Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu (art. 289 C.pr.pen).
1. Consideratii generale privind judecata
Verificarea legalitatii si temeiniciei invinuirii aduse inculpatului, in vederea stabilirii raspunderii penale si a justei solutionari a cauzei, revine instantei de judecata.
In art. 126 din Constitutia Romaniei se arata ca "justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
Rezulta astfel ca singura autoritate cu atributii jurisdictionale care prin hotararile pronuntate cu putere de lege, stabileste existenta sau inexistenta infractiunii, a vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului trimis in judecata in vederea tragerii la raspundere penala este instanta judecatoreasca.
Conceptul de judecata este susceptibil de doua notiuni:
In sens restrans[1] prin judecata se intelege operatia logica prin care completul de judecata solutioneaza cauza cu care a fost investita.
In sens larg[2] prin judecata se intelege un ansamblu de activitati desfasurate, in principal, de instanta de judecata cu participarea activa a procurorului cat si a partilor asistate de aparatori, avand ca finalitate aflarea adevarului cu privire la fapta si la inculpatul cu care instanta a fost sesizata.
In literatura de specialitate[3], s-a spus ca judecata reprezinta faza centrala si cea mai importanta a procesului penal.
In acest sens in cadrul sedintei de judecata, instanta verifica intreaga activitate procesuala desfasurata cu toti ceilalti participanti, atat inaintea judecarii cauzei cat si pe parcursul judecarii ei[4].
Aceasta activitate procesuala nu conduce intotdeauna la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecatii, scopul putand fi reprezentat de solutionarea unor raporturi procesuale secundare aflate in legatura cu obiectivul principal, solutionarea cauzei (de exemplu procedura arestarii preventive) ori fara a fi conexe acestuia (de exemplu procedura reabilitarii)[5].
Intr-o alta opinie, faza de judecata cuprinde activitatea procesuala si proceduala desfasurata de instanta de judecata cu participarea activa a procurorului si a partilor asistate de aparatori, avand ca obiect aflarea adevarului cu privire la fapta si inculpatul cu care a fost sesizata si solutionarea legala si temeinica a cauzei, in raport de cele constatate, prin condamnarea inculpatului vinovat la sanctiunea prevazuta de legea penala sau prin achitarea sau incetarea procesului penal, cand exista o cauza de excludere sau de inlaturare a raspunderii penale[6].
In sistemul nostru procesual controlul judecatoresc se realizeaza prin promovarea cailor de atac, respectiv judecata in apel si in recurs.
2. Principiile specifice instantei de judecata
Potrivit art. 289 si art. 290 C.pr.pen, judecarea cauzei se face in fata instantei constituite conform legii si se desfasoara in sedinta oral, nemijlocit si in contradictoriu.
Din lecturarea acestor dispozitii se desprinde concluziile ca principiile specifice cauzei de judecata sunt: publicitate, oralitate, nemijlocirea si contradictorialitate.
Spre deosebire de trasaturile specifice urmaririi penale care poate fi caracterizata ca nepublica si preponderent scrisa judecata este publica.
Caracterul judecatii de faza principala a procesului penal determinat de aceste principii a influentat literatura de specialitate de a considera publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea si nemijlocirea sedintei de judecata ca principii fundamentale ale procesului penal raportand totul la partea speciala[7].
2.1. Publicitatea
Conform art. 290 alin. (1) sedinta de judecata este publica.
Aceasta dispozitie o regasim in art. 127 din Constitutia Romaniei, care prevede ca sedintele de judecata sunt publice inafara de cauzele prevazute de lege si in art. 11 din Legea nr. 304/2004 priviind organizarea judiciara.
Potrivit acestui principiu orice persoana care nu are calitate procesuala intr-o pricina are accesul liber in sala de judecata.
Cu toate acestea minorii sub 16 ani nu pot asista la sedinta de judecata (alin. (2) al art. 290).
Daca judecarea in sedinta publica, ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei (alin. (3) al art. 290).
Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente si a procurorului cand participa la judecata.
Pe timpul cat sedinta este secreta in sala de judecata nu sunt admisi decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in interesul cauzei.
Dispozitiile relative la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 197 alin. (2) ).
2.2. Oralitatea
Acest principiu semnifica faptul ca intreaga activitate procesuala desfasurata in fata instantei de judecata asigura respectarea celorlalte doua principii specifice fazei de judecata, puiblicitatea si contradictorialitatea.
Cu toate ca marea majoritate a activitatilor se desfasoara oral, ele sunt redate si in scris si chiar inregistrate cu mijloace tehnice specifice.
Acest principiu asigura totodata realizarea publicitatii sedintei de judecata intrucat persoanle aflate in sala de sedinta pot lua la cunostinta in mod direct de probele existente la dosar, ca urmare a exprimarii orale.
Dispozitiile art. 289 se regasesc si in alte texte ca de exemplu: strigarea cauzei si apelul celor citati (art. 297), ascultarea inculpatului (art. 323), ascultarea coinculpatilor (art. 324), ascultarea martorului, expertului sau interpretului (art. 327), ultimul cuvant al inculpatului (art. 341 alin. (1)), pronuntarea hotararii (art. 310 alin. (1).
Incalcarea acestor dispozitii este sanctionata cu nulitatea relativa sau absoluta a hotararii pronuntate.
2.3. Nemijlocirea
Potrivit acestui principiu specific fazei de judecata, nemijlocirea a fost definita drept obligatia instantei de a indeplini in mod direct toate actele procesuale si proceduale care dau continutul sedintei[8].
Nemijlocirea presupune ca judecatorii din compunerea completului de judecata sa cunoasca direct probele ori sa readministreze toate probele care au fost stranse pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, sa administreze noi probe, cu exceptia cazurilor in care numai este posibila acest lucru.
Cercetarea judecatoreasca presupune verificarea probelor administrate in cursul urmaririi penale, readministrarea de noi probe astfel incat judecatorul sa isi formeze convingerea deplina in fundamentarea solutiei pe care o va lua, asupra vinovatiei ori nevinovatiei inculpatului.
Nemijlocirea presupune stabilitatea completului de judecata pe tot parcursul solutionarii cauzei (art. 292 alin. (2)).
Schimbarea completului de judecata, poate avea loc doar pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.
Daca la termenul cand au avut loc dezbaterile s-a acordat un nou termen, iar la acest ultim termen instanta, desi in alta compunere decat cea de la termenul precedent, nu a reluat de la inceput dezbaterile, ea a incalcat dispozitiile art. 292 alin (2) si (3) si a pronuntat o hotarare casabila[9].
2.4. Contradictorialitatea
Contardictorialitatea este principiul de baza al judecatii, asezat in Capitolul I, Teza II, Codul de procerdura penala, partea speciala. Potrivit acestuia probele administrate in cauza sunt supuse discutiei.
Ea consta in drepturile partilor de a fi prezente la judecata, de a cunoaste pretentiile sau invinuirile formulate impotriva lor, de a discuta in contradictoriu in fata instantei toate elementele de fapt si de drept ale cauzei, putand administra probele lor si combate pe cele ale adversarilor.
Acest principiu al contardictorialitătii reflecta interesele contrare ale partilor, realizarea egalitatii acestora in fata legii, precum si separarea functiei acuzarii de cea a apararii.
Principiul contradictionalitatii isi are aplicabilitate si in judecarea cailor de atac.
Așadar, asezarea judecatii pe principiul contradictorialitatii implica egalitatea de "arme" intre invinuire si aparare, intre sustinerea pretentiilor civile si combaterea lor, in sensul ca se actioneaza cu aceleasi mijloace procesuale: participarea la judecata, cu dreptul de a face cereri, a ridica exceptii, a pune concluzii, a exercita caile de atac, pe care instanta de judecata le poate admite sau respinge si a adopta propria solutie, constitue aspecte ale contradictorialitatii[10].
Contradictorialitatea implica prezenta partilor la desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor.
Acest principiu presupune ca probele administrate in faza de urmarire penala si in faza de judecata sa fie supuse discutiei partilor din proces.
Principiul contradictorialitatii se manifesta atat in etapa cercetarii judecatoresti prin punerea in discutie a partilor, a probelor administrate cat si in etapa dezbaterilor, realizandu-se astfel distinctia intre acuzare si aparare.
Așa cum reiese din cele de mai sus, contradictorialitatea este de esenta judecatii.
Ea consta in obligativitatea punerii in prealabil in discutie intre partile cu interese contrare a oricarei cereri sau chestiuni incidente in cursul judecatii.
Instanta penala nu se poate pronunta asupra unei cereri fara a o pune in prealabil in discutia procurorului si a partilor cu interese contrare.
Se constata existenta in cursul unei judecati a unor grupuri procesuale situate pe pozitii antagonice:
- Grupul procesual format din procuror, partea vatamata si partea civila;
- Grupul procesual format din inculpat si partea responsabila civilmente; Insasi administrarea probelor in cursul judecatii nu poate avea loc in absenta contradictorialitatii.
Ascultarea unei persoane nu va fi valabila in cursul judecatii daca nu are loc in mod contradictoriu. Oricare din partile procesului si aparatorii lor trebuie sa aiba posibilitatea de a interoga martorii acuzarii si apararii in aceleasi conditii.
Sistemul normelor juridice nu permite interogarea directa a martorilor de catre procurer si parti, ci numai prin intermediul presedintelui completului de judecata, ceea ce reprezinta o limitare a contradictorialitatii.
Problema consolidării legității în activitatea organelor de urmărire penală în lupta cu criminalitatea necesită perfecționarea teoriei procesual- penale, precum și a prevederilor care se referă la principiile procesual- penale de bază.
În teoria procesual-penală, principiile procesuale penale presupun acele prevederi esențiale, care determină întreaga ordine procesuală, întregul sistem procesual, conținutul și formele tuturor fazelor și instituțiilor în procesul penal.
Justiția în general, precum și procesul penal, în particular sunt îndreptate spre consolidarea statului nostru la realizarea funcției sale. Pentru aceea ca procesul penal să realizeze scopurile sale, este necesar ca el să fie coordonat în toate conținuturile sale, și să fie întocmit în conformitate cu principiile sale.
Principiul contradictorialității în procesul penal, se manifestă prin sarcinile sale, formele și metodele realizării și a organizării organelor de efectuare a justiției întru realizarea obiectivelor, care exprimă interesele poporului și a statului, precum și spre apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor.
Principiul contradictorialității în procesul penal este un principiu al justiției, care are nemijlocit un caracter procesual și se referă la ordinea procedurii pe cauze penale.
Principiul contradictorialității reprezintă în sine, structura judecății în care partea acuzării este separată de instanța de judecată, care soluționează cauza penală, și în care atât acuzarea, cât și apărarea se efectuează de către părți, care sunt înzestrate cu drepturi egale, pentru apărarea intereselor și consolidărilor sale, precum și contestarea confirmărilor părții opuse; unde acuzatul, este partea care are dreptul la apărare, instanței îi aparține dirijarea procesului, cercetarea activă a împrejurărilor cauzei penale, precum și soluționarea acestei cauze penale.
De vreme ce drepturile omului, inclusiv ale persoanei în privința căreia se exercită actul de justiție penală, au fost recunoscute prioritare, contradictorialitatea este acea care contribuie în cel mai direct mod la protecția juridică a drepturilor omului.
BIBLIOGRAFIE:
- Codul de Procedură Penală din 12 noiembrie 1968 , actualizat până la data de 14 iunie 2010
- Drept Procesual Penal, Ediția a 2 -a, Anastasia Cristus, Editura Hamangiu, București, 2009
- Drept Procesual Penal , Ion Poiana , Editura Alma Mater , Sibiu 2009
[1] V. Dongoroz, S. Kahane, A. George, C. Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea generala, vol. II, Editura Academiei, Bucuresti 1976, p. 119
[2] I. Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002, p. 589
[3] S. Kahane, Drept procesual penal, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963, p. 244
[4] N. Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea speciala, vol II, Editura Paidea, Bucuresti, 1993, p. 138
[5] M. Apetrei, Drept procesual penal. Partea speciala, vol II, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999, p. 243
[6] G. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 628
[7] Gr. Theodoru, Principiile fundamentale ale dreptului procesual penal
[8] I. Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002, p. 595
[9] C. A. Bucuresti, S. a-II-a pen., decizia nr. 911/1997, CPJP 1997, p. 67 - 68
[10] G. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucuresti 2007, p. 643