Programul de alocaţii sociale de stat a fost introdus în anul 1999, ca urmare a punerii în aplicare a noii legislaţii de pensionare, bazată pe riscuri asigurate şi contribuţii, care a exclus pensiile sociale stabilite prin legislaţia veche.
Alocaţiile sociale de stat sunt stabilite în temeiul prevederilor Legii privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.[1] Alocaţia socială de stat reprezintă suma de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
De dreptul la alocaţie beneficiază persoanele care au cetăţenia Republicii Moldova, sunt domiciliate legal şi obişnuit pe teritoriul ei şi nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat.
In cazul stabilirii alocaţiei copiilor invalizi, invalizilor din copilărie şi copiilor care şi-au pierdut întreţinătorul, cetăţenia Republicii Moldova nu este obligatorie dacă aceştia domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul ei cel puţin 3 ani.
Conform art.3 din Lege, la beneficiarii de alocaţiilor se referă următoarele categorii de cetăţeni:
- invalizii de gradele I, II, III (cu boală obişnuită, care nu au acumulat stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei de invaliditate);
- invalizii din copilărie de gradele I, II, III (persoane cu dizabilităţi din copilărie, care nu au acumulat stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei de invaliditate, inclusiv copiii cu vârsta de la 16 ani);
- copiii invalizi, în vârstă de până la 18 ani, cu severitatea I, II, III (severitate stabilită în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.1065 din 11 noiembrie 1999 cu privire la aprobarea Listei bolilor şi stărilor patologice care acordă copiilor până la vârsta de 16 ani dreptul la primirea statutului de copil invalid şi alocaţiilor sociale de stat conform legislaţiei[2]);
- copiii care au pierdut întreţinătorul (se stabileşte persoanelor în vârstă de până la 16 ani, în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ secundar şi superior, cu excepţia învăţământului fără frecvenţă - până la absolvirea instituţiei respective, însă doar până la împlinirea vârstei de 23 de ani);
- persoanele care au atins vârsta standard de pensionare, dar nu întrunesc condiţiile pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;[3]
- persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid, în vârstă de până la 18 ani, cu severitatea I;
- invalizii de gradul I nevăzători - pentru însoţire şi îngrijire la domiciliu.
Alocaţiile se stabilesc (cu condiţia că beneficiarul nu se află la întreţinerea deplină a statului) şi se plătesc de către organele teritoriale de asigurări sociale din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale.
Clasificarea alocaţiilor. Analizând categoria beneficiarilor de alocaţii sociale de stat stipulaţi în art.3 din Lege, propunem următoarea clasificare a alocaţiilor:
- alocaţie pentru invalizi;
- alocaţie pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului;
- alocaţie pentru persoane vârstnice;
- alocaţie pentru îngrijire.
[1] Lege privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni nr.499 din 14.07.1999. Monitorul Oficial nr. 106-108 din 30.09.1999.
[2] Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Listei bolilor şi stărilor patologice care acordă copiilor până la vârsta de 16 ani dreptul la primirea statutului de copil invalid şi alocaţiilor sociale de stat conform legislaţiei nr.1065 din 11 noiembrie 1999. Monitorul Oficial nr. 128129 din 17.11.1999.
[3] Raportul social anual pentru 2009, p.77. // http://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/Raport_Social_2009[1].pdf.