Prevederi cu referinţă la protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă regăsim în art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume: „Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală de invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa"[1].
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii adoptă la 9 iulie 1948 Convenţia privind organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă în care prevede: „ Sarcina esenţială a activităţii de folosire a forţei de muncă este să realizeze, în cooperare, dacă este cazul, cu alte organisme publice şi private interesate, cea mai bună organizare a pieţei forţei de muncă, ca parte integrantă a programului naţional tinzând la menţinerea şi asigurarea ocupării depline a forţei de muncă, precum şi la dezvoltarea şi folosirea resurselor productive"[2].
Convenţia OIM nr. 122 privind politica de ocupare a forţei de muncă susţine în art. 1 că : „In vederea stimulării creşterii şi dezvoltării economice, a ridicării nivelului de trai, a satisfacerii necesităţilor de forţă de muncă şi a rezolvării problemei şomajului şi subocupării forţei de muncă, orice stat membru va formula şi aplica, ca un obiectiv esenţial, o politică activă urmărind promovarea ocupării depline a forţei de muncă, în scop productiv şi în condiţii de liberă alegere a muncii".[3]
Politica respectivă va trebui să garanteze: a) că va exista de lucru pentru orice persoană disponibilizată şi care solicită o muncă; b) că această muncă va fi atât de productivă pe cât posibil; c) că va fi posibilă alegerea liberă a muncii.[4]
În domeniul dat au mai fost ratificate urmatoarele convenţii prin: Legea pentru ratificarea Convenţiei OIM nr. 181 privind agenţiile private de ocupare a forţei de muncă nr. 482-XV din 28.09.2001; Legea pentru ratificarea Convenţiei OIM nr. 97 privind migraţia în scop de angajare, adoptată la Geneva la 1 iulie 1949 nr. 209-XVI din 29.07.2005; Legea pentru ratificarea Convenţiei OIM nr.142 privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane nr. 480-XV din 28.09.2001.
Referitor la problema abordată se referă nemijlocit şi prevederile Convenţiei OIM privind promovarea angajării şi protecţia contra şomajului care subliniază importanţa muncii şi a angajării productive în cadrul întregii societăţi şi ţine cont nu numai de resursele pe care le creează pentru comunitate, dar şi de veniturile pe care le aduc salariaţilor. În acest context vom apela la normele internaţionale existente în domeniul angajării şi al protecţiei contra şomajului (Convenţia şi Recomandarea privind şomajul, 1934; Recomandarea privind şomajul (tinerii), 1935; Recomandarea privind garantarea mijloacelor de existenţă, 1944; Convenţia privind securitatea socială (norme minime), 1952; Convenţia şi recomandarea privind politica de angajare, 1964; Convenţia şi Recomandarea privind valorificarea resurselor umane, 1975; Convenţia şi Recomandarea privind administraţia muncii, 1978; Recomandarea privind politica angajării (dispoziţii complementare) 1984.
Notăm că dispoziţiile referitoare la prestaţiile de şomaj ale Convenţiei privind securitatea socială (norme minime), 1952, fixează un nivel de protecţie depăşit azi de cea mai mare parte a regimurilor de indemnizaţie existente în ţările industrializate. Principiile pe care se bazează această Convenţie rămân valabile, iar normele sale pot să mai constituie încă un obiectiv ce trebuie atins de către anumite ţări în dezvoltare. Prin intermediul ei se instituie un regim de indemnizaţii de şomaj determinat de politicile statelor promovate în scopul creşterii unei economii susţinute şi neinflaţioniste prin crearea şi aplicarea tuturor formelor de angajare productivă şi liber aleasă, inclusiv micile întreprinderi, cooperativele, lucrătorii independenţi şi iniţiativele locale în favoarea angajării, în special orientarea, formarea şi reeducarea profesională care oferă cea mai bună protecţie contra efectelor nefaste ale şomajului involuntar.
În vederea revizuirii Convenţiei privind şomajul (1934), Conferinţa a considerat că aceste propuneri trerbue să fie consemnate sub forma unei convenţii internaţionale pe care au adoptat-o la 21 iunie 1988.[5]
Baza legală a politicii sociale europene se regăseşte în Tratatul instituind Comunitatea Europeană, astfel, art. 2 arată că între obiectivele Comunităţii, deci şi ale Uniunii în ansamblu, se numără „un nivel înalt de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială ".[6]
Pornind de la Carta Albă privind Dezvoltarea, Competivitatea şi Ocuparea Forţei de Muncă elaborată de Comisie în 1993, Consiliul European de la Essen a identificat cinci domenii prioritare de acţiune pentru a promova ocuparea forţei de muncă: 1) sporirea şanselor de angajare prin promovarea investiţiilor în formarea profesională; 2) asigurarea unei corelări tot mai strânse între dezvoltarea şi crearea de noi locuri de muncă; 3) reducerea costurilor salariale indirecte; 4) creşterea eficienţei politicilor promovate pe piaţa muncii; 5) sporirea ajutorului acordat grupurilor afectate în mod deosebit de şomaj.[7]
În mod similar, Pactul de Încredere pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prezentat de Preşedintele Comisiei în iunie 1996, a încercat să angreneze toate părţile interesate într-o adevărată strategie pentru ocuparea forţei de muncă, astfel încât aceasta să devină o problemă de interes comun la nivel european şi să includă combaterea şomajului într-o viziune pe termen mediu şi lung asupra societăţii.
Prevederi similare regăsim şi în art. 43 din Constituţia Republicii Moldova: „Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului."
Reglementări privind protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă conţin şi principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, printre care figurează şi protecţia împotriva şomajului, şi acordarea de asistenţă la plasarea în câmpul muncii prevăzută de art.5 din Codului muncii al Republicii Moldova.
Însă actul normativ de bază care reglementează nemijlocit această chestiune din perspectivă juridică este Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102-XV din 13.03.2003.
Necesitatea adoptării noii Legi privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă a fost dictată de profundele schimbări în economia naţională din ultimii ani, şi anume trecerea la relaţiile economiei de piaţă.
La baza elaborării acestei Legi au stat studiile profunde ale problemelor pieţei muncii naţionale, nivelul neadecvat al gradului de protecţie socială a şomerilor, experienţele avansate ale ţărilor care promovează o politică activă pe piaţa muncii, precum şi practicile acumulate în acest domeniu.[8]
Legea promovează prevederi noi în domeniul ocupării forţei de muncă:
- dezvoltarea dialogului social pe piaţa muncii (art. 10);
- aducerea în concordanţă a legislaţiei dîn domeniul ocupării forţei de muncă cu prevederile legislaţiei privind sistemul de asigurări sociale (art. 44);
- extinderea măsurilor active pentru stimularea ocupării forţei de muncă;
- stimularea agenţilor economici pentru încadrarea absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior;
- stimularea mobilităţii forţei de muncă, care prevede acordarea unor indemnizaţii unice de încadrare;
- susţinerea financiară şi acordarea de facilităţi de impozitare a agenţilor economici pentru crearea locurilor de muncă;
- asistenţa acordată şomerilor în iniţierea activităţii de antreprenoriat.
Alte prevederi importante conţine Programul naţional „Satul Moldovenesc" care reprezintă cadrul politic suprem pentru dezvoltarea rurală durabilă a Republicii Moldova pentru anii 20052015. Acest document este elaborat pentru implementarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) şi serveşte drept bază pentru realizarea obiectivelor prioritare ale acesteia în mediul rural.
Printre obiectivele prioritare referitoare la necesitatea combaterii şomajului şi reducerii fluxurilor migraţionale ale forţei de muncă se impun:
- facilitarea formării noilor locuri de muncă şi sporirea accesului la acestea;
- majorarea cererii de forţă de muncă calificată ca premisă necesară pentru sporirea eficienţei muncii, ridicarea calităţii produselor şi ale serviciilor;
- modernizarea programelor de învăţământ şi adaptarea continuă a acestora la cerinţele pieţei muncii;
- dezvoltarea spiritului antreprenorial al populaţiei - condiţie de creare a posibilităţilor de autoangajare în câmpul muncii;
- asigurarea protecţiei intereselor cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi la muncă peste hotare;
- facilitarea revenirii în patrie a emigranţilor de muncă şi crearea posibilităţilor de utilizare eficientă a veniturilor acestora, obţinute peste hotare, în interesele dezvoltării economice a ţării.
Procuratura Generală, efectuând controlul executării prevederilor Legii menţionate referitor la legalitatea utilizării fondului de şomaj la realizarea măsurilor active de stimulare a ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pasive de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a depistat o serie de încălcări la efectuarea cheltuielilor pentru: acordarea ajutorului de şomaj; stimularea antrenării în lucrările publice; plata indemnizaţiei de integrare sau reintegrare profesională.
Cele mai multe încălcări au fost depistate la efectuarea cheltuielilor pentru acordarea ajutorului de şomaj.
Conform Procedurii de înregistrare şi soluţionare a cererilor de loc de muncă şi ajutor de şomaj, cererea pentru acordarea ajutorului de şomaj va fi însoţită de declaraţia pe propria răspundere, prin care şomerul confirmă în scris lipsa locului de muncă sau a unei activităţi economice în scopul obţinerii de venituri, precum şi faptul că nu este antrenat într-o formă de învăţământ la zi.
Procuratura a stabilit cazuri când, contrar acestor prevederi, persoane care sunt înregistrate la Agenţia municipală pentru ocuparea unui loc de muncă, beneficiază de ajutor de şomaj, deşi, în acelaşi timp, activează în cadrul unor agenţi economici.
Verificând selectiv dosarele personale ale şomerilor, au fost depistate cazuri de luare la evidenţă cu încălcarea cerinţelor legale.
Ignorarea de către agenţiile teritoriale a dispoziţiilor legale, care reglementează raporturile juridice ce vizează ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, are, drept consecinţă, crearea condiţiilor pentru achitarea ilegală a ajutorului de şomaj, precum şi alte alocaţii prevăzute de lege.
Astfel, agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, ignorând procedura de înregistrare şi soluţionare a cererilor pentru obţinerea unui loc de muncă şi a ajutorului de şomaj, înregistrează în unele cazuri prematur persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă. Ajutorul de şomaj, precum şi alte plăţi se achită neîntemeiat, prin ce se aduce prejudiciu bugetului public naţional. La fel, agenţiile nu întreprind măsuri pentru depunerea de către beneficiari a tuturor documentelor solicitate conform legii, pentru a fi înregistraţi în calitate de şomer. Iar în cazurile în care alocaţiile sau indemnizaţiile au fost achitate ilegal, agenţiile teritoriale nu fac uz de dispoziţiile legale privind restituirea sumelor care au fost alocate neîntemeiat.
Incălcări similare, comise de către agenţiile teritoriale, au fost stabilite la compartimentul utilizarea fondului de şomaj pentru cheltuieli la plata alocaţiei de integrare sau reintegrare profesională: agenţiile teritoriale nu în toate cazurile aduc la cunoştinţă beneficiarilor ordinul privind acordarea alocaţiei, suspendarea sau încetarea plăţii. Deseori plata alocaţiei este reluată neîntemeiat, dosarele personale ale şomerilor nu sunt completate cu toate documentele necesare conform procedurii stabilite.
La fel, au fost stabilite derogări de la procedura de antrenare a şomerilor la lucrările publice. Contrar prevederilor legale, nu sunt specificate volumul de lucru, termenul, condiţiile de retribuire a muncii, responsabilitatea reciprocă a părţilor pentru finanţare etc.
Rezultatele controlului denotă că legislaţia cu privire la ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă este ignorată atât de angajaţii agenţiilor teritoriale, cât şi de şomeri. încălcările respective prejudiciază fondul bugetului asigurărilor sociale şi lezează drepturile şomerilor.
Procuratura Generală a sesizat Ministerul Economiei şi Comerţului şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asupra lichidării încălcărilor depistate, solicitând elaborarea măsurilor concrete pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce au favorizat comiterea lor şi informarea asupra soluţiilor adoptate.
[1] Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO), adoptată la 10 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a ONU la New York. Ratificată prin Hotărârea Sovietului Suprem nr. 217 din 28 iulie 1990. Veştile, 1990, august, nr.8.
[2] Convenţia OIM nr. 88 privind organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă, adoptată la 9 iulie 1948 de către Conferinţa Generală a OIM din 17 iunie 1948. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-60 din 26.10.1995.
[3] Convenţia OIM nr. 122 privind politica de ocupare a forţei de muncă adoptată la 9 iulie 1964 de către Conferinţa generală a OIM din 17 iunie 1964 la Geneva. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-60 din 26.10.1995. Tratate internaţionale. vol.10, Chişinău, 1999, p.68-72.
[4] Abraham P. Legislaţie în asistenţă socială, vol. I. Bucureşti: Naţional, 2000, p. 125.
[5] Convenţia OIM nr. 168 privind promovarea angajării şi protecţia contra şomajului, adoptată la 21 iunie 1988 de Conferinţa Generală a OIM din 1 iunie 1988 la Geneva.
[6] http://www.ciorna.com/files/Drept/www.ciorna.com-legislatia-uniunii-europene-privind-politice-sociale.doc, 18.02.2009.
[7] Carta Albă privind Dezvoltarea, Competivitatea şi Ocuparea Forţei de Muncă, elaborată de Comisia Europeană în 1993.
[8] Holban I. Legea ocupării forţei de muncă - accente contemporane de reglementare a pieţei muncii. Mesagerul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al RM, 2003 nr. 5, p.11.
