile în această direcţie soldându-se cu instituirea Curţilor cu Juraţi.

Noţiunea de juriu era definită drept un grup de persoane neprofesioni-ste chemate prin dispoziţia regală pentru stabilirea vinovăţiei şi pronunţa­rea verdictului. Această procedură eliberează judecătorul de o povară, dar şi dă garanţii depline că aici o persoană nu va fi învinuită pe nedrept de comiterea unei crime. Juriul care participa la proces era compus din persoane care cunoşteau localitatea şi obiceiurile. Ele trebuiau să  servească ca garanţi ai persoanei împotriva samavolniciei puterii regale şi judecătoreşti. îndeplinirea funcţiei de jurat se considera o datorie publică, iar eliberarea de la exercitarea ei ca un privilegiu.

Legea cu privire la Curţile cu juraţi din 1825 stabilea un cenz de vârstă şi avere pentru candidaţii în juriu: de vârstă de la 21 până la 60 ani; de avere - venitul neţ de la folosirea pământului sau a casei să nu fie mai mic de 10 lire pe an. în 1972, conform Legii despre judecata penală, cenzul de avere se anulează. Dreptul englez prevede că fiecare persoană, începând cu vârsta de 17 ani, are dreptul la examinarea cauzei de Curtea cu juraţi, în cazul în care pedeapsa stabilită de lege pentru comiterea infracţiunii depăşeşte termenul de 3 luni privaţiune de libertate. Dacă inculpatul nu este de acord cu măcar un singur punct din actul de învinui­re, atunci următoarea etapă a procesului judiciar este formarea juriului.

Din toate persoanele chemate pentru a participa prin tragere la sorţi, se aleg 12 juraţi, care intră în componenţa juriului. Verdictul se pronunţă cu majoritatea voturilor. Dacă juraţii nu pot ajunge la o înţelegere, judecă­torul, care este preşedinte al Curţii în proces, poate dizolva Curtea. De competenţa Curţii mai ţine şi incriminarea altei infracţiuni inculpatului, ce nu se acuză conform actului de învinuire. Astfel, Curtea îl poate absolvi pe inculpat de o infracţiune, dar să-i incrimineze alta.

în Franţa apariţia Curţii cu juraţi este legată de Revoluţia Franceză, care a lăsat generaţiilor următoare marile principii democrate, unele din ele devenind norme ale dreptului internaţional. în acea perioadă au suferit schimbări radicale toate instituţiile de stat ce urmau să devină sprijinul de bază al statalităţii Franţei. Una dintre garanţiile asigurării drepturilor şi liber­tăţilor individuale este ideea participării poporului la înfăptuirea justiţiei.

O adâncă urmă în istoria Curţilor cu juraţi din Franţa a lăsat-o perioada lui Napoleon. Acesta tindea să organizeze o societate nouă, ţinând cont de tot ce este necesar pentru activitatea vitală. Codul de procedură penală de la 27 noiembrie 1908, cu unele modificări, a fost în vigoare până în 1958. în 1941, în timpul regimului fascist, Curţile cu juraţi au fost supuse unor reorganizări substanţiale. Au fost lichidate cele două colegii (juriul neprofesionisti şi judecătorii profesionişti), sentinţa urmând să fie pronunţată de judecată în componenţa a şase juraţi şi trei judecători profesionişti.46

Noul Cod, care a intrat în vigoare la 2 martie 1959, a introdus modifi­cări esenţiale în ceea ce priveşte componenţa Curţilor cu juraţi, modifi­când şi ordinea de votare. Numărul juraţilor a crescut până la nouă persoane şi s-a decis ca fiecare hotărâre nefavorabilă pentru inculpat să fie luată numai cu majoritatea calificată de voturi - adică nu mai puţin de opt, cu scopul excluderii posibilităţii de acuzare a inculpatului sau de adoptare a unei hotărâri dacă împotriva acesteia au votat majoritatea juraţilor.

în Germania instituţia Curţilor cu juraţi a fost introdusă de armata lui Napoleon, fiind acceptată de sistemul judiciar german. în unele regiuni ale Germaniei, în anii 50 ai sec. al XlX-lea s-au introdus şi judecăţile şeffeni, în a căror componenţă intrau judecători şi asesori. Deosebirea între Curtea cu juraţi şi judecata şeffeni consta în faptul că în ultima funcţiona un singur colegiu mixt care soluţiona toate chestiunile cauzei, de asemenea şi termenul pedepsei, fiind alcătuită din 7-11 membri.

Codul german de procedură penală, care funcţionează cu unele modi­ficări până în prezent, a fost adoptat la 1 februarie 1877. în Capitolul II al Codului este reglementată şi procedura judiciară în Curţile cu juraţi. O dată cu instaurarea dictaturii fasciste, în Germania au fost lichidate bazele democratice ale procedurii penale şi organizării judiciare, justiţia fiind transformată în unealtă de răfuială. Toate instituţiile judiciare trec sub controlul „conducerii politice supreme".47 La 12 septembrie 1950 este adoptată o nouă lege privitor la organizarea judiciară şi a procedurii penale, conform căreia Curţile cu juraţi au fost restabilite, în componenţa lor intrând trei judecători şi şase juraţi.

Un rol important îl joacă Curţile cu juraţi în procedura austriacă. în Austria, participarea poporului la înfăptuirea justiţiei este reglementată de art.91 al Constituţiei. Curţile cu juraţi examinează cauzele în compo­nenţa a trei judecători şi opt juraţi. în această ţară este stabilită drept judecată de primă instanţă şi judecata de şeffeni în componenţa a doi magistraţi specializaţi şi doi asesori, cu drepturi egale. Pe seama Curţilor cu juraţi este pusă examinarea tuturor cauzelor legate de comiterea infrac­ţiunilor politice, de asemenea şi infracţiunile pentru care se prevede ca termenul privaţiunii de libertate să depăşească 10 ani. Pentru exercitarea funcţiei de juraţi, aceasta fiind o datorie obştească, persoana nu este remunerată, primind doar unele compensaţii. Pentru a îndeplini funcţia de jurat este necesară cetăţenia austriacă şi vârsta de 30 de ani.

Asemănătoare celor austriece sunt şi Curţile cu asizi în Italia. Art. 102 al Constituţiei italiene prevede participarea directă a poporului la înfăptui­rea justiţiei. Curţile cu juraţi au fost introduse în Italia conform decretului de la 23 martie 1931 în care se specifică că colegiul unic soluţionează chestiunea privind vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, aplicarea pe­depsei şi pronunţarea sentinţei. Aceste Curţi se compuneau din doi judecă­tori şi cinci asesori. în prezent, în Italia Curţile cu juraţi funcţionează pe lângă Curţile de Apel.

Curţile cu juraţi ocupă un loc important şi în sistemul organelor judi­ciare ale S.U.A. Această instituţie şi-a păstrat importanţa mai mult decât în Anglia. în S.U.A. istoria Curţilor cu juraţi este strâns legată de istoria ţării, instituţia dată fiind fondată aproximativ în aceeaşi perioadă când a fost adoptată şi Constituţia. Fiind prima Constituţie a statului în istoria omenirii, reglementează şi participarea poporului la înfăptuirea justiţiei. Articolul 3 al Constituţiei presupune că toate cazurile provenite din infrac­ţiuni, cu excepţia celor de impiciment, să fie soluţionate de Curţile cu juraţi. Dreptul persoanei de a fi judecat de concetăţenii săi este un drept constituţional care este revendicat atât de cetăţeni, cât şi de jurişti profesionişti, anume din cauza că această instituţie asigură incontestabil ocroti­rea şi garantarea drepturilor părţilor. Legislaţia federală stabileşte două tipuri de juriu: juriul mare şi juriul mic. Juriul mare determină dacă persoana a comis infracţiunea care i se incriminează, juriul mic este ales din rândul locuitorilor localităţii respective pentru a constata dacă este sau nu vino­vată persoana care se acuză. în componenţa juriului intră 12 persoane, însă în unele state pot fi şi mai puţine. Verdictul este pronunţat prin vot secret, cu majoritatea de voturi.

Curţile cu juraţi, ca instituţii ale puterii judiciare, ocupă un loc impor­tant în sistemele judiciare ale ţărilor cu tradiţii democratice. Atât reprezen­tanţii poporului, cât şi juriştii profesionişti, văd în această instituţie o garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, o asigurare a soluţionării obiective şi nepărtinitoare a cauzelor, o formă de participare a poporului la activitatea puterii a treia. Istoria Curţilor cu juraţi ne dove­deşte că, apărute ca rezultat al activităţii umane, aceste instituţii cu tradiţii bogate vor funcţiona atâta timp cât va exista însăşi puterea judiciară. In nici o perioadă această instituţie nu a prezentat pericol pentru ordinea de drept democratică. Această instituţie a fost ignorată doar în timpul instau­rării dictaturilor. în societăţile civilizate însă Curtea cu juraţi a fost folosită şi ca garant al justiţiei democratice în condiţiile luptei politice. Curtea cu juraţi a fost tot timpul necesară pentru confirmarea adevăru­lui şi justeţei. Apariţia Curţilor cu juraţi este legată de necesitatea introdu­cerii în pânza judecătorească a „elementului popular" în persoana juraţi­lor. Juraţii, spre deosebire de judecătorul profesionist, nu depind de structurile puterii nici din punct de vedere material, nici din punct de vedere juridic ori psihologic. Componentul cantitativ (12 juraţi) şi prezenţa reprezentanţilor diferitelor grupuri sociale îi atribuie procesului judecăto­resc elementul controlului social.

Juraţii reînnoiesc încrederea cetăţenilor în justiţie, care încep să vadă în ei pe reprezentanţii săi, care sunt garanţii protecţiei drepturilor şi intere­selor lor legale. Juraţii nu iau cunoştinţă cu materialele dosarului, pentru ca până la începerea judecăţii la ei să nu se formeze o idee preconcepută, pentru ca ei să fie maximal de obiectivi şi imparţiali. Juraţii nu au dreptul de a aprecia partea juridică a infracţiunii săvârşite. Ei sunt Judecătorii faptului". Pe ei îi interesează în judecată numai trei întrebări: dacă este demonstrat că fapta respectivă a avut loc, dacă fapta dată a fost săvârşită de inculpat şi dacă el este vinovat sau nu.

Discuţia asupra problemelor menţionate se desfăşoară în camera de consiliu în lipsa altor persoane şi a judecătorului profesionist. în timpul examinării cauzei de către Curtea de juraţi avocatul are posibilitate reală de a concura cu procurorul. încă o prioritate a Curţilor cu juraţi este că ele apără independenţa judecătorilor. Chiar şi în cazul celor mai favorabile circumstanţe, judecătorul, care adoptă o hotărâre nepopulară, nimereşte sub critici opiniei publice, iar uneori şi a unor funcţionari publici, ceea ce-i poate dăuna lui, familiei sale şi carierei sale. Juraţii, păstrând anonima­tul după terminarea cauzei şi nefiind cunoscuţi opiniei publice, sunt o bună formă organizatorică a soluţionării cauzelor dificile, în caz dacă adoptarea hotărârilor de către judecător a fost însoţită de dificultăţi. Ne­ocupând un post oficial, nefiind legaţi de stat, neavând ambiţii politice, ei sunt într-adevăr independenţi.

Trebuie de avut în vedere că fără Curtea cu juraţi nu întotdeauna este posibilă judecata independentă, iar fără judecată independentă nu este posibilă întronarea legalităţii şi respectului faţă de lege. Independenţa şi inviolabilitatea juratului are mare importanţă pentru justiţie, însă există o circumstanţă nu mai puţin, ci chiar şi mai importantă: puritatea conştiinţei omului care a devenit jurat. Raţionalitatea includerii Curţii cu juraţi în sistemul judecătoresc se întemeiază nu numai pe speranţe efemere că în virtutea naturii sale democratice va da garanţii sigure împotriva unor oarecare erori judecătoreşti, dar şi pe apelările la faptul că pentru concluzia privind nevinovăţia persoanei trase la răspundere penală sunt suficiente conştiinţa şi bunul simţ.

Activitatea Curţii cu juraţi reduce în mare măsură riscul abuzului şi erorilor judecătoreşti, considerabil dezvoltă contradictorialitatea dezbate­rilor judiciare, contribuind astfel la rolul activ al învinuirii şi apărării, excluderea din judecată a spiritului birocrat, creşterea activităţii sociale a cetăţenilor, sporeşte responsabilitatea lor pentru destinul oamenilor, încrederea oamenilor simpli în judecată ca fiind una echitabilă, dezintere­sată şi obiectivă.

Loading...