1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Teoria Generală a Dreptului și Statului, în denumirea respectivă și cu obiectul respectiv de studiu și baza metodologică pe care o vom studia, se prezintă drept o știință juridică relativ nouă în sistemul științelor juridice. Evoluția științelor juridice atestă că acest segment al cercetării teoretice a fenomenului juridic o perioadă îndelungată de timp a fost ocupat de filosofia dreptului, știință ce studi- ază conceptele de stat și drept. În a doua jumătate a sec. XIX, în știința juridică autohtonă o pondere esențială în domeniul respectiv de cercetare a avut-o Enci- clopedia dreptului, numită și Enciclopedia Juridică. Menționăm marii promotori ai Enciclopediei Juridice în doctrina juridică românească din acea perioadă, cum ar fi: Mircea Djuvara, Eugeniu Speranția, Traian lonașcu. Atât în România, cât și în Republica Moldova, Teoria Generală a Dreptului și Statului își găsește rea- lizare și manifestare în calitate de știință juridică în sec.XX, dezvoltarea ei fiind îndeosebi apreciată în a doua jumătate a secolululi. Deosebirea esențială a Teoriei Generale a Dreptului și Statului de Enciclopedia Juridică rezidă în obiectivele propuse pentru cercetare, în obiectul de studiu și în funcțiile mai complexe și mai practice pe care le identifică Teoria Generală a Dreptului și Statului, fără a diminua valoarea Enciclopediei Juridice. Complexitatea relațiilor sociale, ce necesită a fi protejate prin intermediul normelor juridice și prin implicarea sta- tului în procesele sociale, a determinat o evoluție complexă a sistemului juridic și a sistemului dreptului într-o dinamică nemaivăzută până în sec.XX. Realitatea socială dovedește că caracterul complex al relațiilor sociale a devenit deja o nor- mă pentru societatea contemporană și nu o excepție. Dinamica dezvoltării vieții sociale impune existența unei științe juridice complexe ce ar avea capacitatea de a cerceta multiaspectual fenomenul dreptului și perspectivele lui de interacțiune cu fenomene noi, absolut necunoscute pânâ în prezent, dar care necesită o apre- ciere obiectiv-juridică și o încadrare în sistemul de drept și în sistemul științelor juridice. La etapa contemporană de dezvoltare a societății, știința Teoria Gene- rală a Dreptului și Statului efectuează o monitorizare permanentă, de pionierat, a interacțiunii dreptului și statului, fenomene de care depinde astăzi gradul de democratizare a societății. Complexitatea provocărilor sociale contemporane evidențiază cerințe calitative noi înaintate față de știința Teoria Generală a Drep- tului și Statului. Astfel, în procesul didactic știința menționată evidențiază două obiective fundamentale, caracterizate prin procedee specifice de cunoaștere: ana- liza și sinteza.

Analiza constă în studierea detaliată a fenomenului dreptului, cunoașterea principalelor elemente ale dreptului, a naturii dreptului, a normei juridice, a ra- portului juridic, a interpetării dreptului, a răspunderii juridice, a elementelor sta- tului, a formelor lui, a fenomenului statului de drept, a conștiinței juridice și a coraportării ei cu cultura juridică, a interacțiunii ordinii juridice și disciplinei cu democrația și drepturile omului și cetățeanului. Toate aceste componente for- mează într-o finalitate o bază teoretică inițială ce acordă perspective de ceccetare complexă a elementelor dreptului într-o abordare specializată, profundă, prin in- termediul științelor juridice ramurale în următoarea perioadă de instruire profe- sional-juridică.

Sinteza se impune drept un proces invers analizei. Deja la finele procesului de instruire profesional-juridică interesatul studiază fenomenul dreptului și statului într-o abordare mai complexă, având ca suport bagajul acumulat de cunoștințe în cadrul cercetării didactice a științelor juridice ramurale. Sinteza are drept scop o generalizare a cunoștințelor acumulate, o asigurare a interconexiunii între aceste segmente de instruire juridică, asigurând o continuitate în procesul de cunoaștere a fenomenului dreptului, o șlefuire” a procesului de instruire profesional-juri- dică, care, evident, este doar o finalitate relativă; or, orice știință nu are limite în procesul de cercetare. Din aceste considerente, este recomandabil de a fi incluse în planul de studii al facultăților de drept două discipline didactice - la începutul și la finele procesului de instruire: Teoria Generală a Dreptului și Statului și, re- spectiv, Problemele Teoriei Generale a Dreptului și Statului, sau Fundamentele Dreptului.

Identificăm Teoria Generală a Dreptului și Statului în două accepțiuni:

  1. ca știință;
  2. ca disciplină didactică.
  3. Teoria Generală a Dreptului și Statului ca știință

Știința este un sistem de cunoștințe despre natură, societate și gândire, cunoș- tințe obținute prin metode corespunzătoare și exprimate în concepte, categorii, principii și noțiuni (N.Popa).

Teoria Generală a Dreptului și Statului este o știință socială, politică și ju- ridică ce studiază, în baza unui ansamblu de teorii, concepții, noțiuni cu privire la drept și, într-o oarecare măsură, la stat, legitățile generale și speciale referitoare la apariția, evoluția și funcționarea dreptului și statului, în general, și a sistemului de drept și a statului concret, în special.

Teoria Generală a Dreptului și Statului este o știință generală, deoarece iden- tifică și caracterizează legitățile generale de dezvoltare a statului și dreptului. Ea este știința ce studiază fenomenele drept și stat la general, în întreaga lor comple- xitate, fără a se aprofunda în cercetarea detaliată a anumitor compartimente sau segmente ale dreptului și statului, acestea urmând a se manifesta ca obiecte de studiu ale științelor juridice de ramură sau ale științelor juridice auxiliare. Carac- terul de generalitate al științei Teoria Generală a Dreptului și Statului evidențiază trăsături aparte ale acestei științe. Este unica dintre științele juridice ce supune cercetării dreptul și statul la general, în toată complexitatea sa. Anume în ca- drul științei Teoria Generală a Dreptului și Statului putem identifica legitățile de apariție și dezvoltare a dreptului și statului, perspectivele de dezvoltare complexă a acestor fenomene într-un proces de interacțiune reciprocă cu perspectivele de realizare practică în științele juridice de ramură.

Teoria Generală a Dreptului și Statului este o știință socială, deoarece stu- diază dreptul și statul ca fenomene sociale ce există într-o comunitate umană. Dreptul și statul sunt menționate drept fenomene sociale, deoarece apar și se dezvoltă într-o societate. Statul se prezintă drept formă superioară de organizare a societății, dreptul - ca ansamblu de reguli obligatorii ce reglementează relațiile sociale cele mai importante în societatea respectivă.

Teoria Generală a Dreptului și Statului este o știință juridică ce studiază numai latura juridico-statală a vieții sociale.

Teoria Generală a Dreptului și Statului este o știință politică, deoarece stu- diază problemele de bază ale științei politice și, înainte de toate, statul, puterea de stat (Gh.Avornic). În situația Teoriei Generale a Dreptului și Statului, ce se prezintă drept o știință juridică, este necesar a înțelege că dreptul și statul sunt fenomene complexe. Cercetarea juridică a fenomenului statului este inevitabil le- gată de fenomenul puterii, de modul de organizare, transmitere, realizare a puterii de stat, însă toate fenomenele ce au referință la putere, la puterea de stat sunt de natură politică.

Teoria Generală a Dreptului și Statului ca disciplină didactică

Știința Teoria Generală a Dreptului și Statului determină apariția a două dis- cipline didactice, și anume: Teoria Generală aDreptului și Statului și Problemele Teoriei Generale a Dreptului. Fiecare dintre disciplinele menționate realizează anumite sarcini specifice în procesul de formare a viitorilor specialiști din dome- niul dreptului.

Teoria Generală a Dreptului și Statului în calitate de disciplină didactică include în sine un număr limitat de informație juridică, sistematizată într-un nu- măr concret de teme referitoare la caracteristica anumitor fenomene juridice ce ar permite inițierea, pregătirea primară a viitorului jurist pentru studierea celorlalte discipline didactice.

Problemele Teoriei Generale a Dreptului este o disciplină didactică ce include în sine un număr limitat de informație juridică, sistematizată într-un număr concret de teme, ce permite efectuarea unei sinteze, analize a fenomenelor juridi- ce prin prisma cunoștințelor acumulate în procesul de studii.

Dacă pentru disciplina Teoria Generală a Dreptului și Statului este carac- teristică preponderent analiza în procesul de cercetare a fenomenului dreptului și statului, atunci pentru disciplina Problemele Teoriei Generale a Dreptului se acordă prioritate sintezei aceluiași fenomen. Având obiective esențial diferite, disciptinele menționate sunt studiate la diferite etape ale procesului profesional- juridic: disciplina Teoria Generală a Dreptului și Statului se studiază la începu- tul procesului de instruire profesional-juridică, iar disciplina Problemele Teoriei Generale a Dreptului - la finele acestui proces. Caracterul specific al exprimării științei Teoria Generală a Dreptuiui și Statuiui în expresie didactică este determi- nat de originalitatea obiectului de studiu propriu științei în cauză - dreptul și sta- tul în complexitatea lor generală. Astfel, și obiectivele urmează a fi diferențiate și abordate separat, la diferite etape de instruire profesional-juridică. La etapa inițială se solicită familiarizarea cu principalii termeni, noțiuni, categorii, clasi- ficări, legități de apariție, dezvoltare și interacțiune a fenomenelor dreptului și statului la general, ceea ce formează o bază pentru cercetarea detaliată a anumitor compartimente ale acestor fenomene în cadrul disciplinelor didactice corespun- zătoare științelor juridice ramurale. La etapa finală se solicită aplicarea în proce- sul de cercetare a fenomenelor respective a cunoștințelor acumulate în procesul de instruire profesional-juridicăîntr-o expresie sintetică.

Loading...