În conformitate cu art. 99 alin. (1) din CM al RM, în unități poate fi introdusă evidența globală a timpului de muncă, cu condiția ca durata timpului de muncă să nu depășească numărul de ore lucrătoare stabilite de Codul muncii. În aceste cazuri, perioada de evidență nu trebuie să fie mai mare de un an, iar durata zilnică a timpului de muncă (a schimbului) nu poate depăși 12 ore.
În cazul evidenței globale a timpului de muncă se pot face abateri de la numărul de ore lucrătoare stabilite de CM, iar munca suplimentară din unele zile se compensează fie cu reducerea timpului de muncă, fie cu acordarea unor zile de repaus suplimentare în limita unei anumite perioade de evidență.
Modul de aplicare a evidenței globale a timpului de muncă se stabilește prin regulamentul intern al unității și prin contractul colectiv de muncă, luîndu-se în considerare restricțiile prevăzute pentru unele profesii de convențiile colective la nivel național și ramural, de legislația în vigoare și de actele internaționale la care Republica Moldova este parte.
În unitățile în care durata procesului de producție depășește durata admisă a zilei de muncă se recurge la aplicarea muncii în schimburi.
Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) din CM al RM, munca în schimburi, adică lucrul în 2, 3 sau 4 schimburi, se aplică în cazurile cînd durata procesului de producție depășește durata admisă a zilei de muncă, precum și în scopul utilizării mai eficiente a utilajului, sporirii volumului de producție sau de servicii.
În condițiile muncii în schimburi, fiecare grup de salariați prestează munca în limitele programului stabilit.
În conformitate cu art. 101 alin. (3) din CM al RM, programul muncii în schimburi se aprobă de angajator de comun acord cu reprezentanții salariaților, ținîndu-se cont de specificul muncii. Acest program urmează să fie adus la cunoștința salariaților cu cel puțin o lună înainte de punerea lui în aplicare.
În conformitate cu prevederile art. 101 alin. (6) din CM al RM, durata întreruperii în muncă între schimburi nu poate fi mai mică decît durata dublă a timpului de muncă din schimbul precedent (inclusiv pauza pentru masă).
Se cere menționat faptul că, în baza prevederilor art. 5 din Convenția colectivă generală nr. 2 din 09.07.2004, unitățile care practică munca în mai multe schimburi vor asigura plata sporurilor de compensare în mărime de 20 la sută din salariul tarifar orar pentru fiecare oră de muncă în schimbul II și 50 la sută din salariul tarifar orar pentru fiecare oră de muncă în schimbul III. În acest caz, sporul pentru munca prestată în program de noapte (conform prevederilor art. 159 din CM al RM) nu se plătește.
În legislația muncii se utilizează noțiunea de „muncă în tură continuă" În opinia autorului român lon Traian Ștefănescu[1], munca în tură continuă se utilizează în unitățile în care specificul procesului de producție nu permite întreruperea activității și, concomitent, nu s-a introdus graficul cu patru schimburi. Diferența față de schimb (tură) constă în faptul că se lucrează și sîmbătă, și duminică, perioadă pentru care se acordă obligatoriu alte zile de repaus.
Este necesar a menționa că definiția doctrinară a noțiunii de „muncă în tură continuă" nu corespunde cu semnificația ce i-a fost acordată de legiuitorul nostru. Potrivit art. 317 alin. (1) din CM al RM, munca în tură continuă reprezintă o formă specifică de desfășurare a procesului de muncă în afara localității în care domiciliază salariații, în cadrul căreia nu poate fi asigurată revenirea lor zilnică la locul permanent de trai.
Munca în tură continuă se aplică în cazul cînd locul de executare a lucrărilor este situat la o distanță considerabilă de sediul angaja- torului, în scopul reducerii termenelor de construcție, reparație sau reconstrucție a obiectelor cu destinație industrială, socială sau de altă natură.
În cazurile cînd salariaților nu li se poate asigura revenirea zilnică de la locul de muncă situat în afara localității la locul permanent de trai, se permite, cu acordul acestora, munca în tură continuă cu evidența globală a timpului de muncă. Timpul de muncă și de odihnă în perioada acestei evidențe este reglementat prin programul muncii în tură continuă, care se aprobă de angajator în comun cu reprezentanții salariaților și se aduce la cunoștința salariaților cu cel puțin o lună înainte de aplicarea lui (art. 6 din Convenția colectivă generală nr. 2 din 09.07.2004).
În conformitate cu prevederile art. 319 alin. (2) din CM al RM, durata unei ture continue nu trebuie să depășească o lună. În cazuri excepționale, la anumite obiective, angajatorul, după consultarea reprezentanților salariaților, poate majora durata turei continue pînă la 3 luni.
[1] Ion Traian Ștefănescu, op.cit., p. 131.