Sistemul dreptului muncii reprezintă structura internă a acestei ramuri de drept, prin care se realizează unitatea normelor juridice ce reglementează raporturile juridice de muncă, precum şi alte raporturi strîns legate de acestea, gruparea lor în anumite părţi interdependente – subramuri ale dreptului muncii27 şi instituţii juridice ale acestuia.
Dreptul muncii al Republicii Moldova are două componente de bază (subramuri ale dreptului muncii):
- dreptul colectiv al muncii, care se pronunţă, în special, asupra următoarelor probleme: parteneriatul social în sfera muncii; statutul legal al organizaţiilor sindicale şi al celor patronale; modul de negociere şi încheiere a contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective; procedura de declanşare şi de soluţionare a conflictului colectiv de muncă; concedierea colectivă;
- dreptul individual al muncii, care se axează, în principal, pe instituţia contractului individual de muncă. În cadrul acestei subramuri, se supun analizei principalele aspecte referitoare la încheierea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă.
Dreptul muncii, ca orice altă ramură de drept, este format din mai multe elemente, care au un caracter relativ particular (comparativ cu subramura de drept), mai exact – instituţiile juridice.
Instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector, un fragment sau un bloc de relaţii sociale ce formează obiectul de reglementare al dreptului muncii. Aşadar, putem exemplifica următoarele instituţii juridice ale dreptului muncii: instituţia parteneriatului social în sfera muncii, instituţia contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective, instituţia contractului individual de muncă, instituţia răspunderii materiale a subiectelor dreptului muncii, instituţia răspunderii disciplinare a salariatului, instituţia jurisdicţiei muncii etc.
Se cere menţionat faptul că dreptul muncii, ca disciplină juridică, este divizat în două părţi: generală şi specială.
În cadrul Părţii generale a dreptului muncii sînt stipulate dispoziţii generale privind: obiectul şi metoda de reglementare juridică, izvoarele dreptului muncii, principiile dreptului muncii, raporturile juridice de muncă, parteneriatul social, contractul colectiv de muncă şi convenţia colectivă. Tocmai aceste dispoziţii se vor constitui drept bază pentru prevederile Părţii speciale.
Dispoziţiile Părţii speciale studiază conţinutul raportului juridic de muncă în evoluţia dinamică a acestuia. Aşadar, această parte a dreptului muncii se pronunţă asupra următoarelor probleme: modul de angajare a persoanei; procedura de modificare, suspendare şi încetare a contractului individual de muncă, regimul juridic al răspunderii materiale şi al celei disciplinare în sfera raporturilor juridice de muncă, organizarea şi asigurarea protecţiei muncii, jurisdicţia muncii etc.