Pin It

În conformitate cu prevederile art. 222 alin. (1) din CM al RM, direcțiile principale ale politicii de stat în domeniul protecției muncii sînt: a) asigurarea priorității privind păstrarea vieții și sănătății salariaților; b) emiterea și aplicarea actelor normative privind protecția muncii; c) coordonarea activităților în domeniul protecției muncii și al mediului; d) supravegherea și controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecției muncii; e) sprijinirea controlului obștesc asupra respectării drepturilor și intereselor legitime ale salariaților în domeniul protecției muncii; f) cercetarea și evidența accidentelor de muncă și a bolilor profesionale; g) apărarea intereselor legitime ale salariaților care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, precum și ale membrilor familiilor lor, prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă și bolilor profesionale; h) stabilirea compensațiilor pentru munca în condiții grele, vătămătoare și/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condițiile nivelului tehnic actual al producției și al organizării muncii;

  1. propagarea experienței avansate în domeniul protecției muncii;
  2. j) participarea autorităților publice la realizarea măsurilor de protecție a muncii; k) pregătirea și reciclarea specialiștilor în domeniul protecției muncii; l) organizarea evidenței statistice de stat privind condițiile de muncă, accidentele de muncă, bolile profesionale și consecințele materiale ale acestora; m) asigurarea funcționării sistemului informațional unic în domeniul protecției muncii; n) colaborarea internațională în domeniul protecției muncii; o) contribuirea la crearea condițiilor de muncă nepericuloase, la elaborarea și utilizarea tehnicii și a tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecție individuală și colectivă a salariaților; p) reglementarea asigurării salariaților cu echipament de protecție individuală și colectivă, cu încăperi și instalații sanitar- sociale, cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului.

Realizarea direcțiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecției muncii se asigură prin acțiuni coordonate ale autorităților publice centrale și locale, ale patronatelor, sindicatelor, angajatorilor, reprezentanților salariaților.

Legea cu privire la protecția muncii nr. 625 din 02.07.1991 notifică împuternicirile autorităților publice în domeniul protecției muncii. Astfel, potrivit art. 15 din Lege, conducerea de stat a protecției muncii o execută Guvernul Republicii Moldova, care:

  • elaborează și promovează o politică de stat unică în domeniul protecției muncii, determină funcțiile ministerelor, organelor autoadministrării locale, ale altor organe și organizații, coordonează activitatea de asigurare a condițiilor de muncă sănătoase și inofensive și exercită controlul asupra acestei activități;
  • elaborează, cu concursul sindicatelor și al altor organizații reprezentative ale salariaților și ale antreprenorilor, programele de îmbunătățire a condițiilor de muncă și a protecției muncii, organizează îndeplinirea lor;
  • stabilește înlesniri fiscale pentru întreprinderile care produc mijloace de producție a muncii și prestează servicii de perfecționare a protecției muncii în producție;
  • organizează pregătirea specialiștilor în domeniul protecției muncii.

În același timp, ministerele și departamentele Republicii Moldova elaborează standardele, normele, regulile, instrucțiunile de ramură și alte acte normative de protecție a muncii. De asemenea, autoritățile administrației publice centrale organizează avizarea de construire și reconstruire a obiectelor de producție, a noilor procese tehnologice și utilaje sub aspectul corespunderii cerințelor de securitate a muncii.

Legea cu privire la protecția muncii nr. 625 din 02.07.1991 acordă o atenție deosebită conducerii activității de protecție a muncii la nivel de unitate. Actul legislativ nominalizat menționează, în acest sens, că condițiile de muncă la întreprindere trebuie să corespundă standardelor, normelor și regulilor de protecție a muncii. Întreprinderea este obligată să asigure:

  • siguranța clădirilor, construcțiilor, proceselor tehnologice și a utilajului;
  • condiții sanitar-igienice și de protecție a muncii la fiecare loc de lucru care să corespundă normativelor în vigoare;
  • organizarea asistenței sanitar-sociale curative și profilactice pentru angajați;
  • regimuri optime de muncă și de odihnă;
  • distribuirea gratuită angajaților a echipamentului de protecție individuală în sortimentul cuvenit și în termenele stabilite;
  • instruirea, instructarea angajaților și verificarea cunoștințelor lor privind normele și regulile de protecție a muncii, propagarea protecției muncii.

Angajatorul trebuie să asigure condiții de muncă sănătoase și inofensive, să organizeze controlul asupra factorilor periculoși și nocivi.

Potrivit art. 19 din Legea RM cu privire la protecția muncii, pentru organizarea lucrului de protecție a muncii și pentru exercita- rea controlului asupra respectării de către toți angajații a legislației, normelor și regulilor de protecție a muncii la întreprinderi se formează servicii de protecție a muncii.

La întreprinderile care au 50 de angajați sau mai mult se introduce funcția de specialist în protecția muncii. La întreprinderile care au un număr mai mic de angajați această funcție o exercită conducătorii lor.

La întreprinderile care au peste o mie de angajați în componența serviciului de protecție a muncii se introduce funcția de medic pentru igiena muncii și se organizează laboratorul industrial sanitar.

Specialistul în protecția muncii are dreptul să dea conducătorilor de subdiviziuni și de servicii dispoziții, obligatorii pentru executare, privind lichidarea încălcărilor normelor și regulilor de protecție a muncii, să prezinte conducătorului de întreprindere actele pentru tragerea la răspundere a persoanelor oficiale care comit astfel de încălcări.

Specialiștii în protecția muncii nu pot fi antrenați în activități care nu intră în funcțiile lor.

Serviciul de protecție a muncii se lichidează numai în cazul încetării activității unității.