Drept

Din punctul de vedere al principalelor caracteristici, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, acţiunile sunt:

• fracţiuni egale ale capitalului social, care conferă aceleaşi drepturi şi obligaţii tuturor deţinătorilor. Excepţia de la această regulă o reprezintă posibilitatea de a se emite în condiţiile actului constitutiv o categorie aparte de acţiuni, numite acţiuni preferenţiale, care pot conferi titularilor drepturi diferite de cele ale acţiunilor ordinare;
• fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare nominală. În legislaţia Republicii Moldova, valoarea nominală a unei acţiuni trebuie să se împartă la 1 lei;
• indivizibile. Având în vedere că acţiunea reprezintă cea mai mică fracţiune a capitalului social, ea nu mai poate fi divizată. În cazul în care, din diverse motive, se ajunge ca două sau mai multe persoane să aibă în proprietate o singură acţiune, atunci aceştia vor trebui să desemneze de comun acord pe unul dintre ei pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor aferente acelei acţiuni;
• instrumente financiare negociabile, ele putând fi transmise altor persoane, în virtutea mecanismelor cererii şi ofertei şi cu respectarea prevederilor legale existente în materie.

După forma fizică în care sunt emise, acţiunile pot fi:

• Acţiuni materializate - titluri financiare care există sub formă de certificate ale valorilor mobiliare. Proprietarul valorilor mobiliare materializate se identifică conform certificatului valorilor mobiliare perfectat în modul stabilit sau, în cazul in care certificatul este transmis deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă ale acestuia;
• Acţiuni nominative nematerializate - titluri financiare care există în formă de înscrieri făcute în conturi. Proprietarul valorilor mobiliare nominative nematerializate se identifică conform înscrierii făcute în registrul deţinătorilor unor astfel de valori mobiliare sau, în cazul transmiterii acestor valori deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidentă ale acestuia;

După modul de identificare al proprietarului, acţiunile pot fi nominative sau la purtător:

• Acţiuni nominative titluri financiare care conţin numele (denumirea) proprietarului;
• Acţiuni la purtător - titluri financiare care nu conţin numele (denumirea) proprietarilor lor. Registrul deţinătorilor de valori mobiliare la purtător nu se ţine, iar realizarea şi transmiterea drepturilor conferite de ele nu necesita identificarea proprietarului acestor valori.

Din punctul de vedere al etapelor de existenţă şi de rolul lor în procesul de finanţare al societăţilor, acţiunile pot fi:

• Acţiuni autorizate spre plasare: sunt acţiunile stabilite de adunarea constitutivă sau de adunarea generală a acţionarilor societăţii, înregistrate în Registrul de stat al hârtiilor de valoare şi în limita claselor şi numărului cărora societatea este în drept să emită acţiuni suplimentare.
• Sunt considerate plasate acţiunile achitate în întregime de primii lor achizitori (subscriitori), înregistrate în Registrul de stat al hârtiilor de valoare şi în registrul acţionarilor societăţii
• Acţiune aflată în circulaţie este acţiunea plasată ce aparţine acţionarului societăţii.
• Acţiune de tezaur este acţiunea plasată a societăţii, achiziţionată sau răscumpărată de ea de la acţionarul societăţii.

După drepturile pe care le generează, acţiunile pot fi grupate în ordinare şi preferenţiale.

1. Acţiunea ordinară conferă proprietarului ei dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din dividende şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia.

Principalele drepturi ale deţinătorilor de acţiuni ordinare:

• acţionarii au o răspundere limitată, în limita participării la capitalul social. În cazul în care emitentul va intra în faliment, pierderea maximă pentru acţionari va fi limitată la valoarea investiţiei;
• acţionarii au dreptul la dividende, care reprezintă recompensa acestora pentru asumarea riscului de a investi în respectiva afacere. În situaţia în care emitentul înregistrează profit şi agreează propunerea de a acorda dividende, acţionarii au dreptul la acest dividend proporţional cu cota de participare la capitalul social;
• acţionarii au dreptul sa vândă, să tranzacţioneze sau să transfere liber acţiunile deţinute către alte persoane, cu respectarea legislaţiei în domeniu;
• drept participativ - deţinătorii acţiunilor simple au posibilitatea de a participa la adunările generale ale acţionarilor, să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere ale societăţii; au drept de vot la luarea deciziilor de importanţă majoră cum ar fi modificarea statutului societăţii, majorarea capitalului social etc. Numărul de voturi, pe care le are un acţionar, corespunde numărului de acţiuni deţinute;
• dreptul la informaţie - acţionarul are dreptul să primească o situaţie anuală a societăţii, care trebuie să cuprindă bilanţul exerciţiului precedent, însoţit de contul de profit şi pierderi. În mod obişnuit, informarea acţionarilor şi a publicului în general, se face prin rapoartele anuale asupra exerciţiului financiar, cât şi prin buletinele de anunţuri asupra celor mai importante evenimente ce pot influenţa activitatea firmei. Înaintea unei adunări generale, fiecare acţionar trebuie să aibă acces, cu cel puţin 10 zile mai devreme la materialele pentru ordinea de zi pregătite a fi prezentate cu acest prilej. Acţionarii, de asemenea, au dreptul să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de Legea privind societăţile pe acţiuni, de statutul sau de regulamentele societăţii;
• în cazul în care societatea emitentă intră în lichidare sau este declarată în stare de faliment, acţionarii au dreptul la repartizarea activului rămas după acoperirea tuturor datoriilor, respectiv de participare la masa credală (dar cu cea mai mică prioritate) proporţional cu cota de participare la capitalul social;
• dreptul la lichidare - dacă societatea trebuie să fie dizolvată sau dacă dă faliment, acţionarii au dreptul de a primi o parte din activele ei, rămase după stingerea tuturor angajamentelor faţă de creditori şi plata integrală a obligaţiilor faţă de proprietarii de acţiuni privilegiate, proporţional cotei deţinute în capital.
• dreptul preferenţial de subscriere - o acţiune dă dreptul de a procura din emisiunea nouă acţiuni în aceeaşi cantitate pe care le-a deţinut anterior la un preţ fixat. Dacă acţionarul vechi renunţă la acest drept, el îl poate vinde şi documentul care atestă vânzarea acestuia se numeşte drept de subscriere. În cazul emisiunii acţiunilor gratuite, prin încorporarea rezervelor în capitalul social, acţionarul vechi are dreptul de a i se atribui gratis un oarecare număr de acţiuni în conformitate cu raportul de atribuire.

Trebuie menţionat faptul că în funcţie de anumite reguli ale pieţei unde se tranzacţionează valorile mobiliare, acestea pot fi înregistrate fie direct în numele deţinătorului (beneficial owner), fie în numele societăţii la care beneficiarul îşi ţine în custodie contul deschis pentru valori mobiliare (street name). Indiferent dacă respectivele valori mobiliare sunt înregistrate în contul societăţii custode sau al societăţii de brokeraj, proprietarul acestora beneficiază direct de drepturile şi obligaţiile aferente deţinerii lor.

Datorită importanţei şi particularităţilor ce le prezintă, ne vom rezuma la o prezentare mai explicită a două dintre drepturile menţionate anterior:

• Dreptul la dividend

Acesta reprezintă principalul drept patrimonial al acţionarilor, respectiv dreptul de a primi dividende. Conform legislaţiei curente, dividendele se vor plăti acţionarilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Hotărârea de distribuire a dividendelor aparţine Adunării Generale a Acţionarilor, care decide în funcţie de politica de investiţii şi de prevederile actului constitutiv dacă se vor distribui sau nu dividende şi în ce valoare. Dividendele se pot acorda doar în situaţia în care societatea emitentă înregistrează profit.

Pentru investitori, dividendul reprezintă una dintre modalităţile de fructificare a investiţiei în acţiuni. Celelalte două modalităţi de obţinere a profiturilor sunt creşterea de capital (respectiv capitalizarea investiţiei, în cazul în care valoarea acţiunilor deţinute creşte în timp) şi câştigurile obţinute din speculaţia de preţ (care vizează obţinerea unui profit din diferenţa favorabile dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare). Experienţa pieţei a demonstrat că există o anumită corelaţie inversă între mărimea dividendului şi creşterea de capital înregistrată de acţiuni, căci societăţile nou create sau aflate în expansiune nu acordă în general dividende, ci recompensează acţionarii prin creşterea preţului de piaţă al titlurilor.

Din punctul de vedere al riscurilor, unele acţiuni se pot dovedi a fi considerate mai riscante decât altele. Comparând însă riscul aferent investirii în acţiuni cu riscurile aferente altor tipuri de investiţii, trebuie menţionat că deţinerea de acţiuni este considerată una dintre cele mai riscante investiţii, dar în acelaşi timp poate fi şi una dintre cele mai profitabile modalităţi de plasare a resurselor financiare disponibile.

• Dreptul la vot

În general, regula prevede ca fiecare acţiune să dea deţinătorului dreptul la un vot. În condiţiile legii, acest principiu poate fi modificat prin prevederea în actul constitutiv a altor modalităţi de exprimare a voturilor, respectiv prin stabilirea unui al raport dintre numărul acţiunilor deţinute şi numărul de voturi aferente.

În corespundere cu Legea privind societăţile pe acţiuni acţionarii au următoarele drepturi suplimentare:

Acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, au de asemenea dreptul:

1. să introducă chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a acţionarilor;
2. să propună candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori;
3. să adreseze instanţei judecătoreşti cerere în vederea lichidării societăţii dacă, în cursul a două şi mai multe adunări generale, acţionarii nu au ales consiliul societăţii;
4. să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii.

Acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, au de asemenea dreptul:

1. să ceară stabilirea costului plasării acţiunilor societăţii, în temeiul raportului organizaţiei de audit sau al altei organizaţii specializate ce nu este persoană afiliată a societăţii;
2. să ceară efectuarea de controale extraordinare ale activităţii economico-financiare a societăţii;
3. să adreseze instanţei judecătoreşti cerere de reparare a prejudiciului cauzat societăţii de persoanele cu funcţii de răspundere în urma încălcării intenţionate sau grave de către acestea a prevederilor prezentei legi sau ale altor acte legislative.

Acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, suplimentar la toate drepturile menţionate mai sus au, de asemenea, dreptul să ceară convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în modul stabilit de prezenta lege şi de statutul societăţii.

Dreptul de a înstrăina acţiunile societăţii închise

Acţionarul societăţii închise care doreşte să-şi vândă acţiunile este obligat să trimită în scris organului executiv al societăţii o ofertă cu indicarea condiţiilor tranzacţiei propuse.

Dacă, în decurs de o lună de la data primirii de către societate a ofertei acţionarului, alţi acţionari ai societăţii nu şi-au exercitat dreptul de preempţiune asupra acţiunilor înstrăinate, societatea poate să achiziţioneze sau să propună aceste acţiuni unui terţ.

Dacă societatea sau terţul indicat de ea, în decursul celei de-a doua lună de la data primirii de către societate a ofertei acţionarului, nu s-a folosit de dreptul de a achiziţiona acţiunile înstrăinate, acţionarul este în drept să le vândă oricărei alte persoane la un preţ nu mai mic decât cel propus altor acţionari.

La cererea creditorilor acţionarului societăţii închise, acţiunile aparţinând acţionarului menţionat pot fi vândute în temeiul hotărârii instanţei judecătoreşti dacă, în decurs de 2 luni de la data înaintării cererii, nici acţionarii societăţii, nici societatea însăşi nu s-au folosit de dreptul de preempţiune asupra acestor acţiuni.

Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor societăţii închise pe calea succesiunii de drepturi (moştenirii), cu titlu de cauţiune, precum şi în alte temeiuri prevăzute de legislaţie sau de statutul societăţii, nu necesită acordul nici al acţionarilor, nici al societăţii.

Drepturile patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni ordinare pot fi realizate numai după satisfacerea tuturor drepturilor patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni preferenţiale.

1. Acţiunea preferenţială dă proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare faţă de proprietarul acţiunii ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor şi la cuantumul dividendelor, precum şi la ordinea primirii unei părţi din bunurile societăţii care se distribuie în cazul lichidării ei. Acţiunile preferenţiale pot fi cu dividende fixate sau nefixate. Acţiunile preferenţiale cu dividende fixate pot fi cumulative, parţial cumulative sau necumulative.

Drepturile deţinătorilor de acţiuni preferenţiale:

• • dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări. Nivelul dividendului poate fi exprimat într-o formă absolută sau relativă. Dacă exprimarea este de natură absolută, atunci dividendul se specifică în sumă fixă, care va fi plătită la sfârşitul exerciţiului financiar în situaţia când se va înregistra profit real (de exemplu un dividend 500 lei/ acţiune anual). În situaţia în care dividendul este exprimat într-o formă relativă, aceasta presupune stabilirea unui procent care se va aplica valorii nominale a acţiunilor (de exemplu un dividend de 5% pentru o acţiune cu valoarea nominală de 1000 lei reprezintă, de fapt, 50 lei/ acţiune anual).

• celelalte drepturi recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, cu excepţia dreptului de a participa şi de a vota, în temeiul acestor acţiuni, în adunările generale ale acţionarilor.

Acţiunile preferenţiale pot fi:

1. cumulative - daca societatea nu poate plăti dividendele într-un an, atunci ele se cumulează şi vor fi plătite în momentul în care societatea va avea profituri suficiente:
2. necumulative - acţionarii vor primi un dividend fix în fiecare an, iar în eventualitatea că societatea nu plăteşte dividendele respective, nu există o acumulare a restanţelor;
3. participative - acţionarii primesc un dividend fix, corespunzător acţiunilor lor preferenţiale în fiecare an şi mai pot primi o parte suplimentară din profit, după ce acţionarilor ordinari li s-au plătit dividendele.
4. convertibile - cu dreptul de a fi convertibilă într-o acţiune comună în viitor; rata de convertibilitate este specificată printr-o valoare arbitrar aleasă pentru acţiunea comună;
5. cu drept de chemare - de către firma emitentă, dacă firma consideră că dividendul plătit este prea mare în comparaţie cu alte dividende de pe piaţă. Opţiunea de chemare (call) include şi un premium (diferenţă pozitivă de preţ) de obicei de 5%, care este plătită posesorului de acţiuni preferenţiale.

În stabilirea clauzelor ce vor fi ataşate acţiunilor preferenţiale, emitentul va trebui să identifice pe cele mai avantajoase ale ambelor părţi (emitent şi investitori), corelate cu locul şi momentul emisiunii. Dintre cele mai uzuale clauze preferenţiale putem aminti:

• clauza privind rata dividendelor;
• clauza referitoare la convertibilitatea/neconvertibilitatea acţiunilor;
• clauza privind posibilitatea de răscumpărare/nerăscumpărare;
• clauza de cumulativitate/ necumulativitate;
• clauza de participare la profit;
• clauza de rata modificabilă a dividendului;
• clauza de returnabilitate/nereturnabilitate a acţiunii preferenţiale.

Clauza privind rata dividendelor. Acţiunile preferenţiale, dacă sunt emise cu o rată fixă a dividendului, pot fi considerate ca aparţinând categoriei de valori mobiliare cu venit fix, la fel ca obligaţiunile sau titlurile de stat. Pentru a putea fi competitivă, emisiunea acţiunilor preferenţiale trebuie să ţină cont de ratele dobânzii pe piaţă, dar şi ratele altor acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie.

Clauza de convertibilitate. Această clauză face referire la posibilitatea transformării acţiunilor preferenţiale în acţiuni ordinare ale societăţii emitente. Momentul în care deţinătorii vor accepta transformarea acţiunilor preferenţiale este influenţat direct de cursul de piaţă înregistrat de acţiunile ordinare şi de rata acestora de dividend. Termenul caracteristic convertibilităţii acţiunilor preferenţiale este rata de conversie. Aceasta este stabilită de către Adunarea Generală a Acţionarilor şi precizează raportul în care se vor transforma acţiunile preferenţiale în acţiuni ordinare (de exemplu, o rata de conversie de 3 la 1 înseamnă că fiecare acţiune preferenţială poate fi transformată în 3 acţiuni ordinare).

Dacă o acţiune conţine clauza de convertibiliate se numeşte acţiune preferenţială convertibilă, iar dacă nu conţine această clauză se numeşte acţiune preferenţială neconvertibilă.

Clauza de răscumpărare. În anumite condiţii ale pieţei, emitenţii ar putea fi nevoiţi să se finanţeze prin emisiunea de acţiuni preferenţiale, la o rată destul de ridicată a dividendului. Dacă se estimează că după o anumită perioadă de timp ratele dobânzilor de pe piaţă ar putea înregistra reduceri semnificative, ceea ce ar conduce la posibilitatea finanţării în condiţii mai avantajoase, se poate adopta decizia emisiunii de acţiuni preferenţiale cu clauza de răscumpărare. O astfel de clauză, deci, se constituie într-un mecanism de protecţie al emitenţilor. În cazul realizării unei emisiuni în condiţii dezavantajoase din punctul de vedere al ratelor dividendului, iar după o anumită perioadă de timp ratele dobânzii pe piaţă înregistrează o scădere, societatea emitentă va fi nevoită să achite dividende mult prea mari comparativ cu nivelul pieţei. Acest fapt ce ar împovăra excesiv activitatea economică a emitentului, precum şi rezultatele financiare ale acestuia.

Potrivit acestei clauze, societatea emitentă poate răscumpăra întreaga emisiune la un moment dat. Caracteristic clauzei de răscumpărare este faptul că alegerea momentului răscumpărării aparţine emitentului, dar se va face la un preţ determinat sau determinabil, prestabilit la momentul emisiunii. În general, o astfel de acţiune preferenţială nu este foarte atractivă pentru investitori, care se tem de faptul că societatea poate răscumpăra rapid emisiunea, imediat ce ratele dobânzilor încep să scadă. Pentru a evita acest lucru, emitenţii prevăd, de obicei, o anumită perioadă (de ordinul anilor) de la momentul emisiunii în care nu vor putea exercita dreptul de răscumpărare.

O acţiune preferenţială care conţine clauza de răscumpărare se numeşte acţiune preferenţială răscumpărabilă, iar în lipsa acestei clauze se numeşte acţiune preferenţială nerăscumpărabilă.

Clauza de cumulativitate. În cazul când societatea emitentă nu înregistrează profit la sfârşitul exerciţiului financiar, atunci nici deţinătorii unor acţiuni preferenţiale cu această clauză nu vor obţine dividende. Avantajul constă în faptul că dividendul cuvenit pentru toţi anii în care s-a înregistrat pierdere se va plăti integral în primul an în care emitentul va înregistra profit, cu prioritate faţă de acţionarii comuni. Dacă profitul înregistrat nu va fi suficient pentru achitarea integrală a dividendelor restante, atunci diferenţa rămasă neachitată va fi plătită ulterior, în următorii ani în care se va înregistra profit. Din contră, dacă acţiunea preferenţială nu conţine clauza de cumulativitate, atunci când societatea emitentă înregistrează pierderi, nici posesorii respectivelor acţiuni preferenţiale nu vor primi nici un dividend.

Clauza de participare la profit. Este posibil ca unele societăţi să înregistreze o variaţie ciclică a profitului, pentru perioade mai mari de timp. De exemplu, se poate ca societatea să nu înregistreze doi ani profit, în al treilea să înregistreze un profit foarte mare, iar ciclul să continue. În atare situaţie se pot dovedi atractive acţiunile preferenţiale care oferă deţinătorilor posibilitatea unui dividend suplimentar. Dacă societatea înregistrează profit, deţinătorii acestui tip de acţiuni vor primi regulat o anume rată a dividendului şi, suplimentar, vor beneficia de o plată suplimentară, constituită dintr-un fond separat, alimentat direct din profit.

Clauza privind rata modificabilă a dividendelor, este caracteristică acţiunilor preferenţiale care beneficiază de recalcularea periodică a ratei de distribuire a dividendului. De regulă, această rată a dividendului este direct legată de nivelul dobânzii de referinţă sau de rata dobânzilor obligaţiunilor emise de către stat.

Clauza de returnabilitate permite deţinătorilor să returneze acţiunile preferenţiale deţinute către societatea emitentă. Alegerea momentului returnării acţiunilor aparţine exclusiv acţionarilor, dar se va face la un preţ determinat sau determinabil, prestabilit la momentul emisiunii acestui tip de acţiuni. Acest tip de acţiune poate constitui un dezavantaj pentru emitenţi, de aceea se poate stabili o anumită perioadă ce trebuie să se scurgă de la momentul emisiunii, până când acţionarii să- şi poată exercită dreptul de returnabilitate.

În concluzie, o acţiune preferenţială poate conţine o varietate de clauze, o combinaţie a celor amintite anterior sau împreună cu altele nespecificate în rândurile anterioare, cu singura condiţie ca acestea să nu se contrazică între ele (implicând în prealabil, în mod evident, condiţia ca aceste clauze să fie legale).

Clauzele menţionate anterior prezintă uneori avantaje pentru investitori, iar alte ori avantaje pentru emitenţi. În orice caz, la adoptarea deciziei de emisiune a unei categorii de acţiuni preferenţiale va trebui să se ţină cont de o combinare a diferitelor clauze, astfel încât emisiunea să fie încununată de succes.

Pe pieţele internaţionale, după tipul de companie care le reprezintă, deosebim:

• Acţiuni „Blue Chips" - specifice pieţei americane, care sunt emise de corporaţii cu o performantă deosebită şi de lungă durată, care au distribuit de-a lungul anilor dividende tot mai mari. Aceste firme au o forţă financiară deosebită şi sunt practic imune la schimbări majore în economie. Exemple: IBM, Exxon, General Electric, Du Pont.
• Acţiuni de creştere („Growth Stocks") - sunt acţiuni ale firmelor care au avut un ritm de creştere susţinut în ultimii ani şi care au un potenţial mare pentru viitor. Aceste firme obişnuiesc să reinvestească un procent important din profiturile anuale, în scopul finanţării din resurse proprii a dezvoltării. În consecinţă, dividendele plătite de acestea sunt mici în comparaţie cu profiturile obţinute.
• Acţiuni ciclice („Cyclical Stocks") - aparţin firmelor a căror profituri oscilează în paralel cu economia sau cu ciclurile economice. Exemple de astfel de industrii ciclice; ind. aluminiului, oţelului, automobile, construcţii maşini, turism.
• Acţiuni fără valoare nominală sunt, după denumire, acele acţiuni fără indicaţie de valoare nominală. Cum valoarea unei acţiuni se stabileşte în raport de mărimea capitalului social divizat prin numărul acţiunilor emise şi cum acţiunea, spre deosebire de obligaţiune, nu conferă dreptul la rambursarea unei anumite sume sau a unei părţi din aceasta, nu este absolut obligatorie fixarea unei valori nominale pentru acţiuni. Cu toate acestea, în numeroase ţări, este prescrisă o valoare nominală minimală (de exemplu, în Elveţia ea este de 100 franci elveţieni). Acţiunile fără valoare nominală nu sunt autorizate în dreptul elveţian, în schimb, în S.U.A şi Canada ele sunt frecvente.
• Acţiunile noi sunt valori mobiliare emise în cursul unui exerciţiu şi care nu dau dreptul la un dividend întreg. Ele sunt tratate distinct la bursă şi sunt înscrise la cotă pe o linie separată. Începând cu al doilea exerciţiu, aceste acţiuni sunt asimilate celor vechi şi generează aceleaşi drepturi.
• Acţiunile gratuite reprezintă o formă particulară de repartiţie a profitului în cazul în care rezervele acumulate în anii anteriori sunt transformate în acţiuni noi şi, deci, în capital. Practic patrimoniul societăţii nu se modifică prin emisiunea acestor hârtii de valoare. Aceste acţiuni constituie în realitate un venit pentru acţionari şi sunt, prin urmare impozitate.
• Acţiuni populare. Ele nu constituie un tip definit de acţiuni. Este vorba de o expresie generală pentru acţiuni prin care o pătură foarte numeroasă a populaţiei este incitată să economisească şi să investească. Expresia a fost vulgarizată, de exemplu, în Germania, atunci când acţiuni ale societăţilor care aparţineau puterii publice (Wollswagen, Preussag, Vebs etc.) au fost cedate populaţiei în condiţii favorabile. Pe cât de lăudabilă a fost această intenţie, pe atât de decepţionantă s-a dovedit în practică. Şi aceasta pentru raţiuni care ar putea releva, chiar şi în parte, o concepţie a politicii de plasament care a neglijat principiul important al repartiţiei riscurilor.
• Acţiunile SICAV. Acţiunile cu această denumire sunt achiziţionate de la societăţile de investiţii cu capital variabil (SICAV) de către micii investitori care doresc să-şi recicleze avantajos capitalurile sau economiile disponibile.

> Certificatul de acţiuni, rechizite obligatorii

Certificatul de acţiuni este un document aparte care atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit număr de acţiuni de aceeaşi clasă, precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă. Certificatul de acţiuni va cuprinde:

1. denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul şi sediul ei;
2. denumirea documentului - „Certificat de acţiuni";
3. numărul de ordine al certificatului;
4. numele, prenumele şi numărul actului de identitate (denumirea, numărul certificatului de înregistrare de stat) al acţionarului;
5. clasa şi numărul de acţiuni ce aparţin acţionarului cu drept de proprietate;
6. valoarea nominală a acţiunii, dacă a fost stabilită de statutul societăţii;
7. numărul de acţiuni plasate de clasa dată;
8. numărul din Registrul de stat al hârtiilor de valoare sub care sînt înregistrate acţiunile de clasa dată;
9. drepturile şi privilegiile de bază date de acţiunile de clasa respectivă, inclusiv mărimea dividendelor fixate şi valoarea de lichidare a acţiunii, dacă acestea sunt prevăzute de statutul societăţii;
10. j) semnătura (semnătura în facsimil) conducătorului organului executiv şi a contabilului-şef al societăţii emitente;
11. k) imprimatul sigiliului societăţii emitente;
12. l) denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare de stat al persoanei care ţine registrul acţionarilor;
13. m) data eliberării certificatului şi semnătura persoanei care l-a eliberat.

Clasă de acţiuni este totalitatea acţiunilor cu aceleaşi caracteristici - acordare de drepturi egale, valoare nominală egală, dacă aceasta este stabilită, aceeaşi formă şi acelaşi număr sub care se află înregistrate în Registrul de stat al hârtiilor de valoare.

> Alte tipuri de valori mobiliare generate de acţiuni:

Dreptul de preferinţă la subscriere apare în situaţia în care un emitent are emise acţiuni pe o piaţă reglementată şi doreşte să-şi majoreze capitalul social prin emisiunea de noi acţiuni.

Dreptul de preferinţă este dreptul unui acţionar de a subscrie cu prioritate la majorarea capitalului social, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute la data de referinţă la un preţ inferior preţului acţiunilor oferite public.

Orice acţionar înregistrat la data de referinţă poate dispune total sau parţial de drepturile sale de preferinţă, începând cu data de la care acestea pot fi exercitate. Tranzacţionarea drepturilor de preferinţă va fi realizată pe aceeaşi piaţă reglementată pe care sunt tranzacţionate şi acţiunile la care se referă.

Caracteristicile dreptului de preferinţă la subscriere, respectiv raportul dintre acţiunile deţinute şi numărul de acţiuni ce vor putea fi cumpărate în baza dreptului, termenul în intervalul căruia poate fi exercitat şi preţul la care vor putea fi achiziţionate acţiunile nou emise, vor fi stabilite de către Consiliul de Administraţie şi votate în Adunarea Generală a Acţionarilor. Consiliul de Administraţie al emitentului va verifica periodic înscrierea în registrul emitentului a tranzacţiilor cu dreptul de preferinţă.

În situaţia în care deţinătorii de drepturi de subscriere nu doresc sau nu pot să achiziţioneze noi acţiuni, ei vor putea, totuşi, să obţină un venit din vânzarea drepturilor deţinute pe piaţa secundară. De altfel, durata de viaţă a unui drept de preferinţă la subscriere este limitată până la momentul terminării perioadei de subscriere cu drepturi (cum-drept).

Warrant-ul este o valoare mobiliară ce acordă deţinătorului garanţia din partea societăţii emitente, că într-o anumită perioadă de timp va putea cumpăra la un preţ prestabilit, o anumită cantitate de acţiuni ordinare ale respectivului emitent. Dacă preţul pe piaţă al acţiunilor ordinare este mai mare decât preţul prestabilit de vânzare al acţiunilor printr-un warrant, atunci investitorul poate obţine un profit imediat.

Warrant-ul este un instrument financiar emis, de obicei, pentru perioade de timp medii, cu o durată de viaţă cuprinsă între 5 şi 10 ani, existând şi posibilitatea de a fi emise cu o durată de viaţă nelimitată, fiind valabile până la executare. De regulă, aceste valori mobiliare sunt emise şi ataşate unui alt titlu financiar (acţiuni sau obligaţiuni) pentru a-i spori atractivitatea faţă de investitori. Datorită duratei mai mari de existenţă se pot întâlni cazuri în care o societate emitentă are în circulaţie mai multe tipuri de warrants, emise la momente diferite.

Valoarea de piaţă a unui warrant este compusă din valoarea intrinsecă şi din primă:

• valoarea intrinsecă reprezintă diferenţa dintre preţul de piaţa al acţiunii şi preţul la care a fost emis warrant-ul ataşat acţiunii respective;
• prima reprezintă diferenţa de valoare dintre valoarea de piaţă a warrant-ului (dacă acesta este tranzacţionat pe o piaţă secundară) şi valoarea intrinsecă.