Drept

Deoarece fiecare cauză şi tip de şomaj implică o viziune specialăi, iar în consecinţă, şi măsuri adecvate de combaterea lui, trebuie ca aceste două aspecte, care la prima vedere s-ar părea că ar trebui tratate separat, să fie abordate în strânsă corelaţie.

În primul rând, în urma unei evoluţii nefavorabile a activităţilor social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de muncă de către o parte a populaţiei ocupate.

În al doilea rând, solicitările suplimentare de muncă ale noilor generaţii ce au ajuns la vârsta legală de muncă nu pot fi onorate de utilizatorii de muncă. Tânăra generaţie întâmpină greutăţi în găsirea locurilor de muncă (în cazul unei subocupări) din mai multe motive obiective sau subiective: neconcordanţa pregătirii ei profesionale cu nevoile şi exigenţele impuse de activitatea economico-socială; reţinerile unor agenţi economici producători în a angaja tineri fără experienţă în muncă, fără să-şi fi însuşit disciplina muncii etc.

In al treilea rând, şomajul se suplimentează şi ca urmare a solicitărilor de locuri de muncă din partea unor persoane încadrate în vârsta a doua, care se decid să-şi ofere munca lor pe piaţă. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat până în momentul respectiv, altele au întrerupt activitatea pe o perioadă relativ îndelungată. Oricum, atât unele, cât şi celelalte persoane se decid să-şi schimbe statutul social din neangajat în angajat. La acest proces se poate adăuga şi cel al deschiderii unor afaceri pe cont propriu.

Pentru aprofundarea cauzelor şomajului trebuie luate în conşideraţie, în unitatea lor, asemenea procese demoeconomice, economice, tehnico-ştiinţifice, cum sunt: evoluţia populaţiei active; dinamica producţiei naţionale; rata de creştere economică şi modificarea sensului ei; tehnicile şi tehnologiile folosite, progresul tehnico-ştiinţific; restructurările agenţilor economici, independent de impulsurile acestora; conjunctura internă şi internaţională etc. (Anexa nr. 8).

Apariţia şomajului, dar, mai ales, creşterea şi diminuarea lui au fost şi sunt influenţate de unele cauze directe, fiecare dintre acestea dând naştere la forme particulare de şomaj, cum sunt: ciclic, fricţional, structural, tehnologic, sezonier etc. Analiza cauzelor şomajului este un domeniu foarte fertil în dezvoltări teoretice.

In ciuda acestora nu există nici un model care poate să explice integral şi satisfăcător realitatea recidivistă a şomajului. In această ordine de idei vom evidenţia barierele care împiedică întâlnirea dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii:

- Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului stabilit prin legislaţie care împiedică intrarea pe piaţă a locurilor de muncă pentru oamenii dispuşi să lucreze sub această limită, obligându-i să rămână şomeri. Creşterea salariului real minim impus peste cel mai mic preţ al ofertei, are ca efect creşterea şomajului;

• Limitarea numărului de angajatori. Cu câteva excepţii, legislaţia muncii nu permite persoanelor fizice să devină angajatori, fiind o barieră pe piaţa muncii prin faptul că este blocată o multitudine de locuri de muncă ce ar fi intrat în competiţie directă cu cele oferite de societăţile comerciale, cu efecte pozitive asupra şomerilor şi salariaţilor;
• Obligativitatea contribuţiilor la asigurările sociale. Accesul pe piaţa muncii (dreptul la muncă) al oricărui cetăţean este condiţionat de cumpărarea asigurărilor sociale prin intermediul contribuţiilor obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpăra asigurările sociale este sancţionat cu eliminarea sa de pe piaţa muncii.

Certificarea profesională. Condiţia deţinerii unei diplome corespunzătoare meseriei în care urmează să acţioneze un cetăţean, impusă prin intermediul legislaţiei muncii, este o barieră la intrarea pe piaţa muncii pentru persoanele autodidacte care deţin cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile necesare pentru a se angaja în acea ramură economică.

Apariţia şi accentuarea şomajului au o mulţime de cauze obiective, dar şi subiective:

• Ritmul de creştere economică, în condiţiile unei productivităţi a muncii ridicate, nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină.
• Comportamentul rezervat al agenţilor economici de a angaja tineri fie din cauza lipsei lor de experienţă, fie că aceştia nu se încadrează în disciplina muncii. În rândul tinerilor, şomajul apare şi ca urmare a tendinţei de a căuta locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, fapt ce întârzie integrarea lor activă.
• Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de şomaj, într-o proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de capacitatea financiară a ţărilor de a asimila noutăţile cercetării ştiinţifice. Exemplul ţărilor dezvoltate confirmă teza că introducerea progresului tehnic nu numai suprimă, dar şi creează locuri de muncă chiar dacă rata şomajului a crescut.
• Criza economică, caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activităţii economice, sporeşte numărul de şomeri, iar integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cât mai mare de şomeri depinde de posibilităţile reale ale fiecărei ţări de a stimula agenţii economici în creşterea investiţiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficientă a pârghiilor economice în condiţii de criză.
• Modificările de structură ale ramurilor şi sectoarelor economice, sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei economice, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererilor de muncă.
• Dinamica economică influenţează şomajul în mod indirect şi deosebit de complex. Reducerea PIB a provocat reducerea populaţiei ocupate, însă proporţiile modificării sunt asimetrice: scăderea PIB a devansat cu mult diminuarea ocupării. Situaţia creată ne demonstrează: în pofida faptului că pe parcursul a mai mulţi ani politica economică a avut un caracter liberal, piaţa muncii nu s-a supus mecanismului „pieţei libere". Şomajul nu s-a transformat în „hiperşomaj". Dar aici modelul conservator nu s-a realizat pe deplin, acesta presupunând menţinerea nivelului existent de ocupare prin reducerea productivităţii muncii şi a nivelului de salarizare. Practica naţională a ales varianta şomajului deghizat, când o parte din lucrătorii economic ineficienţi se deplasează spre alte activităţi (în interiorul sau exteriorul ţării), iar altă parte rămân formal ocupaţi în aşteptarea unor alternative mai bune. 

• Situaţia demoeconomică. Numărul populaţiei active influenţează dimensiunile şomajului în mod direct. În Republica Moldova factorul demoeconomic favorizează creşterea şomajului din cauza: creşterii efectivului populaţiei economic active prin lărgirea limitelor legale ale vârstei de muncă; densităţii sporite a populaţiei; caracterului pronunţat agrar al economiei; ponderii ridicate a femeilor în totalul populaţiei şi nivelului lor de activitate tradiţional înalt.
• Imigrarea-emigrarea influenţează asupra stării pieţei muncii. Imigrarea unei părţi a populaţiei active în vederea angajării în diferite ţări va spori oferta de forţa muncă în cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a forţei de muncă în zona de origine.
• Conjunctura economică şi politică internaţională nefavorabilă datorată oscilaţiilor ritmului creşterii economice, conflictelor armate, promovării unor politici de embargou influenţează negativ asupra relaţiilor economice vizând importul - exportul, deteriorând activităţile economice în ţările din zonă şi contribuind la şomaj.
• Sărăcia care reprezintă o problemă socială actuală şi a cărei combatere este dictată atât de considerente de ordin umanitar, de justiţia socială, cât şi din raţiuni de eficienţă economică şi legislativă.

• Intervalul mare de căutare a unui loc de muncă determinat de lipsa informaţiilor despre existenţa locurilor de muncă, disponibile în orice moment. Soluţia reducerii acestui interval de timp până la o limită insesizabilă este oferită de progresul tehnologiei informaţiei care creează posibilitatea accesării în timp real a informaţiilor cu privire la cererea şi oferta de pe piaţa muncii.
• Inegala concentrare a firmelor pe teritoriu, cerinţele pieţei care fac ca unele industrii să nu aibă căutare, dificultăţile privind schimbările de calificare, de domiciliu, cauze care conduc la un şomaj structural.
• Apariţia periodică a recesiunii în unele domenii de activitate, precum şi dificultăţile în ceea ce priveşte recalificarea.
• Legislaţia muncii prin interdicţiile impuse atât angajatorilor cât şi salariaţilor. Salariul minim pe economie nu este singura barieră, orice normă care împiedică un salariat să se angajeze în condiţii pe care le consideră avantajoase ori descurajează crearea de locuri de muncă este generatoare de şomaj cu toate că, aparent, intenţia nu este aceasta.

 

^[1]     Trofimov V. Şomajul şi direcţiile prioritare ale politcii de ocupare în economia de tranziţie. Chişinău, 2001.