Sistemul de parteneriat social include baza legislativă ca temelie de funcționare și dezvoltare a lui, principiile, subiectele, organele, funcțiile și obiectivele parteneriatului social, nivelurile de colaborare a partenerilor sociali, mecanismele și metodele de reglementare a relațiilor, structurile organizaționale, procedurile ș.a.
Subiectele (părțile) parteneriatului social sînt angajații, patronii și autoritățile publice centrale și locale.
Reprezentanții părților care reprezintă interesele lor, sînt: în numele salariaților - Confederația Sindicatelor din Republica Moldova, organele, organizațiile sindicale și federațiile lor la nivel de ramură, teritoriu, unitate economică, împuternicite de a fi reprezentate în conformitate cu statutele lor sau organizațiile care reprezintă interesele salariaților; în numele patronilor - Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova, asociațiile (uniunile) de patroni (antreprenori), conducătorii unităților economice (sau persoanele împuternicite de aceștia), indiferent de tipul de proprietate și de forma organizatorico-juridică; în numele statului - Guvernul Republicii Moldova, ministerele și departamentele, precum și autoritățile administrației publice locale.
Reprezentanții părților parteneriatului social fac parte dintr-o serie de organisme care prestează unele servicii publice, cum ar fi: consiliul de administrație al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă[1]; consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări Sociale[2].
Sistemul relațiilor de parteneriat social se pune în aplicare prin organele parteneriatului social, care adoptă decizii în exclusivitate în baza acordurilor (prin consens).
În conformitate cu art. 25 din CM al RM, organele parteneriatului social sînt: a) la nivel național - Comisia națională pentru consultări și negocieri colective; b) la nivel ramural - comisiile ramurale pentru consultări și negocieri colective; c) la nivel teritorial - comisiile teritoriale pentru consultări și negocieri colective; d) la nivel de unitate economică - comisiile pentru dialog social „angajator- salariați", formate din reprezentanții administrației unității economice și angajaților.
Modul de organizare și funcționare al Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, al comisiilor pentru consultări și negocieri colective la nivel de ramură și la nivel teritorial este reglementat în Legea RM privind organizarea și funcționarea Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, a comisiilor pentru consultări și negocieri colective la nivel de ramură și la nivel teritorial nr. 257-XVI/2006[3].
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 257-XVI/2006, Comisia națională pentru consultări și negocieri colective este un organ tripartit, constituit în scopul realizării obiectivelor parteneriatului social și al stabilirii bazelor de reglementare a relațiilor social- economice și de muncă în țară. Această comisie este compusă din 18 membri și 12 membri supleanți, numiți de partenerii sociali (Guvern, patronate și sindicate), după cum urmează: a) 6 membri și 4 membri supleanți, numiți de Guvern; b) 6 membri și 4 membri supleanți, numiți în comun de confederațiile patronatelor la nivel național; c) 6 membri și 4 membri supleanți, numiți în comun de confederațiile sindicatelor la nivel național.
Referindu-ne asupra stricturii interne a Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, se cere menționat faptul că aceasta are următoarele organe de lucru: a) biroul executiv; b) președintele; c) 2 vicepreședinți; d) secretariatul; e) consiliile de specialitate (permanente sau temporare).
Conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 257-XVI/2006, Comisia națională pentru consultări și negocieri colective are următoarele atribuții:
- armonizează interesele Guvernului, ale patronatelor și sindicatelor în procesul elaborării bazelor de reglementare a relațiilor de muncă și a relațiilor social-economice;
- poartă negocieri colective, elaborează și promovează convenții colective la nivel național, contribuie la încheierea acestora și monitorizează procesul realizării lor, propune măsuri pentru asigurarea realizării;
- depistează la nivel național motivele situațiilor conflictuale și tensiunilor sociale din relațiile de muncă, organizează pregătirea și expertiza propunerilor menite să prevină astfel de situații și tensiuni;
- participă la examinarea și avizarea proiectelor de acte normative ce țin de domeniul muncii și domeniul social-economic;
- examinează și prezintă Guvernului propuneri asupra rapoarte- lor care se prezintă Organizației Internaționale a Muncii și asupra ratificării sau denunțării convențiilor ei;
- supraveghează îndeplinirea angajamentelor asumate de Republica Moldova prin ratificarea convențiilor Organizației Inter- naționale a Muncii nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului la organizație și purtarea tratativelor colective și nr. 144 privind consultările tripartite pentru aplicarea normelor internaționale ale muncii;
- îndeplinește alte atribuții în limitele competenței sale și în condițiile legii.
Comisiile de ramură și comisiile teritoriale pentru consultări și negocieri colective sînt organe tripartite, constituite în scopul realizării obiectivelor parteneriatului social, al stabilirii bazelor de reglementare a relațiilor din sfera muncii și din sfera social- economică dintr-o anumită ramură a economiei sau dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială de nivelul doi, precum și în scopul menținerii climatului de stabilitate și pace socială. Avînd o structură tripartită și fiind create pe principii de paritate, comisiile de ramură și comisiile teritoriale includ în componența lor cîte 4 membri și 2 membri supleanți, numiți de fiecare partener social.
La nivel de ramură, comisiile pentru consultări și negocieri colective se formează din reprezentanți: a) ai ministerelor, ai altor autorități administrative centrale, numiți de conducătorii acestor autorități; b) ai sindicatelor, numiți de organele sindicale de ramură; c) ai patronatelor, numiți de patronatele de ramură.
La nivel teritorial, comisiile pentru consultări și negocieri colective se formează din reprezentanți: a) ai autorităților
administrației publice locale, numiți de conducătorii acestor autorități; b) ai sindicatelor, numiți de organele sindicale teritoriale; c) ai patronatelor, numiți de patronatele teritoriale. În cazul în care, la nivel teritorial, nu sînt constituite patronate teritoriale, reprezentanții patronatelor pot fi numiți de confederațiile patronatelor la nivel național, ale patronatelor de ramură sau de patroni persoane juridice înregistrați în unitatea administrativ- teritorială respectivă.
În conformitate cu prevederile art. 18 din CM al RM, sistemul de parteneriat social include următoarele niveluri:
- național - stabilește bazele reglementării relațiilor social- economice și de muncă în Republica Moldova;
- ramural - stabilește bazele reglementării relațiilor din sfera muncii și cea socială într-o anumită ramură a economiei naționale;
- teritorial - stabilește bazele reglementării relațiilor din sfera muncii și cea socială în unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea (la nivel de raion);
- de unitate economică - stabilește obligațiile reciproce concrete dintre salariați și angajator în sfera muncii și cea socială.
Obiectivele generale ale parteneriatului social sînt: stabilirea structurilor și a procesului de parteneriat social la nivel național, ramural și teritorial cu scopul de a crea consensul între partenerii sociali privind strategia macroeconomică și politica social-economică; întărirea capacităților partenerilor sociali de a se angaja constructiv în negocieri tripartite pentru a putea contribui efectiv la reformarea economiei și reconversia socială; colaborarea în elaborarea și realizarea cadrului legislativ, avînd drept scop crearea unui sistem eficient al relațiilor tripartite; armonizarea intereselor naționale în procesul elaborării principiilor de reglementare a relațiilor de muncă și social-economice; elaborarea, promovarea și contribuirea la încheierea contractelor colective de muncă și a convențiilor colective, precum și asigurarea realizării prevederilor acestora; soluționarea divergențelor și conflictelor colective de muncă și medierea anumitor situații conflictuale; examinarea și prezentarea propunerilor privind oportunitatea ratificării sau denunțării unor Convenții ale Organizației Internaționale a Muncii și controlul îndeplinirii angajamentelor asu- mate de către părți.
[1] A se vedea: art. 10 alin. (4) din Legea nr. 102-XV/2003 privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; Hotărîrea Guvernului RM nr. 832 din 14.07.03 cu privire la reorganizarea Serviciului de stat pentru utilizarea forței de muncă // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 149-152 din 18.07.2003.
[2] A se vedea: pct. 21 din Statutul Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 739 din 25.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 94-97 din 03.08.2000.
[3] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 142-145 din 08.09.2006.
