Noţiunea de politică este una din cele mai vechi. Cuvântul respectiv derivă din limba greacă de la "politike" având la bază termenul "polis"(oraş-stat, cetate-stat) şi derivatele de la acestea - "politeea" (constituţie), "polites"(cetăţean), "politikos"(om de stat). În îmbinarea lor aceşti termeni alcătuiau cuvântul politike, adică semnificaţia de guvernare statală, orânduire de stat, organizaţia societăţii dirijată de o anumită putere, în primul rând de cea de stat.
După cum se ştie politica este un fenomen social istoric, ea apare treptat, la о anumita etapa istorica de dezvoltare, ca urmare a procesului de diferenţiere socială. Pe parcurs de secole politica a suportat mari transformări de la simplu la compus, de la ocazional, sporadic la constant, însoţitor permanent şi absolut necesar al dezvoltării societăţii. În antichitate şi în evul mediu ea era perceputa la general fără a fi separată de alte fenomene sociale. Mai mult ca atât, se afirma că politica are un caracter universal si cuprinde toate sferele de activitate. La Aristotel, considerat părintele ştiinţei politice, viaţa socială în toate dimensiunile ei nu depăşea limitele vieţii politice şi era pusă întru totul în serviciile statului. Chiar şi omul, in viziunea gânditorului, se impune drept fiinţă politică.
Astăzi, când conţinutul general şi aspectele particulare ale politicii se deosebesc radical de cele iniţiale ale primelor epoci istorice, o astfel de interpretare nu este suficienta. Daca Aristotel in opera sa „Politica” о numea „ceea ce se referea la stat", apoi astăzi ea este numita „artă a posibilului”, „artă a guvernării”, studiu despre „cine, ce, când si cum obţine" puterea de stat. Prin urmare ea are cele mai diverse aspecte, înţelesuri, poate fi identificată cu luarea si implementarea unor decizii, distribuirea valorilor in societate, cu stabilirea unor ţeluri colective, cu cârmuirea socială, aspiraţia spre putere si lupta pentru obţinerea ei, cu articularea intereselor grupurilor si indivizilor, cu activităţile si procesul de exercitare a influentei etc.
Societatea umană reprezintă un fenomen complex specific alcătuit din mai multe elemente componente, unităţi şi sfere interdependente, şi concomitent în mare măsură autonome, de sinestătătoare: sfera economică, socială, politică şi spirituală:
- sfera economică reprezintă şi asigură funcţionarea infrastructurii materiale a societăţii;
- sfera socială caracterizează condiţiile de existenţă a omului, cuprinde totalitatea comunităţilor sociale şi relaţiile între ele, determinate de un şir de factori de ordin socio-cultural şi de civilizaţie;
- sfera spirituală include instruirea, educaţia, ştiinţa, artele, religia, producerea permanentă ideilor, cunoştinţelor, valorilor artistice etc.;
- sfera politică a societăţii, despre care se va vorbi şi în întrebarea a doua a prelegerii date, cuprinde o multitudine din cele mai diverse fenomene, lucruri, evenimente şi procese nemijlocit legate de puterea politică: instituţii politice, organizaţii, interese, relaţii, norme, idei, programe etc. Ea are menirea de a asigura infrastructura organizaţiei politico-statale şi a intereselor întregii societăţi.
În acelaşi timp sfera politică este strâns legată cu celelalte sfere ale societăţii, depinde de ele, "absorbind" din ele materie iniţială.
Rolul politicii este determinat de universalitatea ei, de caracterul ei atotcuprinzător şi general, de capacitatea ei de a influenţa practic toate nivelurile vieţii sociale începând cu cele statale şi terminând cu problemele personalităţii.
Una din trăsăturile vieţii politice o mai constituie şi faptul că ea are un caracter de „impulsionare” a celorlalte domenii existenţiale. Deşi nucleul de bază a politicii îl constituie organizarea politică a vieţii societăţii, in acelaşi timp, în dependenţă de un şir de cauze, unele probleme şi fenomene ale societăţii pot căpăta caracter politic, dacă ele nimeresc în centrul intereselor obşteşti. În principiu orice fenomen social poate „căpăta” ori „pierde” semnificaţia politică, rezonanţa politică în dependenţă de măsura şi nivelul asocierii lui cu puterea. Orice fenomen politic al societăţii este în acelaşi timp şi social, dar nu orice fenomen social este sau devine şi politic.
Prin politică se are în vedere totul ce se referă la fenomenele, instituţiile şi relaţiile de partea cărora se găseşte puterea şi autoritatea necesară unei societăţi pentru a păstra ordinea şi a rezolva un şir de sarcini de importanţă generală. Cunoscutul jurist german K.Shmitt atrăgea atenţie asupra faptului, că politica apare, se formează mai întâi de toate acolo, unde sporeşte nivelul concentrării intereselor, acţiunilor, eforturilor grupurilor de oameni şi organizaţii şi de asemenea acolo, unde se adâncesc antagonismele între oameni şi organizaţiile ce exprimă interesele lor.
Fiind un fenomen multilateral şi multiaspectual politica conform sferelor vieţii sociale se divizează în: politică economică, socială, ştiinţifică, naţională, ecologică, militară, etc.; conform direcţiilor de bază - politică internă şi externă; conform priorităţilor - politică de neutralitate, uşilor deschise, de conciliere naţională, de compromis; conform conţinutului şi caracterului - politică progresistă ori reacţionară, politică ştiinţific fundamenta şi politică voluntaristă etc.
Politica este strâns legată cu alte sfere - economică, socială, culturală, de drept, confesională, devenind un factor mondial, atotplanetar. Astăzi nimeni nu poate evita influenţa politică, pasiunile politice şi valorile ei se rostogolesc până în cele mai îndepărtate colţuri ale fiecărei ţări şi lumii în întregime.
Politica are foarte multe trăsături, manifestări, forme de exprimare. Este bogată şi multilaterală componenţa subiecţilor politici. Politica este schimbătoare, mobilă, dinamică şi atotpătrunzătoare şi cuprinzătoare. De aici şi greutatea şi riscul de a-i găsi o definiţie ştiinţifică unică. Însă în forma cea mai generală politica poate fi definită ca activitatea umană, care exprimă formele de interacţiune între comunităţile sociale, clase, naţiuni, popoare, partide, state, cetăţeni şi uniunile lor cu privire la puterea politică în scopul îmbunătăţirii condiţiilor lor de viaţă, asigurarea ordinei publice şi mondiale.
Reflectând un diapazon larg de interese materiale şi spirituale, la nivel de societate şi personalitate, de instituţii şi organizaţii, de diverse grupuri sociale politica nu numai după formă, dar şi după conţinut, are un caracter multidimensional, contradictoriu. Ea are însuşiri obiective şi subiective, impunându-se ca voinţă şi ca idee, ca proiect şi ca realitate practică, ca sistem şi ca proces.
Anume complexitatea şi multiplitatea factorului politic este una din cauzele principale care provoacă diverse probleme, divergenţe de opinii la interpretarea lui. Dacă secole la rând analiza politicii se făcea în funcţie de studiul monarhiilor, republicilor, al diferitor forme ale structurilor de stat, apoi la etapa contemporană, când imaginea generală cât şi aspectele particulare ale politicii se deosebesc radical de cele iniţiale, adică ale primelor epoci istorice, astfel de interpretări ale ei nu mai satisfac, se dovedesc a fi insuficiente, deşi pot într-o oarecare măsură servi ca punct de plecare al noilor interpretări sau investigaţii ştiinţifice.