Cele mai multe obligații în sfera organizării protecției muncii în cadrul unității îi revin angajatorului. Așadar, potrivit art. 225 din CM al RM, angajatorul are următoarele obligații principale:
- să aprobe, în etapa de cercetare, proiectare și executare a construcțiilor și echipamentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice, soluții conforme normelor de protecție a muncii, aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaților și de contractare a bolilor profesionale;
- să activeze numai în temeiul autorizației de funcționare din punctul de vedere al protecției muncii, iar în cazul lansării în producție a echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru - și în temeiul avizului corespunzător, documentelor eliberate de organele abilitate, precum și să mențină condițiile pentru care s-au obținut acestea și să solicite revizuirea documentelor menționate în cazul schimbării condițiilor inițiale;
- să organizeze serviciul pentru protecția muncii și serviciul medical;
- să achite instituțiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgență în caz de accidente de muncă și acutizare a bolilor profesionale;
- să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă;
- să asigure elaborarea și realizarea planului anual privind măsurile de protecție a muncii în unitate;
- să nu atragă mijloacele salariaților în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecție a muncii în unitate;
- să admită la lucru numai persoane care, în urma controlului (examenului) medical, corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute;
- să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfășurarea activității sale la locul de muncă, precum și asupra măsurilor preventive necesare;
- să asigure instruirea salariaților în materie de protecție a muncii, inclusiv instruirea împuterniciților pentru protecția muncii;
- să elaboreze și să aprobe, de comun acord cu reprezentanții salariaților, instrucțiuni cu privire la protecția muncii, corespunzătoare condițiilor în care se desfășoară activitatea la locurile de muncă;
- să asigure dotarea salariaților cu echipament individual de protecție și de lucru, precum și păstrarea, întreținerea, repararea, curățarea și dezintoxicarea acestuia;
- să acorde materiale igienico-sanitare salariaților care lucrează la locuri de muncă cu condiții de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acțiunea substanțelor nocive asupra mîinilor;
- să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare;
- să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
- să asigure, în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă, acordarea primului ajutor și transportarea salariaților în instituții medicale;
- să efectueze, în modul stabilit de cod, transferul la o muncă mai ușoară a salariaților care au nevoie de aceasta din motive de sănătate.
Legislația muncii înaintează o serie de cerințe față de locurile de muncă ale salariaților. În corespundere cu prevederile art. 232 din CM al RM, locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încît:
- să se asigure condițiile de protecție a muncii;
- să se evite pozițiile forțate și nefirești ale corpului salariatului și să se asigure posibilitatea schimbării poziției corpului în timpul lucrului prin amenajarea locului de muncă, prin folosirea echipamentelor tehnice corespunzătoare, prin optimizarea fluxului tehnologic;
- pentru locurile de muncă care solicită un efort fizic sau neuropsihic sporit sau în care există factori nocivi de natură fizică, chimică sau biologică, se vor prevedea măsuri de asigurare a unui ritm și regim de muncă care ar preveni vătămarea sănătății salariați- lor;
- repartizarea salariaților pe locuri de muncă se va face astfel încît solicitările impuse de specificul muncii, de mediul de muncă, de relațiile om - mașină și cele psihosociale ale colectivului de muncă să corespundă particularităților psihofiziologice ale salariaților. La repartizarea femeilor pe locuri de muncă se va ține seama de particularitățile morfofuncționale și stările fiziologice specifice lor.
Salariații care prestează munca într-un microclimat cald (peste 30 grade C) sau în unul rece (sub 5 grade C) vor beneficia de pauze pentru refacerea capacității de termoreglare a organismului, ale căror durată și frecvență se stabilesc în funcție de intensitatea efortului și de valorile componentelor microclimatului. În acest scop se vor asigura spații fixe sau mobile cu microclimat corespunzător.
Locurile de muncă trebuie să fie atestate din punctul de vedere al protecției muncii nu mai rar decît o dată în 5 ani. Modul de evaluare a condițiilor de muncă la locurile de muncă este concretizat în Hotărîrea Guvernului RM nr. 1335 despre aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea condițiilor de muncă la locurile de muncă și modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri de compensare pentru munca prestată în condiții nefavorabile din 10.10.2002429.
Evaluarea stării reale a condițiilor de muncă se efectuează în baza datelor atestării locurilor de muncă sau a măsurărilor instrumentale speciale ale nivelurilor factorilor mediului de producție, care se reflectă în fișa condițiilor de muncă la locul de muncă.
Atestarea locurilor de muncă se efectuează de către o comisie specială în număr de cel puțin trei persoane, numită de conducerea unității respective, care include reprezentanți ai colectivului de muncă, organizației sindicale și inspecției muncii.
Indiferent de sfera de activitate, orice salariat are dreptul la o muncă care să corespundă normelor de protecție a muncii. Conform conținutului art. 227 din CM al RM, fiecare salariat are dreptul:
- să aibă un loc de muncă corespunzător normelor de protecție a muncii;
- să fie asigurat în mod obligatoriu contra accidentelor de muncă și contra bolilor profesionale;
- să obțină de la angajator informații veridice despre condițiile de muncă, despre existența riscului de vătămare a sănătății și despre măsurile de protecție împotriva influenței factorilor de risc;
- să refuze efectuarea lucrărilor în cazul apariției unui pericol pentru viață sau sănătate, pînă la înlăturarea acestuia;
- să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament de protecție individuală și colectivă în modul stabilit;
- să fie instruit în domeniul protecției muncii și să beneficieze de reciclare profesională pentru motive legate de protecția muncii, din contul angajatorului;
- să se adreseze către angajator, patronate, sindicate, autoritățile administrației publice centrale și locale, instanțele de judecată pentru soluționarea problemelor ce țin de protecția muncii;
- să participe personal sau prin intermediul reprezentanților săi la examinarea chestiunilor legate de asigurarea unor condiții de muncă nepericuloase la locul său de muncă, la cercetarea accidentului de muncă sau a bolii profesionale contractate de el;
- să fie supus unui control medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menținerea locului de muncă și a salariului mediu pe durata efectuării controlului respectiv;
- să primească compensațiile prevăzute de lege, de convențiile colective, de contractul colectiv și de cel individual de muncă în cazul cînd este angajat la munci în condiții grele, vătămătoare și/sau periculoase.
Cu toate acestea, salariatului îi revin și anumite obligații în domeniul protecției muncii, și anume:
- să respecte instrucțiunile de protecție a muncii corespunzătoare activității desfășurate;
- să utilizeze mijloacele de protecție individuală din dotare conform destinației;
- să-și desfășoare activitatea fără a pune în pericol atît persoana proprie, cît și ceilalți salariați;
- să nu ridice, să nu deplaseze, să nu distrugă dispozitivele de protecție, de semnalizare și de avertizare, să nu împiedice aplicarea metodelor și procedeelor de reducere sau eliminare a influenței factorilor de risc;
- să aducă la cunoștința conducătorului său nemijlocit orice defecțiune tehnică sau altă situație în care nu sînt respectate cerințele de protecție a muncii;
- să-și întrerupă activitatea la apariția unui pericol iminent de accidentare și să anunțe imediat despre aceasta conducătorul său nemijlocit;
- să aducă la cunoștința conducătorului său nemijlocit orice accident sau îmbolnăvire la locul de muncă.
După cum deja am menționat, în cadrul unității, cele mai multe împuterniciri le au următoarele structuri organizatorice: serviciul pentru protecția și igiena muncii; serviciul medical; comitetul pentru protecția și igiena muncii.
Serviciul pentru protecția și igiena muncii se înființează în unitățile care au 50 și mai mulți salariați.
Dacă mediul de muncă din unitate impune un control dinamic al factorilor nocivi, în unitate se înființează un laborator de toxicologie industrială aflat în subordinea serviciului pentru protecția și igiena muncii.
Potrivit art. 234 alin. (3) din CM al RM, serviciul pentru protecția și igiena muncii acordă consultații și asistență angajatorului la elaborarea și realizarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. De asemenea, acest serviciu urmărește: a) prevenirea, eliminarea sau reducerea acțiunii factorilor de risc ce pot apare în procesul muncii; b) perfecționarea metodelor de muncă și ameliorarea mediului de muncă, prin adaptarea acestora la capacitățile psihofizice ale salariaților; c) contribuirea la instruirea salariați-lor în materie de protecție și igienă a muncii.
Unitățile care au mai puțin de 50 salariați și care nu dispun de serviciu pentru protecția și igiena muncii și de laborator de toxicologie industrială pot apela, în modul stabilit, la serviciile unităților specializate.
Serviciul medical se înființează, în mod obligatoriu, în unitățile care au 300 și mai mulți salariați. La unitățile unde numărul salariaților este mai mic de 300, angajatorul și reprezentanții salariaților vor soluționa problema creării serviciului medical în procesul negocierilor colective.
Serviciul medical urmărește: a) organizarea și efectuarea, în modul stabilit de legislație, a controlului (examenului) medical al salariaților atît la angajare, cît și pe durata contractului individual de muncă; b) supravegherea respectării normelor de igienă a muncii.
În scopul îndeplinirii sarcinilor ce-i revin, serviciul medical poate propune angajatorului, în baza certificatului medical corespunzător, schimbarea, prin transfer sau permutare, a locului de muncă sau a specificului muncii salariatului în legătură cu starea lui de sănătate.
Unitățile care au mai puțin de 300 de salariați și care nu dispun de serviciu medical pot apela la serviciile instituțiilor medicale în modul stabilit.
În prezent, cele mai multe atribuții în sfera protecției muncii în cadrul unității îi revin Comitetului pentru protecția și igiena muncii, care se constituie și își desfășoară activitatea conform dispozițiilor art. 236 din CM al RM și ale Regulamentului - cadru de organizare și funcționare a comitetelor pentru protecția muncii nr. 18 din 1 aprilie 2 0 0 4[1]. Acest comitet se constituie, pe principiul de paritate, din împuterniciți pentru protecția muncii ai angajatorilor și împuterniciți pentru protecția muncii ai salariaților sau ai sindicatelor.
Comitetul pentru protecția și igiena muncii asigură colaborarea angajatorului și salariaților în procesul de elaborare și realizare a măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
[1] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 112-118 din 16.07.2004.