În conformitate cu prevederile art. 371 din CM al RM, supravegherea și controlul asupra respectării actelor legislative și a altor acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, a contractelor colective de muncă și convențiilor colective la toate unitățile sînt exercitate de: a) Inspecția Muncii; b) Serviciul Sanitaro- Epidemiologic de Stat; c) Serviciul Standardizare și Metrologie; d) Departamentul Situații Excepționale; e) alte organe abilitate cu funcții de supraveghere și control în conformitate cu legislația în vigoare; f) sindicate.
În opinia noastră, organele abilitate cu funcții de supraveghere și control asupra respectării legislației muncii se împart în două categorii: a) organe cu competențe generale în acest sens (Inspecția Muncii, organizațiile sindicale); b) organe cu competențe restrînse, cum ar fi: Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, Departamentul Situații Excepționale ș.a.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea RM privind Inspecția Muncii (nr. 140-XV/2001)[1], Inspecția Muncii este organ al administrației publice centrale, se află în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, are sediu în municipiul Chișinău.
Inspecția Muncii exercită control de stat asupra respectării actelor legislative și a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi, instituții și organizații, cu orice tip de proprietate și formă juridică de organizare, la persoane fizice care angajează salariați, precum și în autoritățile administrației publice centrale și locale.
În subordinea Inspecției Muncii se află inspectoratele teritoriale de muncă, fără personalitate juridică, funcționînd în fiecare unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea.
Reieșind din conținutul art. 4 alin. 1) din Legea RM privind Inspecția Muncii, Inspecția Muncii are următoarele atribuții: controlează respectarea dispozițiilor actelor legislative și ale altor acte normative referitoare la: contractul individual și contractul colectiv de muncă; carnetele de muncă; timpul de muncă și timpul de odihnă; retribuirea muncii; disciplina muncii; munca minorilor și a femeilor; protecția muncii; alte condiții de muncă; acordă, în modul stabilit de Guvern, autorizații de funcționare din punctul de vedere al protecției muncii; eliberează avize privind introducerea în fabricație a prototipurilor de echipamente tehnice și de echipament individual de protecție și de lucru; cercetează, în modul stabilit de Guvern, accidentele de muncă; coordonează activitatea de pregătire, instruire și informare a salariaților angajați în problemele relațiilor de muncă și protecției muncii; exercită alte atribuții prevăzute de legislație.
Inspecția Muncii este în drept: a) să solicite și să primească de la autoritățile administrației publice centrale și locale, de la persoane juridice și fizice informațiile necesare exercitării atribuțiilor sale; b) să aplice, în modul stabilit de legislație, sancțiuni administrative, inclusiv amenzi, pentru încălcarea dispozițiilor actelor legislative și ale altor acte normative referitoare la condițiile de muncă și protecția salariaților în exercitarea atribuțiilor lor.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea RM privind Inspecția Muncii, în exercițiul funcțiunii, inspectorul de muncă, la prezentarea legitimației de serviciu, este în drept: să pătrundă liber, la orice oră din zi sau din noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, în locurile de muncă, în încăperile de serviciu și de producție; să solicite și să primească de la angajator actele și informațiile necesare controlului; să solicite și să primească, în limitele competenței, declarații de la angajatori și salariați; să ceară lichidarea imediată sau într-un anumit termen a abaterilor constatate de la dispozițiile actelor legislative și ale altor acte normative referitoare la condițiile de muncă și la protecția salariaților în exercitarea atribuțiilor lor; să întocmească procese-verbale cu privire la contravențiile administrative din domeniul muncii și protecției muncii; să solicite retragerea de către autoritățile administrației publice competente a autorizației (licenței) de activitate a angajatorului pentru neexecutarea intenționată a prescripțiilor privind înlăturarea încălcărilor legislației muncii și normelor de protecție a muncii, stabilită în urma controalelor repetate.
Suplimentar, inspectorul de muncă cu atribuții în domeniul protecției muncii este în drept: să dispună oprirea din funcțiune (inclusiv prin sigilare) a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, atelierelor, sectoarelor, clădirilor, edificiilor și echipamentelor tehnice, precum și încetarea lucrărilor și proceselor tehnologice care nu corespund normelor de protecție a muncii și care prezintă un pericol iminent de accidentare; să propună anularea autorizației de funcționare din punctul de vedere al protecției muncii și a avizelor privind introducerea în fabricație a prototipurilor de echipamente tehnice și de echipament individual de protecție și de lucru dacă constată că, prin modificarea condițiilor care au stat la baza emiterii acestora, nu se respectă cerințele actelor normative de protecție a muncii.
Potrivit art. 383 din CM al RM, supravegherea de stat asupra înfăptuirii măsurilor care asigură funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor electrice și de termoficare este exercitată de organul supravegherii energetice de stat conform legislației în vigoare.
Supravegherea de stat asupra respectării normelor sanitaro- igienice și sanitaro-antiepidemice în toate unitățile se înfăptuiește de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat conform legislației în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 385 din CM al RM, supravegherea și controlul de stat asupra respectării cerințelor radioprotecției și securității nucleare sînt exercitate de Ministerul Sănătății și Protecției Sociale, Serviciul Standardizare și Metrologie și Departamentul Situații Excepționale. Reprezentanții organelor centrale de specialitate menționate sînt obligați să încunoștințeze salariații și angajatorii despre încălcarea normelor de radioprotecție și securitate nucleară la unitățile controlate.
Referindu-ne la organizațiile sindicale, menționăm faptul că, pentru îndeplinirea obiectivelor lor, apărarea și reprezentarea intereselor membrilor lor, sindicatele beneficiază de un șir de drepturi și garanții juridice expuse în Legea sindicatelor (nr. 1129- XIV/2000).
În conformitate cu art. 17 alin. 3) din Legea nr. 1129-XIV/2000, sindicatele efectuează controlul obștesc asupra stării protecției muncii și a mediului înconjurător prin intermediul organelor lor elective, inspectoratului tehnic al protecției muncii și împuterniciților pentru protecția muncii, care acționează în baza regulamentelor aprobate de centrele sindicale corespunzătoare. În acest scop, ele sînt în drept:
- a) să viziteze și să revizuiască nestingherit unitățile și subunitățile lor, indiferent de forma juridică de organizare și de tipul de proprietate, pentru a determina corespunderea condițiilor de muncă cerințelor de protecție a muncii;
- să prezinte angajatorului propuneri obligatorii pentru examinare, cu formularea de sugestii privind eliminarea neajunsurilor depistate;
- să participe la activitatea comisiilor pentru primirea în exploatare a obiectelor de producție, la cercetarea accidentelor de muncă;
- să apere interesele membrilor de sindicat în problemele ce țin de protecția muncii, de acordarea înlesnirilor, compensațiilor și altor garanții sociale în legătură cu influența asupra celor ce muncesc a factorilor de producție și ecologici nocivi.
[1] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 68-71 din 29.06.2002.