1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

 Ideologia-notiune controversata si uzitata in limbajul politologic.

   Etimologic:  ideologie provine de la cuvântul grecesc “eidos”=”imagine” şi “logos”=”ştiinţa, disciplina, învăţătură despre idei”.Termenul modern ii apartine lui Destutt de Tracy.Intr-un memoriu adresat Inst. De Stiinte si Arte in 1976, Destutt de Tracy considera ideologia:”stiinta  despre idei”,pt  acesta ideologia insemnand critica genetic a ideilor .

   In timp ideologia a primit o multime de acceptiuni in domenii precum:politologie,sociologie sau doctrinologie,in incercarea de a-i determina rolul si locul in stiinta politica.Definitiile date ideologiei sunt impartite in principal in cele care vizeaza aspectul genetic si cele care urmaresc valoare cunoasterii realizata de ideologie raportata la adevar,realitate social-politica.

   Pt a evita o perceptive gresita asupra ideologiei,mentionam ca o studiem dpdv al ideologie politice,si in acelasi timp raportul dintre ideologie si st. politica.OP tendinta grestia este aceea a multor cercetatori care definesc ideologia  ca:”cunoastere falsa”,”iluzii” sau “falsa constiinta”

  Ideologia este un produs al realităţii sociale şi al conştiinţei umane, a unei conştiinţe grevate de anumite aspiraţii, idealuri şi mai ales de interese.Din acest punct de vedere omul sau colectivul politic participa la toate etapele creeari ideologiei:cunoastere,prelucrare ,fundamentare,promovare si transpunere in practica. Mircea Florian, “cunoaşterea nu este o dublură, o copie aidoma realităţii, ea este însăşi realitatea sau obiectul la care se adaugă raportul lor cu conştiinţa”.

   Aprecierea ideologiei ca “falsa conştiinţă”, sau “falsa cunoaştere” nu face decat sa sa impiedice procesul de cunoastere al acesteia.De fapt nu se incerca o definire a ideologiei,ci un mod de apreciere al valorii sale cognitive,al unui singur aspect nu al ideologiei in totalitatea sa. In fond si o ideologie nestiintifica poate  duce la descoperirea de concept ,la nazuine ale comunitati politice pe care o reprezinta.

  Obiectivitatea sau subiectivitatea cunoaşterii ideologice şi, în consecinţă, a raportului dintre ideologie şi ştiinţă este determinat de emitentul politic.de locul si rolul in societate si de obiectivele acestuia.

  Emitentul ideologiei adica o miscare sau un partid politic,promoveaza o politica progresista conforma cu cerintele societatii,atunci in mod evident si ideologia va fi o reflectare a a realitatii,a cerintelor sociale.Daca ideologia partidului politic va fi neconforma societatii si cerintelor acesteia atunci aceasta va fi in contradictie cu stiinta deci va deveni o ideologie nestiintifica sau chiar antistiintifica.

  Prin urmare nu ideologia este cea care impune continutul cunoasterii si de aici compatibilitatea sau incompatibilitatea ei cu ştiinţa,acest lucru fiindu=I impus de emitentul sau politic,in functie de interesele si obiectivele acestuia. Pornind de la conţinutul şi caracterul cunoaşterii comandate, ideologia politică va fi “obligată” sa formuleze opinii, scopuri, obiective, să le fundamenteze, motiveze şi să le promoveze atât în planul teoriei, cât şi al practicii politice.

Apare astfel problema delimitarii ideologiei politice in ideolgie compatibila sau incompatibila (partial sau total)  cu stiinta.

  Definirea şi aprecierea ideologiei de unii autori ca falsa cunoaştere a realităţii sau exagerarea, a pus în centrul controverselor politice problema destinului ideologiei, dacă aceasta mai este sau nu necesară, utilă epocii noastre.

Loading...