Letonia a luat fiinţă ca stat în anul 1918, proclamându-şi independenţa faţă de Imperiul Rus la 18 noiembrie 1918. Independenţa statului leton a fost recunoscută de facto în anul 1920, odată cu încetarea ostilităţilor dintre forţele pro şi antiruseşti şi retragerea armatelor străine de pe teritoriul ţării. Tratatul de pace semnat cu Rusia Sovietică la 11 august 1920 recunoştea independenţa şi suveranitatea statului leton, constituind o etapă decisivă în istoria ţării.
Pactul de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939 urma să schimbe soarta Letoniei. în luna octombrie a aceluiaşi an, Letonia era forţată să semneze un tratat care acorda Uniunii Sovietice dreptul de a-şi instala baze militare, navale şi aeriene pe teritoriul ei. La 17 iunie 1940, Armata Roşie invada Letonia. La 20 iunie, era format un nou guvern, iar la 21 iulie noul Parlament vota alipirea Letoniei la URSS. în primul an de ocupaţie sovietică, circa 35 mii de letoni, dintre care şi intelectualitatea ţării, au fost supuşi deportărilor. După invadarea URSS de către trupele germane, în iulie 1941 - octombrie 1944, Letonia a fost ocupată de Germania nazistă, devenind una din provinciile unui Ostland mai mare, care cuprindea şi Estonia, Lituania şi Belarus.
Suprafaţă: 64589 kwi2 Păduri: 44% din suprafaţă Suprafeţe agricole: 38% Locuitori: 2.27 milioane Capitala: Riga (anii 1201)
Letonia şi-a recâştigat independenţa în anul 1990, proclamată prin Declaraţia de restabilire a independenţei din 4 mai 1990, adoptată de Sovietul Suprem al RSS Letone. Au fost declarate ilegale Pactul Molotov-Ribbentrop şi ocuparea Letoniei în 1940 şi reinstituită Constituţia adoptată în anul 1922.
Letonia este o republică parlamentară. Cel mai înalt organ al autorităţii de stat este Saeima (Parlamentul), organ legislativ unicameral format din 100 de membri, aleşi prin vot popular şi direct pentru o perioadă de 4 ani. Saeima este organul care iniţiază şi aprobă legile ţării. Guvernul este organul central executiv al puterii de stat, condus de premier, care are responsabilitate deplină şi putere de control asupra Cabinetului de Miniştri. Preşedintele, al cărui mandat este de 4 ani, are un rol în primul rând protocolar, în calitate de şef al statului, însă îi revine responsabilitatea semnării legilor adoptate şi are dreptul să ceară reexaminarea şi revizuirea legilor emise de Saeima. Preşedintele poate iniţia un referendum în cazul în care Saeima refuză să modifice legislaţia care i-a fost remisă în mod repetat.