În conformitate cu art. 354 din CM al RM, se consideră litigii individuale de muncă divergențele dintre salariat și angajator privind:
- încheierea contractului individual de muncă;
- executarea, modificarea și suspendarea contractului individual de muncă;
- încetarea și nulitatea, parțială sau totală, a contractului individual de muncă;
- plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către una din părțile contractului individual de muncă;
- alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă prevăzute de art. 348 din CM al RM.
Așadar, litigiile individuale de muncă sînt acele conflicte ce apar între părțile contractante (angajator și salariat) cu referință la drepturile individuale de muncă.
Litigiile individuale de muncă au ca obiect următoarele cerințe: a) de a înlătura piedicile în realizarea dreptului. De exemplu: cînd angajatorul refuză să restabilească la lucru un angajat concediat nelegitim sau nu acordă concediu anual de odihnă etc.; b) restabilirea situației anterior existente prin metoda compensării totale sau parțiale a costului valorilor pierdute, deteriorate. De exemplu: în cazul reținerii nelegitime din salariu, pierderii capacității de muncă de către salariat, repararea prejudiciului material cauzat unității de către salariat etc.; c) stabilirea unor noi condiții de muncă sau modificarea celor existente.
Se cere a fi menționat faptul că litigiile individuale de muncă apar doar între anumite subiecte: salariatul angajat în baza unui contract individual de muncă și angajatorul (administrația întreprinderii, instituției, organizației). Cu toate acestea, în calitate de parte a unui litigiu individual de muncă poate fi și o persoană ce urmează a fi angajată în cîmpul muncii (persoanele invitate prin transfer, persoanele cu care angajatorul este obligat să încheie contracte individuale de muncă).
Litigiile individuale de muncă se împart în două tipuri: a) litigii privind aplicarea normelor legislației muncii, a drepturilor și obligațiilor stabilite de lege sau contracte individuale de muncă. Aceste litigii (mai sînt numite litigii cu caracter reclamant) pot rezulta din toate raporturile juridice de muncă, adică atît din cele de muncă propriu-zise, cît și din cele conexe, indisolubil legate de cele de muncă. La soluționarea unor astfel de litigii sînt apărate și restabilite drepturile încălcate ale salariatului; b) litigii privind modificarea sau stabilirea unor noi condiții de muncă, cărora li se mai spune și litigii cu caracter nereclamant.