1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

François Noël Babeuf (1760-1797), supranumit Gracchus (numele tribunilor reformatori din Roma antică, a fraților Tiberius și Caius Gracchus, ideologi ai plebeilor), revoluționar, adept al comunismului utopic. Doctrina sa comunitarist-egalitaristă este cunoscută sub numele de „babuvism”. El este cel care a pus bazele și a condus complotul „Conspirația egalilor” (1796), urmărea transformarea „egalității de drept” în „egalitatea de fapt” (costume la fel, locuințe la fel, alimentație comună etc.), prin interzicerea practicării comerțului și a orice nu putea fi pus la dispoziția tuturor. De asemenea, el urmărea restaurarea constituției iacobine din 1793.

El preconiza în viitoarea republică (societate) ideală desființarea proprietății private asupra tuturor categoriilor de bunuri, abolirea dreptului de moștenire și constituirea unei comunității naționale de bunuri. Alocarea resurselor, producția și repartiția bunurilor urma să se realizeze centralizat, la nivelul instituțiilor de conducere ale statului. Comerțul exterior devenea monopol de stat, iar comerțul cu metale prețioase era interzis. Toți membrii apți de muncă ai noii societăți aveau obligația de a depune o activitate utilă în locurile de muncă desemnate de conducere, potrivit principiului utilității sociale. Plata muncii urma să se facă nu prin salariu în bani, ci printr-o cantitate de bunuri necesare pentru consumul colectiv și individual, calculată și distribuită pe baza principiului egalității între indivizi.

Din septembrie 1794 Babeuf editează ziarul „Tribunul poporului”, în care se critică feudalismul, fiind convins că acesta poate fi răsturnat pe cale revoluționară, că pământul trebuie împărțit egal și predat în arendă sărăcimii de la sat, iar muncitorii - asigurați cu dreptul la muncă. El creează din mai mulți revoluționari nucleul viitoarei organizații „Conspirația celor egali” („Societatea egalilor”), având drept scop distrugerea pe cale revoluționară a sistemului sociopolitic existent și crearea orânduirii „egalității dintre oameni”.

Babuviștii și-au expus viziunea lor politică în documentul de program al mișcării întitulat „Manifestul egalilor”: procesul restructurării societății nu este o legitate, ci este ceva rațional; se promova reglementarea excesivă în viața socială a statului; se propaga ideea unui egalitarism primitiv, a unui comunism de „cazarmă”; funcțiile legislative și executive trebuie exercitate de către profesioniști ș.a. Așa- zisele „adunări de cenzură” ocupă un rol important în activitatea propagandistică, în organismul politic al societății comuniste, unde poporul discută și apreciază comportamentul și activitatea funcționarilor și, în caz de necesitate, a cetățenilor simpli.

Ideile comunist-utopice ale lui Babeuf au constituit o sursă permanentă de inspirație atât pentru gândirea economică și politică antiliberală, în general, cât și pentru practica social-politică totalitară. După unele opinii, concepția sa social-economică reprezintă unul dintre izvoarele teoretice principale ale unor doctrine moderne și contemporane, cum sunt anarhismul, leninismul și corporatismul. Socialismul asociaționist s-a dezvoltat la sfârșitul sec. al XVIII-lea și în primele decenii ale sec. al XlX-lea. Exponenții săi au criticat vehement rezultatele funcționării economiei de piață și au propus înlocuirea ei cu forme asociaționiste de organizare social-economică, caracterizate prin instituirea proprietății sociale asupra mijloacelor de producție, executarea în comun a muncii și repartiția echitabilă a veniturilor. Principalii reprezentanți ai socialismului asociaționist sunt Henri de Saint-Simon, Charles Fourier și Robert Owen, la care vom reveni mai jos.

Loading...