Polonia a luat fiinţă ca stat în anul 966 d. Hr., sub dinastia Piast. în anul 1025 a fost proclamată regat, iar în 1569 s-a unit cu Lituania şi a devenit o putere importantă în Europa Centrală, extinzându-şi graniţele până la Marea Neagră. Republica celor două naţiuni s-a desfiinţat în 1795 ca urmare a împărţirii Poloniei între Regatul Prusiei, Imperiul Rus şi Austria. Polonia şi-a redobândit independenţa în anul 1918. Cel de-al Doilea Război Mondial a marcat începutul unei perioade de mari încercări pentru poporul polonez. Acesta a fost nevoit să suporte divizarea ţării şi ocuparea de către Germania şi Uniunea Sovietică, decimarea a milioane de compatrioţi şi distrugerea capitalei Varşovia.
începând cu anul 1945, ţara a fost ocupată de sovietici. Comuniştii au desfiinţat tradiţia autonomiei locale şi au creat un sistem administrativ după modelul sovietic, puternic centralizat. Toate deciziile importante erau supuse consultărilor cu partidul comunist de la guvernare. Organele superioare controlau activitatea administraţiei locale, subordonată ministerelor de ramură. Bugetele locale erau incluse în finanţele administraţiei centrale, fiind stabilite limite foarte stricte pentru acestea.
Regimul comunist polonez s-a confruntat cu o mişcare de opoziţie din ce în ce mai influentă, strâns legată de Biserica Catolică. Cel mai important şi cel mai cunoscut moment al perioadei comuniste este naşterea sindicatului „Solidaritatea", în anul 1980, la care au aderat peste 10 milioane de oameni. Partidul comunist a pierdut teren, iar în anul 1989 au avut loc alegeri libere, în urma cărora Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a devenit Preşedinte al ţării.
Societatea poloneză era pregătită şi aştepta schimbări radicale ale sistemului în sensul democraţiei şi al economiei de piaţă. Noii lideri au satisfăcut aceste aşteptări, iar primii ani s-au bucurat de reforme rapide. Una dintre primele reforme a fost descentralizarea.
Au urmat transformări profunde ale economiei şi societăţii poloneze, pe care teoreticianul Fransi Fukuyama le numeşte „un miracol". Polonia a devenit membru al NATO în 1999, iar în anul 2004 a aderat la Uniunea Europeană.
Republica Polonă numără peste 38 milioane de locuitori, dintre care aproximativ 97% sunt polonezi, de religie predominant catolică. Limba poloneză este vorbită de peste 42 milioane de polonezi, inclusiv din Statele Unite ale Americii, Rusia şi Ţările Baltice.
Conform Constituţiei, Polonia este o republică parlamentară, care se bazează pe principiul separării puterilor în stat. Parlamentul este organul legislativ central al puterii de stat; acesta este format din două camere: Seim (camera inferioară), cu 460 de membri, şi Senatul (camera superioară), cu 100 de membri. Puterea executivă este reprezentată de Preşedinte şi Consiliul Miniştrilor. Preşedintele este reprezentantul suprem al statului în relaţiile interne şi externe, este comandantul suprem al forţelor armate, garantează inviolabilitatea şi indivizibilitatea teritoriului ţării şi respectarea Constituţiei. Consiliul Miniştrilor este organul central executiv al puterii de stat şi este compus din prim-ministru, vicepremieri, miniştri şi şefii comitetelor.