Salariile tarifare și de funcție sînt stabilite pentru munca prestată în condiții obișnuite - cu respectarea duratei zilei de muncă și de repaus stabilite de lege, îndeplinirea normelor de producție, asigurarea calității cuvenite a muncii etc., însă într-un șir de cazuri (de efectuare a lucrărilor de diversă calificare, de producere a rebutului etc.) sînt posibile abateri de la condițiile generale de muncă, fapt ce conduce la modificarea modului și cuantumului de retribuire a muncii.
Retribuirea muncii în caz de efectuare a lucrărilor de diversă calificare (art. 153 din CM al RM). Cînd se efectuează lucrările de diferite categorii de calificare, lucrul salariaților remunerați pe unitate de timp este retribuit după munca de calificare mai înaltă, iar al salariaților remunerați în acord - conform tarifelor lucrării efectuate.
Prescripțiile art. 153 alin. (2) din CM al RM, în cazurile cînd, în legătură cu specificul de producție, salariații care lucrează în acord sînt nevoiți să efectueze lucrări tarificate la un nivel inferior în raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, stabilesc angajatorului obligația să le plătească diferența dintre categoriile de calificare. Aceste prevederi nu se aplică în cazurile cînd, în virtutea specificului de producție, efectuarea lucrărilor de diversă calificare ține de obligațiile permanente ale salariatului.
Retribuirea muncii în caz de cumulare a profesiilor (funcțiilor) și de îndeplinire a obligațiilor de muncă ale salariaților temporar absenți (art. 156 din CM al RM). Salariaților care, în afară de munca lor de bază stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeași unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcție) sau obligațiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiți de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de CM), li se plătește un spor pentru cumularea de profesii (funcții) sau pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent. Cuantumul sporului pentru situațiile expuse se stabilește de părțile contractului individual de muncă, dar nu poate fi mai mic decît 50 la sută din salariul tarifar (salariul funcției) al profesiei (funcției) cumulate. Plata sporului pentru cumularea de profesii (funcții) se efectuează fără restricții, în limitele mijloacelor destinate retribuirii muncii.
Retribuirea muncii suplimentare (art. 157 din CM al RM ). Munca suplimentară se remunerează în cuantumuri sporite față de lucrările obișnuite. Cînd munca este retribuită pe unitate de timp, munca suplimentară, pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puțin 1,5 salarii tarifare (salarii lunare) stabilite salariatului pe unita- te de timp, iar pentru orele următoare - cel puțin în mărime dublă.
În cazul retribuirii muncii în acord, pentru munca suplimentară se plătește un adaos de cel puțin 50 la sută din salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă, remunerat pe unitate de timp pentru primele 2 ore, și în mărime de cel puțin 10o la sută din acest salariu tarifar - pentru orele următoare.
Menționăm că angajatorul este în drept, în temeiul art. 160 din CM al RM, să majoreze adaosurile respective în raport cu nivelul lor minim stabilit de legislație, precum și să stabilească alte plăți cu caracter de stimulare și compensare în limitele mijloacelor proprii (alocate), prevăzute pentru aceste scopuri în contractul colectiv de muncă sau în devizul de cheltuieli pentru întreținerea unității finanțate din buget.
Încălcarea de către angajator a modului de aplicare a muncii suplimentare nu-l lipsește pe salariat de dreptul la retribuirea ei.
Indiferent de consimțămîntul salariatului, compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se admite.
Retribuirea muncii prestate în zilele de repaus și în cele de sărbătoare nelucrate (art. 158 din CM al RM). Munca prestată în zilele de repaus și în cele de sărbătoare nelucrătoare este retribuită:
- salariaților care lucrează în acord - cel puțin în mărime dublă a tarifului în acord;
- salariaților a căror muncă este retribuită în baza salariilor tarifare pe oră sau pe zi - cel puțin în mărimea dublă a salariului pe oră sau pe zi;
- salariaților a căror muncă este retribuită cu salariu lunar - cel puțin în mărimea unui salariu pe unitate de timp sau a remunerației de o zi peste salariu, dacă munca în ziua de repaus sau cea de sărbătoare nelucrătoare a fost prestată în limitele normei lunare a timpului de muncă și cel puțin în mărime dublă a salariului pe unitate de timp sau a remunerației de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma lunară.
În conformitate cu prevederile art. 158 alin. (2) din CM al RM, la dorința salariatului care a prestat munca în ziua de repaus sau în cea de sărbătoare nelucrătoare, acestuia i se poate acorda o altă zi liberă. În acest caz, munca prestată în ziua de sărbătoare nelucrătoare este retribuită în mărime ordinară, iar ziua de repaus nu este retribuită.
Retribuirea muncii de noapte (art. 159 din CM al RM). Munca prestată în timp de noapte (între orele 22.00 și 6.00) este retribuită cu un adaos în mărime de cel puțin 0,5 din salariul tarifar (salariul funcției) pe unitate de timp stabilit salariatului.
Retribuirea muncii în caz de neîndeplinire a normelor de producție (art. 161 din CM al RM). În caz de neîndeplinire a normelor de producție din vina angajatorului, retribuirea se face pentru munca efectiv prestată de salariat, dar nu mai puțin decît în mărimea unui salanu mediu al salariatului calculat pentru aceeași perioadă de timp.
În caz de neîndeplinire a normelor de producție fără vina salariatului sau a angajatorului, salariatului i se plătesc cel puțin 2/3 din salariul tarifar.
În vederea asigurării îndeplinirii normelor de producție, angajatorul este obligat, în virtutea prevederilor art. 171 din CM al RM, să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice care au fost puse la baza elaborării normelor de muncă și să creeze condiții de muncă necesare îndeplinirii normelor de producție respective prin: asigurarea la timp cu documentație tehnică; alimentarea la timp a procesului de producție cu energie electrică, cu gaze și cu alte surse de energie; asigurarea protecției muncii și securității de producție; asigurarea stării bune a mașinilor, a mașinilor-unelte și a dispozitivelor.
Numai dacă sînt asigurate condițiile tehnico-organizatorice expuse în art. 171 din CM al RM, se poate considera că neîndeplinirea normelor de producție a avut loc din vina salariatului. În acest caz, prevederile art. 161 alin. (3) din CM al RM stabilesc retribuirea potrivit muncii prestate.
Retribuirea muncii în caz de producere a rebutului (art. 162 din CM al RM) fără vina salariatului se face la fel ca și pentru articolele bune.
Rebutul total din vina salariatului nu este retribuit. În afară de aceasta, salariatul poartă răspundere materială pentru deteriorarea din neglijență a materialelor (semifabricatelor). Dar, potrivit dispozițiilor art. 336 din CM al RM, repararea prejudiciului material cauzat unității se va face fără a depăși salariul mediu lunar al angajatului.
Rebutul parțial din vina salariatului este retribuit în funcție de gradul de utilitate a produsului, conform unor tarife reduse, stabilite în contractele colective de muncă.
În toate situațiile expuse mai sus, salariatului îi revine obligația de a notifica angajatorul despre fabricarea producției-rebut.
Retribuirea timpului de staționare și a muncii în caz de însușire a unor procese de producție (art. 163 din CM al RM). Retribuirea timpului de staționare produsă fără vina salariatului ori din cauze ce nu depind de angajator sau salariat, cu excepția perioadei șomajului tehnic (art. 80 din CM), în cazul cînd salariatul a anunțat în scris angajatorul despre începutul staționării, se efectuează în mărime de cel puțin 2/3 din salariul tarifar (salariul funcției) pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puțin decît în mărimea unui salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislația în vigoare, pentru fiecare oră de staționare.
În conformitate cu art. 163 alin. (3) din CM al RM, orele de staționare produsă din vina salariatului nu sînt retribuite.
Retribuirea muncii cumularzilor (art. 155 din CM al RM). Salarizarea cumularzilor se efectuează pentru munca realmente prestată sau timpul efectiv lucrat.
Stabilirea mărimii salariului tarifar sau a salariului funcției pentru cumularzi, precum și premierea lor, plata sporurilor, adaosurilor și celorlalte recompense, determinate de condițiile de salarizare, se efectuează în modul prevăzut pentru ceilalți salariați din unitatea respectivă.
Retribuirea muncii salariaților în vîrstă de pînă la 18 ani și a altor categorii de salariați cu durata redusă a muncii zilnice (art. 152 din CM al RM). În cazul salarizării pe unitate de timp, salariaților în vîrstă de pînă la 18 ani salariul li se plătește ținîndu-se cont de durata redusă a muncii zilnice.
Munca salariaților minori care lucrează în acord este retribuită în baza tarifelor pentru munca în acord stabilite salariaților adulți.
Munca elevilor și studenților din instituțiile de învățămînt secundar general, secundar profesional și mediu de specialitate, care nu au atins vîrsta de 18 ani, prestată în afara timpului de studii, se retribuie proporțional cu timpul lucrat sau în acord.
Retribuirea muncii altor categorii de salariați (salariații care activează în condiții de muncă vătămătoare, salariații a căror muncă implică un efort intelectual și psihoemoțional sporit) se efectuează în condițiile de salarizare stabilite de Guvernul Republicii Moldova.