În ultimii ani se atestă o atenţie sporită a societăţii vizavi de problemele de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi. Restabilirea sănătăţii persoanelor cu dizabilităţi în scopul reintegrării lor în viaţa profesională şi socială este una din directivele politicii sociale ale statului moldovenesc. Actualul sistem de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi se confruntă cu o serie de dificultăţi.
Una dintre acestea se referă la definirea noţiunii de „dizabilitate", care are valenţe diferite în legislaţia Republicii Moldova, astfel că aceasta conţine noţiuni ca „invaliditate" şi „handicap", termeni care sunt discriminatorii ce etichetează persoanele cu dizabilităţi. În acest sens este oportună şi necesară uniformizarea legislaţiei şi racordarea acesteia la reglementările internaţionale în domeniu.[1]
În plan internaţional Adunarea Generală a ONU a adoptat la 09.12.1975 Declaraţia drepturilor persoanelor cu handicap (ratificată de Republica Moldova la 13.05.1995), iar la 13.12.2006 Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi[2].
Practica mondială recunoaşte două tipuri de invaliditate : economică şi medicală.
Prin, invaliditatea economică înţelegem „pierderea totală sau parţială a capacităţii persoanei de a activa în domeniul profesional", iar prin invaliditatea medicală desemnăm „problemele ce ţin de asigurarea restabilirii în limita poşibilităţilor a persoanelor handicapate sau adaptării acestora la modul de viaţă nou pentru ei, spre restabilirea sănătăţii în scopul reintegrării lor în viaţa profesională şi socială."
Prin termenul invalid Declaraţia drepturilor persoanelor cu handicap desemnează orice persoană aflată în incapacitate de a-şi asigura în totalitate sau în parte necesităţile unei vieţi individuale sau sociale normale.
Abordând conceptul de invaliditate, trebuie mai întâi explicată noţiunea de vitalitate. Vitalitatea[3] constituie o îmbinare a funcţiilor fizice, psihice şi sociale. Reducerea vitalităţii individului ca urmare a bolilor, traumelor duce la dezadaptarea socială, exprimată prin reducerea sau pierderea posibilităţilor de instruire, comunicare, deplasare, orientare, autocontrol al comportamentului, autoservire şi pierderea capacităţilor de muncă.
Potrivit art.2 din Declaraţia drepturilor persoanelor cu handicap, conceptul invalid desemnează orice persoană care nu poate independent să-şi asigure total sau parţial necesităţile vieţii personale şi/sau sociale din cauza incapacităţilor de ordin fiziologic.
Conform art.2 din Legea cu privire la protecţia socială a invalizilor, invalid este considerată persoana care, în legătură cu reducerea şi limitarea activităţii vitale ca urmare a deficienţelor fizice sau mintale, necesită asistenţă şi protecţie socială.
În conformitate cu Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din 20.06.2006, recunoaşterea unei persoane ca fiind invalidă se efectuează prin expertiza medicală a vitalităţii de către organul abilitat de stat - Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii, în temeiul evaluării în complex a stării de sănătate şi a gradului de reducere a capacităţilor ei vitale, în conformitate cu clasificaţiile şi criteriile aprobate de Ministerul Sănătăţii, elaborate în corespundere cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Procesul de expertiză medicală a vitalităţii se bazează pe înaltele principii ale umanismului şi deontologiei medicale. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii sunt obligate să aducă la cunoştinţa persoanelor supuse expertizării, într-un mod accesibil, procedura şi condiţiile realizării expertizei medicale a vitalităţii.
Criteriile de stabilire a invalidităţii. Drept criterii de bază pentru stabilirea invalidităţii serveşte gradul de reducere a capacităţilor vitale ale organismului, determinată de boli sau deficienţe anatomice, cum sunt capacităţile: de autodeservire; intelectuale şi de comportament; de comunicare (vedere, auz, vorbire); locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate; de adaptare situaţională; de participare la activitatea socială şi profesională.[4]
Conform normelor internaţionale, invaliditatea se stabileşte când infirmitatea depăşeşte 25%. Gradul de reducere a vitalităţii se apreciază în conformitate cu Tabelul procentual privind evaluarea grdului de reducere a vitalităţii cauzate de dereglări morfofuncţionale şi organo- specifice ca urmare a bolilor, traumelor şi altor stări patologice, aprobat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova.
Diminuarea sau pierderea capacităţilor vitale pot fi evaluate după următoarele grade de severitate, care pot servi ca bază pentru stabilirea invalidităţii:
Reducerea de grad mediu a capacităţilor de autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la 25 până la 49 la sută.
Acestor persoane li se acordă gradul III de invaliditate, ele pot de sine stătător să se servească, iar uneori nu se deosebesc de persoanele fără infirmităţi.
Reducerea de grad accentuat a capacităţilor de autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la 50 până la 74 la sută. Acestor persoane li se acordă gradul II de invaliditate.
Reducerea de grad sever sau pierderea totală a capacităţilor vitale de autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la 75 la sută şi mai mult. Acestor persoane li se acordă gradul I de invaliditate.
Cauzele invalidităţii. Odată cu stabilirea gradului de reducere a vitalităţii se stabileşte cauza invalidităţii, adică condiţiile biologice şi sociale care au dus la invaliditate. Stabilirea cauzei invalidităţii este obligatorie pentru organele competente, deoarece acest fapt are un rol important la stabilirea pensiei de invaliditate. Factorii sociali care au dus la invaliditate trebuie să fie confirmaţi din punct de vedere juridic prin actele respective, emise de CEMV.
Pentru încadrarea în grade de invaliditate se stabilesc următoarele cauze ale invalidităţii:
Invaliditate de boală obişnuită este invaliditatea cauzată de reducerea sau pierderea capacităţilor vitale ca urmare a unei boli, traume sau deficienţe organice. În cazurile în care se stabileşte o reducere sau pierdere a capacităţii de a vedea de grad accentuat sau sever, la cauza invalidităţii de boală obişnuită se adaugă suplimentar „prin suferinţe oculare".
Invaliditate de boală profesională este invaliditatea stabilită în urma unei boli generate de influenţa sistematică a factorilor nocivi specifici profesiei date sau de condiţiile de muncă caracteristice unor ramuri de producţie.
La stabilirea invalidităţii de boală profesională, consiliile primare teritoriale de expertizare a vitalităţii se conduc de Lista bolilor profesionale şi Instrucţiunea de aplicare a acestei Liste, aprobate de Ministerul Sănătăţii. La fişa de trimitere (F-088/e) se anexează, în mod obligatoriu, concluzia Consiliului republican de boli profesionale al Ministerului Sănătăţii.
Invaliditate survenită după un accident de muncă este invaliditatea cauzată prin reducerea sau pierderea capacităţilor vitale ca urmare a acţiunii factorilor care au produs accidentul, în cazurile stabilite de legislaţia în vigoare.
La fişa de trimitere (F-088/e) pacientul anexează, în mod obligatoriu, actul privind accidentul de muncă formulat în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În cazurile de expertizare a pacienţilor care prezintă actele ce atestă boala profesională sau accidentul de muncă, consiliile primare teritoriale de expertizare a vitalităţii stabilesc procentul de pierdere a capacităţii de muncă la solicitarea administraţiei instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii unde a survenit boala profesională sau a avut loc accidentul de muncă, a organului sindical ierarhic superior sau în temeiul deciziei instanţei de judecată.
În cazul pierderii uşoare a capacităţii de muncă, pentru persoanele neîncadrate în grade de invaliditate, cotele procentuale se stabilesc în mărime de 5, 10, 15 şi 20 la sută, iar pentru cei încadraţi în gradul trei de invaliditate, gradul de reducere a capacităţilor vitale se stabileşte conform pct. 21, 22, 23 ale Instrucţiunii. Procentul pierderii totale a capacităţii de muncă constituie suma cotelor procentuale ale sistemelor de organe afectate în urma accidentului de muncă sau a bolii profesionale şi este calculat după o formulă stabilită.
Invaliditate determinată de schilodire în muncă în legătură cu avaria de la Cernobâl este invaliditatea stabilită persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor catastrofei de la C.A.E. Cernobâl şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau care, ulterior, au fost supuse radiaţiei pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive.
Invaliditate legată de serviciul militar sau special este invaliditatea stabilită persoanelor care au îndeplinit serviciul militar sau special în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, trecute în rezervă, şi care au suportat:
- rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în perioada celui de-al doilea război mondial;
- rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu în zonele în care s-au desfăşurat acţiuni de luptă;
- rănire, contuzie, schilodire în perioada antrenării de către organele puterii locale la strângerea muniţiilor şi a tehnicii militare, la deminarea teritoriului şi a obiectelor în anii celui de-al doilea război mondial şi în perioada de după acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
- rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pe teritoriul altor state;
- rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
- rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobâl;
- rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu militar sau special;
- afecţiune contractată în perioada satisfacerii serviciului militar sau special;
- schilodire în accident nelegat de exercitarea obligaţiilor de serviciu militar sau special.
Invaliditate din copilărie este invaliditatea survenită în urma unei boli sau a unei mutilări
care a avut loc până la împlinirea vârstei de 18 ani, confirmate prin documente medicale.
Constatarea invalidităţii. Expertiza repetată şi efectele depăşirii termenului de reexpertizare
După cum am menţionat mai sus, recunoaşterea persoanei ca invalid se efectuează de către organele de stat împuternicite - CEMV (Consiliile de experiză medicală a vitalităţii), iar în unele cazuri de CMC.[5]
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii reprezintă structurile principale din teritoriu în domeniul expertizei vitalităţii.[6] În componenţa fiecărui consiliu activează trei medici-experţi (terapeut, chirurg şi neurolog), dintre care unul este numit, prin ordinul ministrului protecţiei sociale, familiei şi copilului, la propunerea preşedintelui
Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, şef de consiliu. În caz de necesitate, în activitatea consiliului sunt cooptaţi un ftiziopulmonolog, un oncolog, un psihiatru din cadrul consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii activează în strictă conformitate cu Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii (Anexa nr.2) la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la experiza medicală a vitalităţii nr. 688 din 20.06. 2006 şi în conformitate cu Regulamentul Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii (Anexa nr.1) la Hotărârea nominalizată.
Consiliile primare de expertiză medicală a vitalităţii din fiecare unitate administrativ teritoriala a republicii noastre formează structura Consiliului republican de expertiza medicală a vitalităţii (CREMV). În structura CREMV mai intra consiliile de experiză medicală a vitalităţii de nivel teritorial şi secţia administrativă.
Menţionăm faptul că CREMV a fost reorganizat din Departamentul de expertiză medicală a vitalităţii din cadrul CNAS în instituţie publică CREMV, care a fost transmisă în subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii (CREMV) nr. 109 din 31.01.2006.[7]
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii dispun de ştampilă cu Stema de Stat şi prezintă sistematic, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, dări de seamă despre activitatea desfăşurată.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii apreciază severitatea deficienţelor funcţionale, stabilesc gradul de invaliditate în strictă conformitate cu Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii, aprobă decizia de prelungire a certificatului de concediu medical.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii efectuează expertiza vitalităţii persoanelor începând cu vârsta de 18 ani, stabilită de legislaţia în vigoare.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii stabilesc legătura cauzală a invalidităţii cu accidentele de muncă, bolile profesionale, schilodire de muncă în legătură cu avaria de la Cernobâl.
Obiectivele principale ale consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii sunt: stabilirea şi evaluarea invalidităţii; recomandarea pensionării conform indicaţiilor medicale; aprobarea sau sancţionarea prelungirii certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, conform fişei de trimitere a Consiliului medical consultativ al instituţiei medico- sanitare, în conformitate cu actele normative în vigoare.
La expertizarea în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii, cetăţeanul este trimis de către consiliul medical consultativ al instituţiei medico-sanitare numai după aplicarea măsurilor adecvate de diagnosticare, tratament şi reabilitare, în cazul în care sunt prezenţi indicii evidenţi de dereglări funcţionale ale organismului, cauzate de boli, de consecinţele unor traume şi deficienţe. În fişa de trimitere (F-088/e) sunt indicate datele despre starea sănătăţii persoanei supuse expertizării, care reflectă gradul de reducere a funcţionalităţii organelor, sistemelor de organe şi a întregului organism, precum şi rezultatele măsurilor de tratament şi reabilitare.
Termenul de valabilitate a fişei de trimitere este de 30 de zile calendaristice. Expertizarea în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii are loc în baza următoarelor documente:
- Cetăţenii Republicii Moldova - fişa de trimitere (F-088/e) eliberată de consiliul medical consultativ din instituţia medico-sanitară.
- Cetăţeanul fără viză de reşedinţă - fişa de trimitere (F-088/e) eliberată de consiliile medicale consultative din instituţia medico-sanitară şi fişa de trimitere a casei teritoriale de asigurări sociale.
- Cetăţenii Republicii Moldova locuitori ai raioanelor din stânga Nistrului şi municipiul Bender - fişa de trimitere (F-088/e), completată de instituţia medico-sanitară, care a supravegheat pacientul, conform ordinii stabilite: mun. Bender, Tiraspol, raioanele Dubăsari, Grigoriopol (CEMV Râşcani, mun. Chişinău); raionul Camenca (CEMV Soroca), Râbniţa (CEMV Şoldăneşti); Slobozia (CEMV Ştefan Vodă).[8]
Data stabilirii invalidităţii se consideră ziua în care cererea, fişa de trimitere (F-088/e) şi alte documente ale pacientului au fost depuse la consiliul primar de expertiză medicală a vitalităţii. Persoanelor care se adresează prima dată, invaliditatea li se determină pe un termen de un an. In cazuri severe, invaliditatea se stabileşte pe doi ani, iar când dereglările funcţionale sunt ireversibile - fără termen de reexaminare.[9]
Reexpertizarea periodică a invalizilor se face în scopul verificării eficienţei tratamentului şi a măsurilor de reabilitare, precum şi pentru a identifica schimbările în semnele invalidităţii şi a gradului de reducere a capacităţilor vitale.
Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate cu termen nelimitat se efectuează de către Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii la cererea acestora, când nu sunt de acord cu decizia consiliului primar de expertiză medicală a vitalităţii, de asemenea, şi ca măsură de control.
Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate înainte de termenul prevăzut se efectuează la cererea acestora sau la iniţiativa consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii, atunci când există motive întemeiate, dar nu mai târziu de 2 luni până la expirarea termenului de invaliditate.[10]
În cazul depistării unor încălcări ale Instrucţiunii privind modul de stabilire a invalidităţii (Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la expertiza medicală a vitalităţii nr. 688 din 20.06. 2006), Consiliul superior unit are dreptul de a suspenda, în modul stabilit, decizia consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii şi de a efectua reexpertizarea pacientului, antrenând specialiştii necesari.
[1] Raportul Social Anual 2009, p.171 // http://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/Raport_Social_2009[1].pdf.
[2] Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (semnată de Republica Moldova la 30.03.2007 şi ratificată la 09.07.2010). //http://mpsfc.gov.md/file/tratate/Conventia_0NU_%20 dizab_ro.pdf.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem , p 127.
[5] Romandaş N. Dreptul protecţiei sociale. Chişinău: Universitas 2001 , p. 125.
[6]Regulamentul Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii , aprobat prin Hotarârea cu privire la experiza medicală a vitalităţii nr. 688 din 20.06. 2006. Monitorul Oficial al RM 98-101/740 din 30.06.2006, p 17.
[7] Hotarire privind CREMV Guvernului. nr. 109 din 31.01.2006. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 21-24 / 140 din 3.02.2006.
[8] Instrucţiune privind modul de stabilire a invalidităţii, aprobata prin Hotarâriea Guvernului cu privire la experiza medicala a vitalitătii nr. 688 din 20.06. 2006, p. 5-8.
[9] Ibidem , p. 33, p. 34.
[10] Ibidem, p. 35, p.36, p.37, p.38.