Varietatea condițiilor istorice, politice, juridice, economice și sociale face ca parteneriatul social să se desfășoare, în principal, după următoarele modele:
- modelul tripartit promovat de Organizația Internațională a Muncii, în cadrul căruia la masa tratativelor se află sindicatele, patronatul și statul reprezentat de guvern;
- modelul E.C.O.S.O.C., în cadrul căruia, alături de sindicate și patronat, apare nu guvernul, ci statul reprezentat de un alt grup format din profesiile libere, sectorul agricol, cooperativele și alte grupuri de interese ale societății civile[1]. Cu alte cuvinte, guvernul participă indirect la parteneriatul social prin promovarea unei legislații specifice.
Este demn de menționat și faptul că majoritatea țărilor din lume acceptă modelul Organizației Internaționale a Muncii cu participarea statului prin intermediul guvernului. lar modelul E.C.O.S.O.C. este preferat de unele țări dezvoltate din Europa Occidentală.
În Finlanda, întîlnirile Consiliului Economic și Social sînt chiar lunare și realizează consultări asupra variatelor probleme economice și sociale. În același mod funcționează și Consiliul Economic și Social din Spania.
După anul 1990, au fost create o serie de organisme tripartite în țările din Europa Centrală și de Est. Astfel, în Polonia, problemele de interes economic și social sînt în atenția Comisiei Tripartite pentru Afaceri Sociale și Economice, iar în Ungaria a fost înființat Consiliul de Reconciliere a Intereselor (recunoscut prin Codul muncii din 1992).
Aceste organisme naționale de tip „Consiliu Economic și Social" joacă un rol important și în activitatea legislativă. Spre exemplu, în Italia, Consiliul Național pentru Economie și Muncă are dreptul constituțional de a înainta proiecte de legi către parlament. În Olanda, guvernul solicită Consiliului Economic și Social opinia asupra proiectelor de lege cu caracter social, procedură întîlnită și în Spania, Dan^marca și Belgia.
În Consiliile de tip economic și social se dezbate și problema salarizării: salariul minim se stabilește prin asemenea acorduri și consultări în Olanda, Belgia, Grecia, Polonia, Ungaria, Bulgaria etc.
[1] Constantin Belu, Unele considerații cu privire la cooperarea tripartită pe plan mondial în materia negocierilor colective // Revista de științe juridice nr. 26, 2002, Craiova, Themis, 2002.