Una din problemele cele. mai importante ale activităţii politice este problema raporturilor dintre lideri şi mulţime, gloată - pături sociale, clase, popor, naţiune.
Într-un mediu social sănătos, democratic, aceste relaţii tind să fie armonioase, utile şi reciproc avantajoase, adică de înţelegere, comunicare directă, deschisă: care este situaţia, care sunt problemele, ce măsuri trebuiesc de întreprins pentru a schimba spre bine situaţia,. Fiecare dintre părţi sunt responsabile şi conlucrează productiv, constructiv. Contactul permanent al liderului cu masele permit acestuia să stăpânească situaţia, să cunoască nevoile acestora, interesele, problemele lor, să elaboreze deciziile cele mai adecvate.
În raporturile lider-mase pot fi modelate două poziţii/situaţii diametral opuse una alteia.
Prima poziţie: liderul foloseşte masele în interesele proprii, cumpărându-le cu promisiuni, iar de fapt ignorându-le interesele vitale. Masele sunt tratate şi folosite de către lider prin excelenţă ca un mijloc pentru a-şi atinge scopurile sale politice.
A doua poziţie: disponibilitatea liderului politic de a lua în consideraţie (calcul) toate doleanţele, cerinţele, propunerile maselor, de a le intra mereu în voie, fără a ţine cont de situaţie şi posibilităţi; într-o aşa situaţie liderul este condus de doleanţele, problemele, maselor, care au tendinţa de a se tot multiplica şi complica; liderul merge în urma evenimentelor. Masele îşi rezolvă problemele, liderul se manifestă într-adevăr ca slugă.
Şi prima şi a doua poziţie sunt în măsură egală inacceptabile în realizarea liderismului politic, deşi nu pot fi excluse din practică socială.
Liderul poate influenţa benefic asupra maselor pe diferite căi şi prin diferite mijloace. Mai întâi de toate, prin politica justă, corectă, tolerantă, prin succesele reale în propria sa activitate, care printre altele, trebuie să satisfacă şi diferite necesităţi, nevoi vitale ale maselor, prin calităţile sale pozitive personale; în al doilea rând, liderul influenţează asupra maselor prin felul său de a fi sub mai multe aspecte: trăsăturile de caracter, vocabularul, gusturile, portul, atitudinea faţă de familie şi multe altele, care luate împreună constituie „image-ul” lui. Cu cât este mai înaltă proba, adică acel „image" (imagine) sub toate aspectele, cu atât în mai multe aspecte el influenţează asupra anturajului, în primul rând, iarăşi, în genere, asupra maselor. Aceste aspecte ale influenţei liderismului nu pot fi neglijate niciodată de nici un lider cât de cât responsabil.
Din cele expuse în prelegerea dată vom deduce câteva concluzii:
Pentru funcţionarea cât mai productivă a tuturor elementelor sistemului politic şi desfăşurarea fără conflicte a procesului politic un mare rol şi responsabilitate enormă au persoanele ce se află în fruntea lor şi care se manifestă în vâltoarea evenimentelor. Acestea sunt conducătorii, liderii, elitele politice.
Liderismul politic este o varietate de liderism - liderism de cea mai mare responsabilitate pentru dezvoltarea societăţii. El reflectă relaţiile şi procesele politice în structurile superioare ale puterii.
Multitudinea de criterii după care poate fi efectuată tipologizarea liderismului politic nu anihilează exigenţele societăţii faţă de acest fel de liderism. Aceştia trebuie să posede o bogată experienţă de viaţă, inclusiv în lucrul cu oamenii – de regulă colective mari,- să corespundă unor calităţi de cea mai înaltă probă, să poată mobiliza masele, să le încoloneze în spatele lor şi să le conducă într-o direcţie - direcţie corectă, dreaptă, conformă direcţiei progresului social, dispunând de mijloacele şi metodele necesare pentru a-şi atinge scopul, numaidecât nobil şi altruist, propus.
Pentru perioadele de grele încercări sociale, precum este şi cea de tranziţie, când liderii sunt consideraţi factori de stabilitate, de armonizare a unor grupări diferite de interese, şi ei înşişi sunt iniţiatorii transformărilor, liderii personifică cursul politic, conferă structură strategiei dezvoltării societăţii la momentul dat şi definesc mijloacele de realizare a acesteia.
Una din garanţiile succesului liderului în transpunerea în viaţă a strategiei sale este înţelegerea şi acceptarea acesteia de către mase, încadrarea acestora în activităţile inovatoare.
