Drept

1. Consideraţii generale privind protecţia socială a copiilor şi a familiilor cu copii

Politicile în domeniul protecţiei sociale a familiei şi copilului sunt orientate spre încurajarea natalităţii prin promovarea acţiunilor eficiente de susţinere a familiei, modernizare şi diversificare a serviciilor comunitare şi de tip familial în vederea prevenirii instituţionalizării copilului şi sporirii nivelului calităţii vieţii nucleului societăţii - familia.

Soluţionarea problemelor grave, cu care se confruntă actualmente familia şi copilul, probleme condiţionate de fenomene negative precum sunt declinul economic, îmbătrânirea populaţiei, instabilitatea condiţiilor de trai ale familiei şi impactul migraţii legale şi ilegale a părinţilor în căutarea unui loc de muncă constituie un obiectiv prioritar de asigurare a unei protecţii sociale adecvate şi eficiente.

Acordarea unui ajutor din partea statului familiei în scopul întreţinerii şi educării copiilor reprezintă o problemă care formează obiectul reglementării juridice nu numai în plan naţional, dar şi internaţional prin art. 16 şi 25 din Declaraţia Universală a Dreptului Omului;^[1] art.26 din Convenţia cu privire la drepturile copilului^[2] ş.a.

La nivel european, prin art. 16 din Carta Socială Europeană, este consfinţit dreptul familiei la protecţie socială, juridică şi economică, care ar fi garantat prin „intermediul prestaţiilor sociale familiale, prin dispoziţii fiscale de încurajare a construcţiilor de locuinţe adaptate la necesităţile familiale de ajutorare a tinerelor cămine sau prin alte măsuri adecvate. "

Constituţia Republicii Moldova, prin art.48-49, desemnează familia în calitate de „element natural şi fundamental al societăţii", care are „dreptul la ocrotire din partea statului şi a societăţii", în sarcina cărora cad preocupările „privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor"; stimularea şi sprijinirea activităţilor de binefacere faţa de aceşti copii.^[3]

Copiii constituie o categorie de persoane, care nu dispun de capacitate de muncă, de aceea statul protejează sănătatea generaţiei în creştere prin diferite mijloace, inclusiv prin interzicerea muncii copiilor. Conform legislaţiei, adolescenţii de la vârsta de 16 ani, iar în cazuri excepţionale, de la 15 şi 16 ani, pot dobândi calitatea de salariat. Din dorinţa de a căpăta o specialitate unii adolescenţi îşi continuă studiile în şcoli profesional tehnice, colegii şi alte instituţii chiar şi după vârsta de 16 ani, angajându-se la serviciu doar după terminarea instituţiei de învăţământ.

Sistemul naţional de protecţie socială a familiei şi copilului, fiind bazat pe promovarea abordărilor individualizate în alegerea formelor şi măsurilor de protecţie, conţine două componente de bază: prestaţii băneşti şi servicii sociale.

În funcţie de faptul dacă copiii cresc şi se educă în familii sau sunt lipsiţi de grijă părintească, statul, potrivit art.12 din Legea privind drepturile copilului, stimulează şi susţine material crearea unei reţele largi de instituţii extraşcolare, edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihnă şi alte obiective ce contribuie la întremarea sănătăţii copiilor, stabileşte înlesniri pentru frecventarea instituţiilor de cultură şi învăţământ, a celor sportive şi a bazelor de odihnă în timpul vacanţei.^[4]

Unul dintre formele de ocrotire a copiilor fără părinţi sunt casele de copii de tip familial,^[5]care reprezintă o instituţie creată în baza unei familii în scopul întreţinerii parţiale şi educaţiei copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească.

Această instituţie poate găzdui (conform actelor normative în vigoare) de la trei până la şapte copii cu vârste de până la 14 ani. Numărul total al copiilor plasaţi în casa de copii spre îngrijire şi al copiilor proprii nu va depăşi 7 persoane. 

Pentru copiii educaţi în familii statul garantează diferite plăţi, care în funcţie de caracterul şi destinaţia lor sunt stabilite şi acordate de stat. Comun pentru toate categoriile de indemnizaţii este faptul că, şi ordinea lor de stabilire şi condiţiile sunt reglementate prin acte normative. Normele juridice prevăd nu numai posibilitatea acordării indemnizaţiilor, dar şi cuantumul lor - fie în mărime fixă, fie în mărime procentuală. Indemnizaţiile mai pot fi unice (indemnizaţia la naşterea copilului) şi periodice (indemnizaţia pentru întreţinerea copilului până la atingerea vârstei de 1,5 ani persoanelor neasigurate; indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani persoanelor neasigurate etc.).

2. Tipurile de indemnizaţii acordate familiilor cu copii

Cadrul legal în baza căruia se realizează măsurile de protecţie socială a familiei şi copilului îl constitue: Codul familiei; Legea privind drepturile copilului; Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale^[6]; Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, adoptat prin Hotărârea cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii ; Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale^[7] etc. Legiuitorul stabileşte următoarele tipuri de prestaţii adresate familiilor cu copii:

• indemnizaţie de maternitate;
• indemnizaţie unică la naşterea copilului;
• indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani persoanelor asigurate;
• indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani persoanelor neasigurate;
• indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;
• indemnizaţie lunară pentru întreţinerea copilului cu vârstă între 1,5/3 şi 16 ani. Indemnizaţie de maternitate. Baza legală de stabilire a indemnizaţiei de maternitate

(sarcină şi lăuzie) este art.16 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi pct.21 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale. Aceasta se stabileşte asiguratelor, soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi şi şomerilor care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal.

Indemnizaţia de maternitate se acordă, începând cu săptămâna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii - de 140 de zile calendaristice. Iar dacă copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada specificată.

În cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani).

De la 1 octombrie 2003, pe numele soţiilor aflate la întreţinerea soţului asigurat se stabilesc indemnizaţii de maternitate. Soţia se consideră aflată la întreţinerea soţului asigurat dacă, la data apariţiei dreptului la indemnizaţie de maternitate, nu este angajată în muncă şi nu este persoană asigurată de riscul respectiv (maternitate), fapt care se confirmă prin carnetul de muncă, iar după implementarea evidenţei personificate în sistemul public de asigurări sociale - prin certificat eliberat de organele de asigurări sociale.

Faptul că persoana în cauză este soţia angajatului se va confirma prin buletinul de identitate şi adeverinţa de căsătorie. Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.

Indemnizaţie unică la naşterea copilului se stabileşte în baza art.17 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, începând cu 1 ianuarie 2005, constituind o formă de sprijin bănesc acordată femeilor asigurate prin intermediul sistemului public de asigurări sociale.

Indemnizaţia unică la naşterea copilului se stabileşte:

1. pentru fiecare copil născut viu, inclusiv în cazul gemenilor;
2. mamei, iar în cazul decesului ei - reprezentantului legal al copilului;
3. cu condiţia că copilul a fost înregistrat la oficiul stării civile;
4. cu condiţia că a fost solicitată cel târziu în termen de 12 luni de la naşterea copilului. Începând cu anul 2005, cuantumul indemnizaţiei unice la naştere se stabileşte anual prin

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat atât pentru persoanele asigurate, cât şi pentru persoanele neasigurate.

	Cuantumul indemnizaţiei ( lei )
Anul	la naşterea primului copil	la naşterea fiecărui copil următor
2005	500
2006	800
2007	1000
2008	1200	1500
2009	1400	1700
2010	1700	2000

În conformitate cu prevederile art.22 alin.(1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, cuantumul indemnizaţiei unice la naşterea copilului născut viu constituie:

• 1700 de lei - pentru primul copil;
• 2000 de lei - pentru fiecare copil următor.⁴

Indemnizaţia menţionată se stabileşte mamei, iar în cazul decesului acesteia tatălui sau

altei rude, în grija căreia a rămas copilul, sau adoptatorului (curatorului).

Indemnizaţiile lunare pentru creşterea copilului se acordă în următoarele cazuri:

1. se stabileşte de la data naşterii copilului, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de instituire a tutelei, când se stabileşte din ziua adoptării hotărârii privind încuviinţarea adopţiei, respectiv privind instituirea tutelei;

• cu condiţia că a fost solicitată în termen de 12 luni de la naşterea copilului. In cazul în care indemnizaţia respectivă a fost solicitată mai târziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei adresării;

1. în cazul în care ambii părinţi nu sunt încadraţi în muncă - părintelui care de fapt îngrijeşte copilul;
2. persoanelor asigurate, cu condiţia că se află în concediu pentru îngrijirea copilului şi confirmă stagiul necesar de cotizare;
3. se acordă mamelor şi în cazul când lucrează în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu;
4. se suspendă în cazul în care mama se angajează în câmpul muncii sau îşi reia munca înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului şi se stabileşte tatălui neâncadrat în câmpul muncii, care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, până când copilul va împlini vârsta de 1,5 ani sau persoanelor indicate în lit.g);
5. în cazul în care concediul pentru îngrijirea copilului se acordă la cerere, opţional, unuia dintre părinţi (tutori), bunelului, bunicii, unei alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului se stabileşte acestuia dacă îndeplineşte condiţiile de realizare a stagiului de cotizare.

Indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului este de două tipuri:

1. În conformitate cu art.18 din Lege, indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani^[8] este o formă de sprijin bănesc ce se stabileşte şi se acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creşterea copilului.

Femeile salariate şi ucenicele, precum şi soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi, după expirarea concediului de maternitate înaintează o cerere scrisă pentru a beneficia de concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Acest concediu poate fi folosit integral sau parţial în orice timp, până când copilul va împlini vârsta de 3 ani şi se include în stagiul de cotizare.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului în redacţia Legii nr.68 din 23.04.10, pe parcursul anului 2010, constituie 30% din baza de calcul stabilită, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil.^[9]

Baza de calcul, în conformitate cu art. 7 alin.(1) din Lege, o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, din care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale.

În cazul în care lunile luate în calcul sunt lucrate incomplet din motive întemeiate, la determinarea bazei de calcul se ia în considerare venitul asigurat din lunile calendaristice lucrate complet în perioada respectivă.

Dacă asiguratul a lucrat mai puţin de 6 luni, baza de calcul este venitul mediu lunar asigurat, realizat în lunile calendaristice lucrate integral, iar în cazul când a realizat un stagiu de cotizare mai mic de o lună calendaristică, se ia în considerare venitul asigurat din zilele lucrate.

În cazul lipsei motivate a venitului asigurat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii în care s-a produs riscul asigurat, baza de calcul este salariul tarifar sau salariul de funcţie al beneficiarului.

2. Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani se acordă persoanelor neasigurate, în sumă fixă. În tabelul de mai jos prezentată în dinamica creşterii cuantumului indemnizaţiilor.

Anul	Cuantumul indemnizaţiei
	pentru persoanele asigurate	pentru persoanele neasigurate
2006	20% din baza de calcul stabilită conform articolului 7 al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, dar nu mai puţin de 100 lei	100 lei
2007	20% din baza de calcul stabilită conform articolului 7 al Legii nr. 289-XV, dar nu mai puţin de 100 lei	100 lei
2008	20 % din baza de calcul stabilită conform articolului 7 al Legii nr. 289-XV, dar nu mai puţin de 100 lei	150 lei
2009	25% din baza de calcul stabilită conform articolului 7 al Legii nr. 289-XV, dar nu mai puţin de 250 lei	150 lei
2010	30% din baza de calcul stabilită conform articolului 7 al Legii nr. 289-XV, dar nu mai puţin de 250 lei	300 lei

De asemenea, legiuitorul stabileşte indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului cu vârste între 1,5/3-16 ani persoanelor asigurate şi neasigurate în mărime de 50 lei, dacă venitul total mediu lunar pentru fiecare membru al familiei nu depăşeşte 54 lei.^[10]

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, potrivit art.19 din Legea nr. 289-XV şi pct.22 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, în cazul îmbolnăvirii copilului până la vârsta de 7 ani, a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 16 ani, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav se stabileşte mamei pentru o perioadă de cel mult 14 zile calendaristice (în cazul acordării asistenţei medicale de ambulatoriu) sau pentru o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice (în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar pentru perioada în care copilul necesită îngrijire).

Dacă copilul suferă de boli contagioase, este imobilizat într-un aparat ghipsat ori este supus unor intervenţii chirurgicale, durata concediului medical se stabileşte de către consiliul medical consultativ, iar indemnizaţia se acordă pentru perioada integrală a concediului medical.

Pentru îngrijirea copilului bolnav certificatul se eliberează şi altui membru al familiei (tatălui, bunicii, bunicului, altor membri ai familiei încadraţi în câmpul muncii, tutorelui sau curatorului), dacă din anumite motive întemeiate, confirmate documentar, mama nu poate îngriji copilul (în caz de boală, absenţă temporară, decădere din drepturile părinteşti etc.).

Asiguratului aflat în concediu anual (de bază sau suplimentar), concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani sau concediu neplătit, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se stabileşte.

Cuantumul indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav se stabileşte în conformitate cu condiţiile menţionate anterior.

3. Modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor

În conformitate cu pct.8-16 din sus-numitul Regulament, de dreptul de a beneficia de indemnizaţii îl au familiile cu copii domiciliate pe teritoriul Republicii Moldova.

Indemnizaţiile adresate familiilor cu copii se stabilesc în funcţie de calitatea persoanei: asigurat sau neasigurat.

La calcularea stagiului de cotizare ce acordă dreptul la indemnizaţia unică la naşterea copilului şi la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani (în cazul persoanelor asigurate) se includ şi perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare: perioadele de îndeplinire a serviciului militar în termen sau cu termen redus, perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de 3 ani de către unul dintre părinţi sau de tutore, în caz de deces al ambilor părinţi, perioada de primire a ajutorului de şomaj, perioada în care persoana asigurată a beneficiat de alocaţie pentru integrare sau reintegrare profesională, perioada în care persoana a beneficiat de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.

Cererea pentru stabilirea indemnizaţiilor se depune la casa teritorială de asigurări sociale (în continuare - CTAS) de către unul dintre părinţi (tutore, curator) personal, prin intermediul reprezentantului primăriei.

La cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului se anexează următoarele acte:

• actul de identitate al mamei sau al tatălui (tutorelui, curatorului);
• certificatul de naştere al copilului, după caz certificatul de naştere al copilului premergător;
• adeverinţa de naştere a copilului (doar în cazul indemnizaţiei unice la naşterea copilului);
• extrasul din ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului, doar în cazul persoanelor încadrate în câmpul muncii;
• certificatul despre venitul asigurat pentru 6 luni premergătoare lunii producerii riscului asigurat, eliberat de fiecare dintre unităţile economice în care solicitantul îşi desfăşoară activitatea;
• după caz, documentul prin care se confirmă că mama (tatăl, tutorele, curatorul) nu este încadrată în câmpul muncii (carnetul de muncă, certificatul de la instituţia de învăţământ, certificatul de la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă);
• în cazul în care solicitantul nu poate confirma documentar angajarea în câmpul muncii, acesta anexează o declaraţie scrisă în care confirmă sub responsabilitate personală faptul că nu este angajat în câmpul muncii.

În termen de 5 zile, actele pentru stabilirea indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, depuse la primărie, sunt verificate, înregistrate şi transmise de către reprezentantul primăriei către casa teritorială în raza de activitate a căreia se află primăria respectivă.

Cererea pentru stabilirea indemnizaţiei şi actele necesare se examinează în termen de 30 de zile din data înregistrării la casa teritorială. În cazul în care la cerere nu sunt anexate toate actele necesare, solicitantul are dreptul să prezinte (personal sau prin intermediul primăriei) documentele care lipsesc, în termen de o lună din data înregistrării cererii.

Dacă acest termen este depăşit, casa teritorială este în drept să ia decizia de a refuza stabilirea indemnizaţiei. În acest caz, în termen de cinci zile după luarea deciziei, solicitantului i se restituie actele, indicându-se motivele refuzului şi modul de contestare a deciziei.

Cererea pentru stabilirea indemnizaţiei cu toate actele anexate, inclusiv decizia casei teritoriale, se păstrează în dosarul personal al beneficiarului.

Conform pct. 17-30 din Regulament, plata indemnizaţiilor se efectuează în numerar prin intermediul subdiviziunilor "Băncii de Economii" S.A. la locul de trai, iar în cazul lipsei acestora - prin intermediul persoanelor responsabile ale "Băncii de Economii" S.A. pentru luna precedentă.

În cazul în care beneficiarul îşi schimbă domiciliul, plata indemnizaţiei la locul vechi de trai se suspendă şi este reluată, prin decizia CTAS de la locul nou de trai, din luna suspendării.

La cerere, CTAS de la locul vechi de trai al beneficiarului transmite dosarul la casa teritorială de la locul nou de trai, indicând luna de când a fost suspendată indemnizaţia.

Casele teritoriale, în baza dosarelor personale, introduc informaţia în bazele de date electronice şi întocmesc listele beneficiarilor de indemnizaţii, separat pentru persoanele asigurate şi neasigurate, în modul stabilit, şi prezintă lunar Casei Naţionale de Asigurări Sociale informaţia, în mod electronic, privind modificările operate şi registrele listelor întocmite separat pentru persoanele asigurate şi neasigurate.

"Banca de Economii" S.A., în baza informaţiei primite în mod electronic (separat pentru persoanele asigurate şi neasigurate) de la Casa Naţională de Asigurări Sociale, efectuează plata indemnizaţiilor din mijloacele destinate fiecărei categorii, de pe conturile respective.

Sumele indemnizaţiei stabilite, dar neprimite la timp din vina beneficiarului, pot fi solicitate pentru perioada de 3 ani premergători datei adresării, iar cele neachitate la timp din vina organului care stabilesc şi plătesc retroactiv fără nici o limitare.

Sumele plătite în plus din vina beneficiarului (falsificarea unor date, tăinuirea unor circumstanţe etc.) se reţin lunar, în baza deciziei conducătorului casei teritoriale, în mărime ce nu depăşeşte 20 la sută din cuantumul indemnizaţiei. În cazul în care plata indemnizaţiei încetează, sumele plătite în plus se reţin în baza hotărârii instanţei judecătoreşti.

Sumele plătite în plus din vina organului care stabileşte şi plăteşte indemnizaţia nu se recuperează din contul beneficiarului. Surplusul achitat se percepe de la persoana culpabilă de prezentarea actelor false, în conformitate cu legislaţia.

Pentru perioada aflării copilului într-o instituţie socială, unde îi este asigurată întreţinerea deplină din partea statului, indemnizaţia nu se plăteşte. În cazul în care copilul a fost luat în familie pentru o perioadă de cel puţin o lună, indemnizaţia se stabileşte în baze generale.

La apariţia circumstanţelor care ar avea ca urmare anularea sau reluarea dreptului la stabilirea şi plata indemnizaţiei (adopţia copilului, decesul copilului, decesul beneficiarului), plata indemnizaţiei încetează sau este reluată din luna următoare celei în care au apărut condiţiile respective.

In cazul decesului beneficiarului, indemnizaţia stabilită, dar neachitată din cauza decesului, se plăteşte inclusiv până în luna decesului persoanei în grija căreia a rămas copilul.

 

^[1]      Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la New York la 10.12.1948. Ratificată prin Hotărârea Sovietului Suprem nr.217 din 28.07.1990. Tratate internaţionale. Vol. I. Chişinău, 1998.

^[2]       Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20.11.1989. Tratate internaţionale, 1998. Vol. 1, p.51. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993.

^[3]     Constituţia Republicii Moldova. Monitorul Oficial nr.1 din 18.08.1994.

^[4]Lege privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15.12. 1994. Monitorul Oficial nr.13 din 02.03.1995.

^[5]Lege privind Codul familiei nr.1316-XIV din 26.10.2000. Monitorul Oficial al RM nr.47-48 din 26.04.2001.

^[6]     Lege privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XIV din 22.07.2004. Monitorul Oficial 2004, nr. 168-170, art. 773.

^[7]     Pct. 17 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.108 din 3 februarie 2005. Monitorul Oficial al RM nr.24- 25/162 din 11.02.2005.

^[8]     Lege privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004.

^[9]     Monitorul Oficial al RM nr.83-84 din 28.05.10 art.236.

^[10]    Raportul social anual 2009, p.121. // http://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/Raport_Social_2009[1].pdf.