Injuria şi Calomnia sunt sancţionate de legiuitorul din RM în capitolul CAPITOLUL VI CONTRAVENŢII CE ATENTEAZĂ LA DREPTURILE POLITICE, DE MUNCĂ ŞI LA ALTE DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE PERSOANEI FIZICE.
Obiectul juridic al acestor contravenţii este:
- Obiectul generic: Drepturile constituţionale ale persoanelor fizice
- Obiect special: Relaţiile sociale privind protecţia drepturilor constituţionale ce ţin de onoare şi demnitatea persoanei.
Conform punctului 5 din HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice nr.8 din 09.10.2006[1]. Instanţele judecătoreşti urmează să dea o apreciere corectă noţiunilor de onoare, demnitate şi reputaţie profesională.
Onoarea reprezintă aprecierea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în conştiinţa socială.
Demnitatea reprezintă autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societăţii.
Reputaţia profesională reprezintă reflectarea calităţilor profesionale ale persoanei în conştiinţa socială, însoţită de aprecierea pozitivă a societăţii.
Deosebirea dintre „onoare” şi „demnitate” constă în faptul că onoarea este o trăsătură socială obiectivă, iar la demnitate se studiază momentul subiectiv, autoaprecierea.
În cazul injuriei informaţia răspândită trebuie se întrunească condiţiile
- a) să fie falsă;
- b) şi defăimătoare.
Latura obiectiva la art. 69 se caracterizează prin acţiunea de injurie. La acest articol nu se defineşte explicit acest concept. Din acest motiv, prevederile art. 69 din Codul contravenţional urmează a fi interpretate prin prisma definiţiei date în Legea cu privire la libertatea de exprimare[2].
Conform Legii cu privire la libertatea de exprimare injurie presupune – exprimare verbală, scrisă sau nonverbală care ofensează intenţionat persoana şi care contravine normelor de conduită general acceptate într-o societate democratică. În cazul injuriei, exprimarea în sine contravine „normelor de conduită general acceptate într-o societate democratică”. Odată constatând că exprimarea contravine acestor norme de conduită, decizia va fi în detrimentul celui care a răspândit informaţia, deoarece un astfel de limbaj nu poate fi justificat într-o societate democratică în nicio circumstanţă. Sintagma „normele de conduită general acceptate într-o societate democratică” urmează a fi interpretată limitativ[3].
Specificul laturii obiective a contravenţiei de Injurie este modul de savîrşie a faptei contravenţionale, şi anume - săvîrşită în public. O definiţie a faptei savîrşite în public putem lua din art. 131 Cod Penal al RM. Prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă[4]:
- a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului;
- b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrşirii faptei erau de faţă două sau mai multe persoane;
- c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
- d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
- e) prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.
Latura subiectiva se caracterizează prin vinovăţie sub forma intenţiei deoarece exista scopul de a defaima o persoană.
Subiect: persoană fizică responsabilă, cu vîrsta de peste 18 ani.
În calitate de agravantă la aceasta contravenţie este injuria în mass-media. Mass-media – mijloc de informare în masă, tipărit sau electronic, precum şi jurnalistul.
Sancţiunea este amendă de la 20 la 60 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 60 de ore, în varianta tip al contravenţiei.
În varianta agravantă adică Injuria adusă în mass-media se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 60 de ore.
Articolul 70. Calomnia
Calomnia, adică răspîndirea cu bună ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări grave
se sancţionează cu amendă de la 80 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de pînă la 15 zile, cu amendă de la 120 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de dreptul de a desfăşura anumite activităţi pe un termen de la 3 luni la un an.
Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea demnităţii persoanei.
Latura obiectivă a calomniei se realizează prin răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări grave.
Prin răspândire se înţelege comunicarea unei alte persoane (în afară de victimă) a unor informaţii ce nu corespund realităţii. De exemplu, că persoana şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din munca ei proprie, sau că ia mită etc. Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, în lipsa altor persoane, nu constituie o calomnie, ci poate fi vorba de insultă.
Răspândirea unor informaţii adevărate care, deşi dezonorează persoana, corespund parţial sau total realităţii, nu constituie componenţa unei calomnii.
Defăimătoare se consideră orice scorniri despre săvârşirea de către o persoană a unor acţiuni sau a unor fapte ce încalcă normele morale şi de convieţuire.
Răspândirea scornirilor mincinoase trebuie să conţină afirmaţia cu privire la unele fapte care ar fi existat sau există în prezent, şi nu despre unele fapte care se pot produce în viitor.
Victima calomniei poate fi orice persoană (matură, copil, persoană responsabilă etc.), întrucât demnitatea ei se apreciază indiferent de faptul dacă posedă sau nu sentimentul propriei demnităţi.
Nu se consideră răspândite scornirile defăimătoare divulgate în prezenţa unor oameni care nu posedă limba sau a surzilor, copiilor mici, a persoanelor incapabile să înţeleagă sensul celor comunicate din cauza unor boli psihice.
Răspândirea scornirilor mincinoase ce defăimează o altă persoană poate fi pedepsită penal dacă e însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, adică a unor infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Altă consecinţă a calomniei sunt urmările ei grave. Prin urmări grave înţelegem îmbolnăvirea psihică a victimei, sinuciderea, naşterea prematură de către o femeie gravidă, o maladie periculoasă pentru viaţă, alte îmbolnăviri grave etc.
Calomnia se consideră consumată o dată cu comunicarea scornirilor mincinoase altei persoane despre învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, indiferent de faptul dacă persoana calomniată a aflat despre aceste scorniri sau nu, sau din momentul survenirii urmărilor grave pentru victimă.
- Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele calomniei pot fi diferite: invidia, răzbunarea, gelozia, ştrengăria etc., însă pentru calificare ele nu prezintă interes.
- Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 18 ani.
[1] HOTĂRÎREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA Cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice nr.8 din 09.10.2006 Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2007, nr.3, pag.16
[2] Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010 //Monitorul Oficial 117-118/355, 09.07.2010
[3] COMENTARIU la Legea cu privire la libertatea de exprimare: Vladislav GRIBINCEA, Anastasia PASCARI, Olivia PÎRŢAC, Chişinău 2011, http://www.ijc.md/Publicatii/mlu/legislatie/Comentariul_Legii_privind_libertatea_de_exprimare.pdf
[4] Codul penal al Republicii Moldova 985/18.04.2002 //Monitorul Oficial 128-129/1012, 13.09.2002