Statul, manifestat și concretizat prin puterile care îl compun, prezintă o serie de caractere juridice (sau trăsături caracteristice) distincte, precum:
- Puterea politică, care este o caracteristică esențială a statului, constând în existența puterii publice, care nu coincide nemijlocit cu populația. Specificul acestei puteri constă în posibilitatea de a-și impune voința altora, de a determina supunerea sau subordonarea altora.
Puterea statului este organizată și întruchipată într-un aparat format dintr-un grup special de oameni. Aceasta deține monopolul constrângerii fizice și dispune de mijloacele necesare în vederea exercitării unei asemenea coercițiuni. Puterea statului se manifestă prin diverse forme ale activității statului (activitatea legislativă, executiv-dispozitivă, a justiției etc.), iar la dispoziția acesteia stau diverse unități, precum poliția, procuratura, etc., care dețin monopolul constrângerii în stat.
- Organizarea administrativ-teritorială a populației. Organizarea administrativă a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat în unități teritoriale, delimitare făcută în scopul realizării unitare a puterii. În urma organizării administrativ-teritoriale a populației, apare o legătură între stat și cei care locuiesc pe teritoriul statului, denumită ca apartenență la statul respectiv, având ca criteriu domiciliu. Populația, asupra căreia se exercită autoritatea de stat, nu este alcătuită din indivizi uniți întâmplător, ci din persoane care constituie o comunitate istorică umană.
- Elaborarea și aplicarea dreptului. Dreptul este mijlocul organizării aparatului de stat, prin intermediul căruia statul își realizează funcția socială. Voința statului este exprimată prin legile sale, care le asigură caracterul general obligatoriu, dar și prin acte politice sau prin acțiuni nemijlocite ale statului.
Chiar dacă între stat și drept există o legătură strânsă, ele se diferențiază prin faptul că, statul este un instrument politic, care exercită conducerea societății, care dispune de mijloace coercitive pe care le poate folosi la nevoie. Dreptul însă, reprezintă modalitatea, prin intermediul căruia, se pune la dispoziția societății un sistem de norme de conduită obligatorii pentru toți membrii societății. Dreptul este creat de stat, care de asemenea are un rol esențial în elaborarea reglementărilor juridice.
- Suveranitatea de stat. Legătura dintre stat și cetățeni, dintre stat și organizații, dintre stat și alte state, este exprimată în suveranitatea puterii de stat. Suveranitatea exprimă faptul că, puterea de stat își extinde autoritatea sa superioară și se exercită asupra unui anumit teritoriu și populații și nu admite ca o altă autoritate să exercite atribuțiile specifice puterii statele, asupra aceluiași teritoriu și populații aflate pe el.
În conținutul noțiunii de suveranitate distingem supremația, care se referă la latura internă, ea exprimând integritatea teritoriului și inviolabilitatea frontierelor statului, precum și faptul că puterea de stat este superioară oricărei alte puteri, și independența, care se referă la latura externă și prin care statul duce o politică externă, pe care și-o stabilește, fără să depindă de un alt stat.
Suveranitatea și independența R. Moldova își găsesc și trebuie să își găsească garanțiile în economia țării, în existența forțelor armate, în capacitatea de apărare a țării etc. Totodată, se constituie în puternice garanții, eficiente pentru suveranitatea și independența statelor în general și, prin urmare, și pentru R.Moldova, precum: climatul internațional de destindere, cooperare, încredere și securitate; organismele internaționale la care participă și țara noastră etc.