Drept

O categorie din normele juridice ale protecţiei sociale prevăd concret unele modalităţi de asigurare materială la bătrâneţe, precum şi în cazul pierderii capacităţii de muncă. Ele se referă la aşa numita deservire socială care este parte componentă a asigurării sociale .Totodată deservirea socială reprezintă şi o parte a sferei vieţii social economice: sfera de servicii.^[1]

În literatura de specialitate alături de noţiunea deservire socială există noţiunile: servicii sociale şi servicii de asistenţă socială, care vor supuse examinării.

Există în prezent o variaţie mare în definirea serviciilor sociale în general, a celor de asistenţă socială în special. Această diversitate gravitează însă în jurul unui nucleu comun referitor la finalitatea acestora: de a ajuta indivizii, grupurile sau comunităţile să depăşească

 

perioadele de dificultate, adaptându-se la o viaţă normală.

Unii analişti compară finalitatea umană a serviciilor sociale cu ,,arta" de a ajuta individul să folosească mediul lui de viaţă în satisfacerea propriilor necesităţi.^[2] În opinia lui H. Goldstein se apeciază, că obiectivul central al oricărui serviciu social este cunoaşterea, învăţarea socială, proces, care se realizează pe baza unei relaţii directe între client şi asistentul social.^[3]

Susţinem această interpretare cu o singură completare: dacă ţinem cont de esenţa cuvântului „social," putem atribui la categoria servicii sociale orice serviciu desfăşurat în folosul membrilor societăţii, spre exemplu, serviciile din domeniul cultural, educaţional sau juridic.^[4]

Totodată, susţinem că în calitate de formă a asistenţei sociale, serviciile sociale constituie o totalitate de activităţi desfăşurate de către stat în scopul prevenirii, minimalizării sau înlăturării consecinţelor negative ale riscurilor sociale, care afectează o parte din membrii societăţii.^[5] Astfel, dacă în cazul serviciilor cu caracter juridic, beneficiar poate fi orice persoană, în cazul serviciilor sociale abordate ca formă a asistenţei sociale beneficiar poate fi persoana sau familia aflată în dificultate.

Caracterizând serviciile sociale în calitate de formă a asistenţei sociale, unii autori utilizează noţiunea de servicii de asistenţă socială. În acest sens, autorii români E. Zamfir şi C. Zamfir definesc serviciile de asistenţă socială ca programe specializate, activităţi organizate, tehnici de intervenţie socială, metode de identificare a necesităţilor şi tipurilor specifice de disfuncţionalităţii ale persoanelor cu probleme.^[6] Tot ei susţin că sistemul serviciilor de asistenţă socială se referă atât la sistemul instituţional, cât şi la activităţile profesionalizate, cunoştinţe teoretice specializate, îndemnări practice, programe de acţiune, tehnici de intervenţie care sunt capabile să asigure aplicarea măsurilor cerute de politica socială.^[7] Cu ajutorul acestora, cei în dificultate pot obţine condiţii minime, necesare unei vieţi autosuficiente şi pot să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru o integrare normală în comunitate. Serviciile de asistenţă socială se adresează doar indivizilor sau grupurilor aflate temporar în dificultate. Sistemul serviciilor de asistenţă socială cuprinde atât serviciile sociale, oferite de instituţiile de stat, cât şi de organizaţiile private nonguvernamentale sau voluntare. Protejarea acelor categorii defavorizate natural (handicapaţi, orfani, văduve, bătrâni, copii, săraci etc.) apare ca obiectiv central al prestaţiilor de asistenţă socială, ea orientând activitatea statului la nivel central şi local prin instituţii special constituite, învestite cu autoritate de funcţionare în această direcţie.

Conform art.10 din Legea asistenţei sociale a Republicii Moldova nr.547-XV^[8]Serviciile sociale reprezintă ansamblul de măsuri şi activităţi, realizate pentru satisfacerea necesităţilor sociale ale persoanei sau familiei, în scop de depăşire a unor situaţii de dificultate, precum şi de prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale.^[9]

O astfel de prevedere este prezentă şi în legislaţia României. În acest context ne referim la art.1 din Ordonanţa Guvernului României privind serviciile sociale, care defineşte serviciile sociale ca ansamblu complex de măsuri şi de acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale.^[10]

În opinia autorilor români F.Paşa şi L.Paşa, serviciile sociale au ca drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, în cazul în care persoana sau familia este incapabilă să o soluţioneze singură.^[11] Serviciile sociale se acordă la domiciliu, în instituţii specializate de zi sau instituţii rezidenţiale. Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social medicală şi servicii de asistenţă socială. Aceste abordări ale serviciilor sociale de către autorii români F. Paşa şi L. Paşa au fost deduse în baza Legii României nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială ^[12](art.18, art. 21).

În ceea ce priveşte obiectivul acestor servicii sociale, el nu poate fi altul decât să-i ajute pe cei care se confruntă cu diferite nevoi.

Potrivit art. 23 din Legea României nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială: „Serviciile de asistenţă socială au drept obiectiv refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forţe proprii situaţiile de dificultate. Serviciile de asistenţă socială sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu. Serviciile de asistenţă socială se realizează prin metode şi tehnici specifice de diagnoză a nevoii de asistenţă şi de intervenţie socială şi constau, în principiu, din informare, consiliere, terapie individuală şi colectivă".⁶⁵⁰

Serviciile de asistenţă socială intervin pentru a asigura individului ce se confruntă cu probleme o funcţionare socială normală. Scopul serviciilor de asistenţă socială este de a ajuta persoanele în dificultate să depăşească situaţiile respective. Beneficiarii serviciilor de asistenţă socială sunt: copii aflaţi în dificultate sau în situaţie de risc, copii cu diverse dizabilităţi, persoane care se confruntă cu sărăcia şi lipsurile materiale, şomeri, consumatori de droguri, persoane infectate cu HIV/ SIDA.^[13]

Conform prevederilor art.6-10 din Ordonanţa Guvernului României privind serviciile sociale, servicii de asistenţă socială specializate se consideră: găzduirea, îngrijirea, recuperarea, reabilitarea copiilor cu handicap, a celor dependenţi de alcool sau de droguri, a victimelor violenţei în familie sau ale traficului de persoane, găzduirea şi educarea specială pentru copiii cu handicap, găzduirea pe o perioada determinată a copiilor fără adăpost, acordarea de măsuri de readaptare, primirea şi îngrijirea în situaţii de urgenţă cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin, adaptarea la o viaţă activă.^{6 2}

Spre deosebire de serviciile de asistenţă socială, cele de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării şi situaţiei de

dependenţă ^[14]

Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, din cauza unor afecţiuni fizice, psihice, mintale sau senzoriale, se găsesc în imposibilitatea de a realiza activităţile curente de viaţă sau se află în faza terminală a unei boli incurabile şi se clasifică în servicii de bază (ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare); servicii de suport (ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber); servicii de îngrijire medicale, servicii de recuperare şi reabilitare, conexe domeniului medical şi social (kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie); servicii de reabilitare a ambiantului (mici amenajări, reparaţii ş.a.).^[15]

Din cele relatate constatăm, că serviciile de asistenţă socială sunt o parte componentă a serviciilor sociale. În legislaţia Republicii Moldova pentru a desemna această formă a asistenţei sociale, se utilizează noţiunea de servicii sociale.

Analizând, în acelaşi context, şi legislaţia Federaţiei Ruse constatăm că în cadrul acesteia nu este utilizată noţiunea de servicii sociale, ele făcând parte dintr-un sistem mai larg denumit deservire socială. Literatura de specialitate rusă deservirea socială este definită în calitate de activitate a organelor competente desfăşurată în scopul susţinerii sociale, acordării diferitor servicii şi ajutoare materiale, contribuirii la adaptarea socială şi reabilitarea persoanelor care se află într-o situaţie de vulnerabilitate, ce nu o pot depăşi de sinestătător.^[16]

Legea cu privire la bazele deservirii sociale a populaţiei în Federaţia Rusă din 25.11. 1995 ( cap II ) distinge următoarele tipuri ale deservirii sociale : ajutorul material , deservirea socială la domiciliu , deservirea socială în instituţii de tip rezidenţial , plasament temporar , asistenţa în centrele de zi, ajutorul consultativ şi serviciile de reabilitare. Din aceste prevederi legale rezultă că în afara serviciilor sociale, în cadrul deservirii sociale este inclus şi ajutorul material.^[17]

Totodată deservirea socială reprezintă şi o parte a sferei vieţii social-economice: sfera de servicii.

Ştiinţa economică deosebeşte două funcţii de bază ale sferei de servicii: economică, şi juridică.^[18] E de menţionat şi a treia funcţie - socială, care e legată de satisfacerea necesităţilor culturale ale membrilor societăţii şi întărirea sănătăţii.^[19] Prima funcţie redă rolul serviciilor în crearea de noi domenii de aplicare a lor, iar a doua funcţie reglementează cadrul legislativ.

În deservirea socială îşi găsesc reflectare toate aspectele de bază ale necesităţilor oamenilor (materiale, sociale, spirituale). Aceasta demonstrează aspectul cuprinzător al serviciilor care, luând o formă concretă, determină destinaţia lor. Pentru a stabili această destinaţie, în primul rând, trebuie concretizate funcţiile de bază ale protecţiei sociale în a căror sferă de activitate se află serviciile concrete . Funcţiile protecţiei sociale nu trebuie reduse la plăţile de compensaţie persoanei incapabile de muncă . Indiferent de motivul pierderii capacităţii de muncă (vârstă înaintată ,invaliditate ,boală profesională), scopul deservirii sociale este de ajuta în limita posibilităţilor persoanelor aflate în nevoie să se trateze, să nu dispere, să- şi păstreze relaţiile cu societatea. Procesul dat aplicat persoanei incapabile de muncă se mai numeşte şi reabilitare, care înseamnă recăpătarea stării sale, dreptului, interesului legal. La metodele de reabilitare se atribuie vindecarea persoanei, orientarea profesională, etc. Tipul cel mai important de reabilitare se consideră reabilitarea socială, care este comună pentru toate persoanele incapabile de muncă.^[20]

Deservirea socială cuprinde activitatea organelor competente de susţinere socială, acordarea diferitelor servicii şi a ajutorului, contribuie la adaptarea socială şi reabilitarea persoanelor care se află într-o stare grea. Prin stare grea de viaţă înţelegem situaţia care în mod obiectiv schimbă modul de trai şi activitatea persoanei, pe care ea nu o poate depăşi de sine stătător (invaliditatea, vârsta înaintată, boala, şomajul).

Spcificul deservirii sociale se bazează pe următoarele principii:^[21]

• adresa concretă - prestarea serviciului unei persoane concrete. Lucrul în vederea înregistrării acestor persoane îl efectuează organele de asistenţă socială de la locul de trai al invalizilor, persoanelor de vârstă înaintată;
• accesibilitatea - persoanei defavorizate i se asigură posibilitate de a beneficia gratuit sau la un preţ convenabil de serviciile sociale;
• la dorinţa persoanei - deservirea socială se face în baza cererii persoanei ,dar în orice moment persoana poate renunţa la serviciile sociale ;
• umanizmul - persoanele, care se află în instituţiile staţionare ale asistenţei sociale au dreptul de a nu fi pedepsite. Este interzis, că în scop de pedeapsă să fie folosite medicamente speciale ,mijloace de reţinere fizică, precum şi izolarea. Încălcarea acestor interdicţii atrage răspunderea administrativă , disciplinară sau chiar penală;
• confidenţialitatea - informaţiile cu caracter personal, care au devenit cunoscute lucrătorilor instituţiilor de deservire socială în procesul acordării serviciilor sociale prezintă un secret profesional deacea în caz de divulgarea persoanele vinovate sunt atrase la răspundere în modul stabilit de lege.

În funcţie de scopul care îl are sistemul de servicii prestate persoanelor de vârstă înaintată, invalizilor şi altor categorii de persoane dezavantajate deosebim următoarele tipuri de deservirea socială:^[22]

• servicii legate de acordarea asigurării şi asistenţei sociale;
• servicii de reabilitare social-profesională;
• servicii de reabilitare socială-medicală;
• deservirea social -culturală.

1) Servicii legate de acordarea asigurării şi asistenţei sociale. Aceste servicii acordă unele mijloace de existenţă sau satisfac necesităţile vitale ale persoanelor incapabile de muncă . Principala lor destinaţie este de a păstra, susţine şi îmbunătăţi modul de viaţă al acestor persoane. Anume de aceea aceste servicii ocupă locul central în sfera deservirii sociale. la formele de bază ale serviciilor legate de acordarea ajutorului material şi reabilitarea socială de

trai se pot atribui: servicii legate de realizarea dreptului la pensie şi înlesniri, deservirea staţionară a bătrânilor şi invalizilor în instituţiile asigurării sociale, serviciile locative şi de trai ,serviciile de transport.

• Servicii legate de realizarea drepturilor la pensie. Prestarea acestor servicii constă în acordarea sumelor băneşti sub formă de pensii şi înlesniri. În cazul acesta ele îndeplinesc o funcţie dublă: pe de o parte, servesc ca garant în realizarea drepturilor constituţionale ( dreptul la asigurarea materială la bătrâneţe, boală, pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, pierderea întreţinătorului), pe de altă parte, reflectă acţiunile concrete îndreptate la prestarea de servicii în domeniul acordării pensiilor şi înlesnirilor. După destinaţia lor serviciile prestate pentru realizarea drepturilor la pensie şi înlesniri se pot diviza în două grupe:
• care contribuie la intrarea persoanei în relaţiile de asigurare socială;
• care se acordă la realizarea împuternicirilor concrete în raporturile de asigurare socială.

La prima grupă se referă acele servicii care au scopul de a ajuta persoanele la perfectarea

documentelor necesare pentru a se stabili pensii şi înlesniri ,precum şi la transmiterea lor la timp în organele de asigurări sociale. De aceasta se ocupă întreprinderile, organizaţiile, instituţiile în persoana administraţiei care înaintează cererile de a stabili pensii. Ele pregătesc toate documentele referitoare la stagiul de muncă, mărimea salariului şi le trimit la secţia respectivă a organelor asigurării sociale. Persoanele împuternicite de organele de asigurări sociale sunt obligate să dea lămuriri şi informaţii asupra tuturor problemelor legate de stabilirea pensiei şi să ajute persoanele în cauză să primească toate documentele necesare de la întreprinderile, organizaţiile, instituţiile, unde au lucrat persoanele care s-au adresat.

În cazul eliberării documentelor, ce conţin date false (mărirea sau micşorarea salariului sau vechimii în muncă) persoanele cu funcţii de răspundere sunt trase la răspundere în modul stabilit de lege.

• Deservirea staţionară a persoanelor incapabile de muncă în instituţiile sociale. In

Republica Moldova există o reţea de instituţii sociale pentru traiul permanent sau provizoriu al bătrânilor, invalizilor, care necesită îngrijire permanentă, deservire medicală etc. Întreţinerea în astfel de instituţie a asigurării sociale reprezintă o formă statală sau socială de asigurare materială şi deservire socială a incapabililor de muncă, care au nevoie de ea .

În prezent instituţia socială este una din cele mai solicitante şi costisitoare forme de îngrijire atât pentru copii, cât şi pentru adulţi şi vârstnici ,iar sistemul de asistenţă socială continuă să menţină abordarea centralizată a serviciilor sociale. Ministerul Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei este coordonator al tuturor activităţilor instituţiilor sociale pentru copii, adulţi şi vârstnici cu handicap mintal sau cu dezavantaj fizic grav. Problemele acestor grupuri de persoane sunt foarte specifice şi necesită o intervenţie la fel de specifică, însoţită de măsuri predestinate reabilitării şi integrării sociale ale acestora.^[23]

În funcţie de categoria de persoane pe care le deservesc aceste instituţiile sociale se împart în: case internat pentru bătrâni, invalizi şi pensionari în vârstă; Centrul de reabilitare din satul Cocieri, azilul pentru bătrâni din municipiul Chişinău; internate psihoneurologice şi case pentru copii cu handicapuri psihice şi fizice.

În aceste instituţii pentru persoanele cu probleme sunt stabilite garanţii deosebite în realizarea drepturilor de asigurare materială, locuinţe, deservirea medicală, învăţământ etc.

Asigurarea materială şi cu locuinţe includ acordarea locuinţei şi garantarea condiţiilor normale de trai, şi anume: acordarea stării sanitare a încăperilor, distribuirii hranei , asigurarea cu haine şi cu obiecte de uz casnic.

Deservirea medicală constă dintr-un şir de servicii: supravegherea permanentă asupra stării sănătăţii pacienţilor, controlul medical, efectuarea tratamentului necesar, ajutorul consultativ -medical efectuat de specialişti.

Deservirea culturală se manifestă prin demonstrarea filmelor, emisiunilor televizate, lectura ziarelor, revistelor, literaturii artistice.

În ultimii ani se acordă o atenţie sporită reabilitării. Printre metodele utilizate se enumeră ergoterapia - implicarea persoanelor în îngrijirea locuinţelor şi a teritoriului instituţiei. În unele instituţii persoanele pot participa la prelucrarea loturilor din posesia instituţiilor, recoltarea şi depozitarea legumelor şi fructelor, produselor agricole. Se organizează, măsura posibilităţilor, şi mici întreprinderi de producţie.

Preferinţa multor persoane în zilele de astăzi de a beneficia de acest serviciu de ocrotire instituţionalizată este un indiciu alarmant. În plus instituţiile sociale rămân ca o soluţie pentru deminuarea efectelor sărăciei ,deoarece în instituţii este asigurată atât hrana ,încălzirea, cât şi asistenţa medicosocială, din acest motiv multe persoane vârstnice solicită instituţionalizarea.

Cu toate acestea, sistemul de ocrotire instituţională propriu-zis rămâne oricum costisitor şi nu poate să satisfacă pe deplin necesităţile oamenilor. Deoarece nu este aplicată abordarea individualizată a beneficiarilor, aceasta conduce la degradarea relaţiilor cu familia şi comunitatea, şi în esenţă generează o izolare socială.

Atât strategia de reformă a sistemului de asistenţă socială, cât şi actele internaţionale la care Moldova este parte prevăd dezvoltarea formelor alternative instituţionalizării ( serviciile sociale, care ar micşora numărul persoanelor îngrijite în instituţii), acestea fiind considerate mai eficiente şi ,nu în ultimul rând ,mai puţin costisitoare pentru sistem. Totodată implicarea societăţii civile şi a autorităţilor publice locale în dezvoltarea reţelei de servicii alternative urmează a fi parte integrantă a politicilor naţionale în domeniu, astfel asigurându-se realizarea unui echilibru între cele trei componente esenţiale: statul, familia, comunitatea.^[24]

1.3 Serviciile locative şi de trai .Tipul dat de servicii constă dintr-un sistem de servicii speciale acordate invalizilor şi pensionarilor. El include atât serviciile comunale, cât şi acordarea ajutorului la îndeplinirea treburilor gospodăreşti. Deservirea comunală cuprinde un cerc larg de servicii: asigurarea cu locuinţe, acordarea ajutorului la reparaţia apartamentelor, caselor, asigurarea cu cărbune, gaz, oferirea compensaţiilor nominative la plata serviciilor comunale, etc.

Astfel în legislaţie e stabilit, că invalizii de război^[25] şi familiile militarilor căzuţi la datorie, precum şi persoanele afectate de sindromul Cernobâl^[26] ,care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor locative, sunt asiguraţi în primul rând cu spaţiul locativ. Lor în primul rând li se eliberează materiale pentru construcţia locuinţelor individuale şi pentru reparaţia capitală a caselor sau li se acordă împrumuturi.

Evidenţa persoanelor, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai o ţine organele administraţiei publice locale. Ele stabilesc persoanele, care necesită aceste îmbunătăţiri conducându-se de anumite criterii: când persoanele trăiesc în case, care nu corespund cerinţelor sanitarotehnice, în locuinţe luate în arendă, în apartamente cu familiile cu bolnavi de diferite boli contagioase, când spaţiul locativ ocupat de persoană este mai mic decât limita prevăzută de legislaţie.

Potrivit art. 11 din Legea Republicii Moldova privind protecţia socială a invalizilor nr.821-XII din 24.121991, la repartizarea încăperilor de locuit, organele autoadministrării locale, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ţin cont de necesităţile invalizilor în ce priveşte repartizarea pentru aceştia a încăperilor de locuit în apropierea locului lor de muncă, a locului de trai al rudelor lor şi a instituţiilor de reabilitare. Invalizilor, conform indicaţiilor medicale şi ţinându-se seama de doleanţele acestora, li se oferă încăperi de locuit la etajele de jos, iar celor care au apartamente la etajele de sus li se schimbă cu spaţiu locativ la etajele de jos. Încăperile de locuit acordate invalizilor trebuie să corespundă cerinţelor tehnice-sanitare, determinate în conformitate cu starea sănătăţii invalizilor. Invalizilor de grupa I şi II, precum şi familiilor cu copii invalizi care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai, li se acordă încăperi de locuit în primul rând. În aceste scopuri statul alocă investiţii capitale. Invalizilor li se acordă înlesniri la plata spaţiului locativ şi a serviciilor comunale în modul stabilit de legislaţie. Invalizilor nevăzători de grupa I si II, celor cu dereglări ale aparatului locomotor li se acordă dreptul de a-şi construi garaj în aproprierea locului de trai.

Unele categorii de persoane primesc, conform legislaţiei în vigoare compensaţii nominative la plata serviciilor comunale,^[27] care includ şi un şir de servicii la plata lor în sucursalele băncilor de economii. De la 1 ianuarie 2010 aceste compensaţii nominative nu se mai stabilesc. Persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la compensaţii nominative până la 31 decembrie 2009 vor beneficia de acestea până la expirarea dreptului conform legislaţiei în vigoare.

Un element indispensabil al sistemului statal de asistenţă socială în republica noastră este deservirea socială a persoanelor singure şi inapte de muncă la domiciliu^[28], care este denumit ca serviciu social la domiciliu şi care include diferite tipuri de servicii locative şi de trai, îndreptate spre satisfacerea necesităţilor acestor categorii de persoane.

1.4. Serviciile de transport. Acest tip de servicii este acordat în vederea facilitării deplasării libere a invalizilor şi altor persoane incapabile de muncă. Înlesnirile stabilite acestor persoane le permit să participe la viaţa personală să-şi rezolve problemele sale ,să întreţină relaţiile sociale şi să-şi organizeze odihna. Sistemul normelor ce prevăd acest tip de servicii se poate diviza în norme, ce reglementează înlesnirile la circulaţia în transportul urban pe gratis în bază de circulatoare, sau acordarea unei compensaţii lunare băneşti în transportul urban la dorinţa persoanei beneficiară, sau la o compensaţie bănească anuală persoanelor cu dizabilităţi de locomoţie pentru deservirea cu transport.

Persoanele cu dizabilitaţi de locomoţie au dreptul în baza legislaţiei la o compensaţie bănească anuală pentru cheltuielile de deservire cu transport. Persoanele responsabile de la organele teritoriale de asistenţă socială sunt obligate în prestarea acestor servicii , ce ţin de perfectarea documentelor necesare, explicarea şi consultarea tuturor problemelor, ce apar la persoanele, ce solicită aceste compensaţii ,cât şi de plata lor prin intermediul oficiilor poştale la locul de trai.

2) Servicii de reabilitare social —profesională( de muncă). Prin servicii de reabilitare social profesională se înţelege un complex de măsuri luate în vederea satisfacerii necesităţilor normale ale persoanelor ,care şi-au pierdut parţial capacitatea de muncă în legătură cu boala, invaliditatea, vârsta. Scopul acestor servicii este de a ajuta persoana să-şi restabilească capacităţile de muncă ori să însuşască noi deprinderi de lucru . Serviciile din această categorie includ două etape: de asigurare cu loc de lucru şi de recalificare sau de instruire profesională. Asigurarea cu loc de lucru prevede unele activităţi legate de căutarea locurilor de muncă corespunzătoare pentru persoanele parţial incapabile de muncă, inclusiv crearea condiţiilor speciale de muncă şi organizarea efectuării controlului cum este prestată munca.

Conform regulilor principiului de asigurare cu loc de lucru a muncitorilor şi funcţionarilor, care au devenit invalizi, asigurarea cu loc de lucru se face de acele unităţi unde ei au pierdut capacitatea de muncă. Invalizii, care nu lucrează, persoanele, care au un handicap fizic vădit ,dar nu au stabilit un grad de invaliditate, pensionarii, persoanele nelucrătoare din familiile, care şi-au pierdut întreţinătorul sunt asiguraţi cu lucru de organele asigurării sociale. Persoanele cu boli ale organului auditiv sau de văz sunt asigurate cu loc de lucru de către organele asigurării sociale împreună cu Asociaţiile surzilor şi orbilor.

În practică sunt două tendinţe de bază în vederea asigurării acestor persoane cu lucru :

-asigurarea tuturor condiţiilor la locul de muncă al persoanei sau acordarea unui loc de lucru conform capacităţilor ei în cadrul aceleiaşi întreprinderi precum şi la altă întreprindere;

-crearea de întreprinderi speciale pentru aceste persoane, cum este de exemplu Asociaţia Caritate, creată prin intermediul Asociaţiei invalizilor . Se creează de asemenea mici ateliere pe lângă diferite instituţii staţionare de deservire socială.

2.1. Instruirea profesională. Reducerea sau pierderea capacităţii de muncă deseori provoacă pierderea parţială sau totală a meseriei pe care persoana o profesa . În cazurile date instruirea profesională, reinstruirea servesc drept mijloc important de reabilitare social - profesională. Ea permite a întoarce persoanele date la muncă în profesia anterioară sau a le recalifica . Instruirea se poate efectua pe mai multe căi: în cadrul procesului de producţie nemijlocit la întreprindere; în scoli tehnice profesionale sau instituţii de învăţământ speciale ale organelor asigurării sociale; în întreprinderile de instruire şi producţie a asociaţiei surzilor şi orbilor ,în instituţiile de învăţământ superior şi profesional-tehnic de tip comun.

În scopul reabilitării profesionale trebuie create centre social -medicale de restabilire a capacităţii de muncă în care s-ar acorda o sferă largă de servicii în vederea tratării tuturor bolnavilor şi invalizilor ,care se vor adresa.

3)Servicii de reabilitare socială —medicală. Serviciile din acest domeniu sunt un element important în sistemul ocrotirii şi reabilitării sănătăţii. .Normele juridice reglementează reabilitarea social -medicală împreună cu acordarea asistenţei sociale. În această categorie pot fi evidenţiate următoarele forme de servicii: acordarea asistenţei medicale-profilactice, tratamentul balneosanatorial şi acordarea ajutorului cu medicamente şi proteze.

3.1 Acordarea asistenţei medicale-profilactice. În cadrul acestui tip de asistenţă deosebim servicii comune ,acordate tuturor persoanelor şi servicii speciale. Au dreptul la servicii speciale anumite categorii de persoane incapabile de muncă^[29]: veterani de război şi invalizi de război.

Veterani de război^[30] se consideră persoanele care au participat la acţiunile de luptă în cel de-al doilea război mondial, la acţiunile de luptă desfăşurate pe teritoriul altor state şi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova sau care au asigurat unităţile militare ale armatei active în zonele în care s-au desfăşurat acţiunile de luptă, precum şi persoanele care şi-au îndeplinit serviciul militar sau au lucrat în spatele frontului în anii celui de-al doilea război mondial şi au fost decorate cu ordine sau medalii ale fostei URSS pentru serviciu ireproşabil şi muncă plină de abnegaţie în anii celui de-al doilea război mondial.

Invalizi de război^[31] se consideră persoanele a căror invaliditate este cauzată de rănire, contuzie, schilodire sau de o afecţiune contractată în perioada celui de-al doilea război mondial sau a acţiunilor de luptă în timp de pace.

La serviciile speciale pot fi atribuite : tratamentul medical la dispensar ,acordarea dreptului primordial la ajutor medical specializat, asistenţă medicală în conformitate cu volumul asistenţei medicale prevăzute în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală^[32]. Invalizilor de război şi persoanelor afectate de sindromul Cernobâl li se acordă drept prioritar la serviciile legate de acordarea ajutorului medical ( în policlinici, spitale etc.) La tratamentul nestaţionar ei se bucură de asistenţă şi consultaţie peste rând .

În secţia de reabilitare a Centrului Republican Experimental Protezare, Ortopedie Reabilitare ( CREPOR) au dreptul la asistenţă medicală gratuită:

-invalizii de război de toate gradele ( al II război mondial, armatei , evenimentelor din Afganistan, conflictului militar din Transnistria ), veteranii de război - pe o durată medie de tratament de 14 zile o dată în an , după 14 zile achită 50 % din costul unei zi /pat pe termen adăugător - 10 zile;

- invalizii de gradul I şi II, invalizilor din copilărie şi pensionarilor cu maladii şi afecţiuni ale aparatului locomotor pe o durată medie de tratament de 10 zile, după 10 zile achită 50% din costul unei zi/pat pe termen adăugător -10 zile.^[33]

Tratamentul şi reabilitarea persoanei este un proces unic, care cuprinde mijloacele, metodele medicale psihologice, pedagogice îndreptate spre susţinerea moralului şi fizicului persoanei incapabile de muncă, întărirea legăturii lor cu societatea.

3.2 Tratamentul balneosanatorial. Acest tratament face parte din ocrotirea şi reabilitarea sănătăţii persoanelor, care sunt reglementate de Regulament.^[34] Din conţinutul lui desprindem termenii utilizaţi cu următoarea semnificaţie:

persoană în vârstă -persoană de vârstă post adultă care, conform Legii Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat,^[35] în vigoare de la 1 ianuarie 1999, a atins vârsta de pensionare;

persoană cu dizabilităţi - persoană cu capacitate limitată fizic, mintal, intelectual sau senzorial care în interacţiune cu alte obstacole poate împiedica participarea ei eficientă la viaţa socială, în aceeaşi măsură ca şi alţi cetăţeni, conform concluziei Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii

Reabilitarea/recuperarea persoanelor în vârstă şi celor cu dizabilităţi, în sensul prezentului Regulament, se efectuează în Centrul de reabilitare „Victoria" din or. Sergheevca, regiunea Odesa, Ucraina, şi în Centrul republican pentru recuperarea sănătăţii invalizilor şi pensionarilor „Speranţa" din or.Vadul lui Vodă (în continuare - Centre), aflate în subordinea Ministerului Muncii , Protecţiei Sociale şi familiei

Cheltuielile pentru asigurarea recuperării/reabilitării persoanelor în vârstă şi celor cu dizabilităţi în Centre se efectuează în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv.

Categoriile de beneficiari şi periodicitatea asigurării cu bilete. Dreptul la asigurare cu bilete se acordă o dată la 3 ani persoanelor în vârstă şi celor cu dizabilităţi, cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, apatrizi sau refugiaţi, care au domiciliul în Republica Moldova, au atins vârsta de 18 ani şi se află în evidenţa direcţiilor asistenţă socială şi protecţia familiei. Menţionăm faptul, că invalizii de război şi persoanele asimilate în drepturi cu ei au dreptul să beneficieze de bilet de tratament o dată în an conform Legii cu privire la veterani.^[36]

Beneficiarii care au suportat infarct miocardic acut/repetat sau ictus cerebral primar/repetat, în primele 6 luni după incident au dreptul la bilete în Centrul republican de recuperare a invalizilor şi pensionarilor „Speranţa" din or.Vadul lui Vodă, peste rând, indiferent de faptul dacă anterior au beneficiat de bilet în modul stabilit, distribuit de direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţia familiei.

Persoanele în vârstă şi cele cu dizabilităţi, aflate la întreţinerea deplină a statului în aziluri, internate psihoneurologice, alte forme de plasament temporar sau permanent nu beneficiază de dreptul la asigurarea gratuită cu bilete.

Modul de adresare şi evidenţă a beneficiarilor. Pentru a beneficia de bilet, persoanele beneficiare trebuie să depună la direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei de la locul de domiciliu o cerere, pentru a fi luate în evidenţă La cerere se anexează copia actului de identitate, copia legitimaţiei de pensionar, copia concluziei Consiliului de expertiză medicală a vitalităţii şi certificatul medical de forma 070E, cu recomandarea Centrului pentru reabilitare/ recuperare, copia primei şi ultimei pagini care conţin înscrieri ale carnetului de muncă. În cazul în care persoanele cu dizabilităţi de gradul I, potrivit concluziei Consiliului de expertiză medicală a vitalităţii, necesită ajutor permanent din partea altei persoane se rezervă loc în listă şi pentru însoţitor. Cererea se înregistrează în Registrul de evidenţă a solicitanţilor de bilete. Data înregistrării cererii se consideră data luării în evidenţă, iar numărul de înregistrare în cerere corespunde numărului de ordine din Registrul de evidenţă a solicitanţilor de bilete Persoana responsabilă de evidenţa solicitanţilor de bilete verifică copiile documentelor anexate la cerere. La schimbarea locului de domiciliu în altă unitate administrativ-teritorială a republicii, solicitantului i se păstrează rândul de la direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei de la locul de trai precedent. La solicitarea beneficiarului, direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei de la noul loc de trai, în termen de 10 zile lucrătoare, solicită printr-un demers direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei unde s-a aflat anterior în evidenţă solicitantul, confirmarea scrisă şi documentele ce atestă data luării în evidenţă şi dreptul la bilet de reabilitare/recuperare, autentificată prin ştampilă şi semnătura şefului direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei.

Biletul se eliberează beneficiarului de către direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei cu 20 de zile înainte de data prezentării sale la Centru. În cazul în care beneficiarul refuză să se deplaseze în termenul indicat în bilet la Centru, el este obligat să restituie biletul direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei cu 10 zile înainte de data indicată în bilet. Direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei va redistribui biletul neutilizat altui solicitant, conform rândului.

Direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei va restitui biletele nevalorificate în termenele stabilite Ministerului printr-un demers scris, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului. În cazul în care persoanele care stau la rând refuză din motive obiective (îmbolnăvire, decesul rudelor) primirea biletului şi refuzul este documentat, solicitantul poate beneficia de bilet, la o nouă solicitare sau propunere a direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei, fără a fi inclus din nou în rând.

În caz contrar rândul nu i se păstrează. Termenul de utilizare a biletului se modifică exclusiv de către Minister în coordonare cu administraţia Centrului.

Distribuirea şi eliberarea biletelor. Direcţia economico-financiară a Ministerului distribuie biletele unităţii responsabile din Minister cu 45 de zile până la începutul trimestrului următor . Unitatea responsabilă din Minister distribuie biletele direcţiilor/secţiilor asistenţă socială şi protecţie a familiei trimestrial, cu 30 de zile până la începutul trimestrului următor, proporţional numărului de persoane în vârstă şi cu dizabilităţi din raioane/municipii, înregistrate la Casa Naţională de Asigurări Sociale. Biletele sunt expediate direcţiilor/secţiilor asistenţă socială şi protecţie a familiei prin intermediul oficiilor poştale în ordinea stabilită sau sunt eliberate, în baza procurii, persoanelor responsabile de la direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei.

Eliberarea biletelor către solicitanţii aflaţi în evidenţă se efectuează pe baza recomandărilor medicale şi ordinii de înscriere de către persoana responsabilă desemnată prin ordinul şefului direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei Biletele se eliberează solicitanţilor la prezentarea următoarelor acte: a) fişa balneosanatorială F 072E; b) buletinul de identitate, iar în cazul biletelor de reabilitare peste hotarele republicii - şi paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova. c) legitimaţia de pensionar d) carnetul de muncă şi copia primei şi ultimei pagini care conţin înscrieri ale carnetului de muncă; e) pentru persoanele neangajate în câmpul muncii - certificatul prin care se confirmă că solicitantul nu a beneficiat de bilet în ultimii trei ani prin intermediul casei teritoriale de asigurări sociale, iar pentru persoanele încadrate în câmpul muncii - de la locul de muncă.

Biletul se eliberează solicitantului fiind completat integral, semnat de către persoana responsabilă, cu aplicarea ştampilei direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei La momentul primirii biletului, beneficiarului i se comunică următoarele: a) nu se permite modificarea termenului de valabilitate, vânzarea, schimbul sau transmiterea biletului altei persoane; b) biletul se eliberează pentru tratamentul unei singure persoane; c) beneficiarul este obligat să prezinte biletul la unitatea de recepţie a Centrului pentru înregistrare şi perfectarea fişei sanatoriale; d) beneficiarului care a întrerupt de sine stătător procesul de reabilitare/recuperare termenul neutilizat nu i se compensează sub nici o formă; e) în termen de 20 de zile de la întoarcere, beneficiarul este obligat să prezinte personal direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei cuponul detaşabil al bonului.

Încasările de la comercializarea biletelor cu preţ redus rămân la dispoziţia Ministerului, pentru utilizarea lor la procurarea biletelor de tratament balneosanatorial de alt profil la sanatoriile din republică.

Categoriile de înlesniri. Bilete gratuite se eliberează: a) persoanelor cu dizabilităţi de gradul I şi II neangajate în câmpul muncii b) persoanelor în vârstă beneficiare de pensie pentru limită de vârstă sau alocaţie socială de stat, neangajate în câmpul muncii

Bilete cu reducere de 70 % din cost se eliberează: a) persoanelor cu dizabilităţi de gradul I şi II angajate în câmpul muncii; b) persoanelor cu dizabilităţi de gradul III neangajate în câmpul muncii; c) însoţitorilor persoanelor cu dizabilităţi de gradul I care, potrivit concluziei Consiliului de expertiză medicală a vitalităţii, au nevoie de ajutor permanent din partea altei persoane

Bilete cu o reducere de 30 % din cost se eliberează: a) persoanelor cu dizabilităţi de gradul III angajate în câmpul muncii; b) persoanelor în vârstă beneficiare de pensii pentru limită de vârstă, pensii pe invaliditate sau de alocaţii sociale de stat, angajate în câmpul muncii, înregistrate oficial sau care desfăşoară activităţi de întreprinzător de diferite forme. Invalizii şi pensionarii (de vârsta-standard de pensionare), cetăţeni ai Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi conform Legii nr.1225-XII din 8.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, beneficiază de dreptul la reabilitare/recuperare anuală cu o reducere de 30 % din costul biletului sau pot solicita eliberarea unui bilet gratuit o dată la trei ani, cu condiţia că nu au beneficiat de bilet în ultimii trei ani consecutivi.

Evidenţa biletelor. Biletele sunt valori materiale de strictă evidenţă şi, în ordinea stabilită, sunt înregistrate în Registrul de strictă evidenţă de către contabilul-şef al direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei sau de altă persoană responsabilă, desemnată prin ordinul şefului instituţiei, şi se păstrează în seif .Achitarea costului parţial al biletelor de către beneficiari se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare sau în casieria Ministerului Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei, pentru a fi trecute la contul trezorerial Ministerului nominalizat.

3.3 Ajutor cu proteze şi medicamente. În staţionar tratamentul şi eliberarea medicamentelor conform reţetelor sunt gratuite pentru invalizii celui de al doilea război mondial , precum şi pentru persoanele afectate de sindromul Cernobâl .

Dată fiind necesitatea stringentă de a acorda invalizilor şi participanţilor de război, precum şi bolnavilor cu afecţiuni şi maladii ale aparatului locomotor asistenţă medicală necesară prin consultare, tratament şi reabilitare psihoterapeutică, a fost instituit Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare (CREPOR).^[37] Printre serviciile oferite de CREPOR se numără:

-acordarea de articole protetico-ortopedice (proteze ale membrelor superioare, proteze ale membrelor inferioare, orteze, aparate ortopedice, încălţăminte ortopedică, corsete, bandaje şi centuri ortopedice);

-mijloace de locomoţie nemecanizate (cărucioare fotolii de stradă, cărucioare fotolii de

odaie);

-alte articole (bastonaşe şi cârje, dispozitive pentru baie, suporturi).

Aceste servicii se acordă ori gratuit ,ori cu plată parţială. Cercul de persoane, care au dreptul de a primi gratuit aceste aparate este relativ mare. Aici intră invalizii şi participanţii la război, invalizii de vârstă înaintată, invalizii din copilărie, persoanele afectate de sindromul Cernobâl etc. Este prevăzută, de asemenea, şi aşa serviciu ca: reparaţia articolului, ca înlocuirea protezelor deteriorate cu altele noi, întocmire a comenzilor pentru articole de protezare, ortopedice şi încălţăminte ortopedică.

4) Deservirea social - culturală. Societatea trebuie să aibă grijă ca persoanele care au plecat la odihna binemeritată sau din cauza incapacităţii de muncă să nu se retragă din viaţă activă, să nu se reducă doar la cercul de interese personale. Pensionarii, invalizii beneficiază de tot complexul de servicii social-culturale acordate întregii populaţii. O mare importanţă o au asociaţiile de bătrâni şi invalizi care organizează competiţii sportive între invalizi şi pensionari, seminare, serate de creaţie etc. De deservirea culturală se ocupă şi Asociaţiile nevăzătorilor şi surdomuţilor, care atrag membrii săi în participarea activă la viaţa politică şi culturală a societăţii.

Din cele relatate concluzionăm următoarele: deservirea socială constitue o noţiune foarte de imensă şi o activitate complexă a unor organe specializate, iar serviciile sociale, inclusiv cele de asistenţă socială, sunt elemente ale deservirii sociale.

 

^[1]     Romandaş N. Dreptul protecţiei sociale. Chişinău: Universitas, 2001., p. 238.

^[2]     Gilbert N, Miller H, Specht H. An Introduction to Social Work Practise. Englewood Cliffs, Prentise-Hall, 1980.

^[3]      .Goldestein H. Social Work Practice: A Unitary Approach, University of South Carolina Press, 1973.

^[4]     Coteanu I., Seche L., Seche M. Dicţionar explicativ al limbii române. Ed. a Il-a, -Bucureşti: Universul Enciclopedic, 1998.

^[5]     Craioveanu I. Teoria generală a dreptului. Bucureşti: Editura Militară, 1997.

^[6]     Zamfir Elena, Zamfir Cătălin . Politici sociale. România în context european, p.103. Bucureşti: Alternative, 1995.

^[7]       Ibidem.

^[8]       Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44/249 din 12.03.2004.

^[9]     Legea asistenţei sociale nr.547-XV din 25.12.2003, art.10. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.42-44/249 din 12.03.2004.

^[10]    Ordonanţa Guvernului României nr.68 din 28.08.2003 privind serviciile sociale. Monitorul Oficial al României nr. 619, 2003.

^[11]    Paşa F., Paşa Luminiţa M. Asistenţa socială în România. Iaşi: Polirom, 2004, p53.

^[12]    Legea României nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială. Monitorul Oficial al României, Partea I.

^[13]      Buzduceva Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială.. Iaşi: Polirom, 2005,, p.61.

^[14]    Ordonanţa Guvernului României nr.68 din 28.08.2003 privind serviciile sociale, art 9. Monitorul Oficial al României nr. 619, 2003.

^[15]    Ordonanţa Guvernului României nr.68 din 28.08.2003 privind serviciile sociale art 10. Monitorul Oficial al României nr. 619, 2003.

^[16]    Гусова К.Н., Буянова M.O. Право социального обеспечения. М: Проспект , 2009 стр. 524.

^[17]     Chisari Aliona ,, Reglementări Juridice privind asistenţa socială a copilului şi a familiei cu copii în Republica Moldova '' Teza de doctor în drept , Chişinău, 2006.

^[18]Гусова К.Н., Буянова M.O. Право социального обеспечения. М: Проспект , 2009, стр. 521.

^[19]      Romandaş N. Dreptul protecţiei sociale. -Chişinău: Universitas, 2001., pag.238.

^[20]   Ibidem, p. 239.

^[21]    Мачулъская Е. Практикум по праву социального обеспечения, НОРМА-ИНФА- М, Москва, 1999, стр. 187.

^[22]     Romandaş N. Dreptul protecţiei sociale. p. 240.

^[23] Raportul social anual 2002 , Chişinău 2003, p..80.

^[24] Raportul social anual 2007, Chişinău 2007, p. 75.

^[25]Legea Republicii Moldova cu privire la veterani nr.190-XV din 08.05.2003. Monitorul Oficial al RM nr. 84-86 din 16.05.2003, art 15.

^[26]Legea Republicii Moldova nr.909-XII din 30.01.92 privind protectia sociala a cetatenilor care au avut desuferit de pe urma catastrofei de la Cernobâl . Monitorul Parlamentului al Republicii .Moldova nr.1(partea I) din 30.01.1992,atr 7, p. 17.

^[27]Legea Republicii Moldova nr.933-XIV din 14.04.2000 cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populati. Monitorul Oficial al Republicii .Moldova nr.70-72 din 22.06.2000.

^[28] Romandaş N., op.cit,pag 239.

^[29] Romandaş N., op.cit., p. 247 .

^[30]Legea Republicii Moldova nr.190-XV din 08.05.2003 cu privire la veterani (art.7). Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 84-86 din 16.05.2003.

^[31] Ibidem,art 8.

^[32]Ibidem ,art:13, 14, 15, (p. f) .

^[33] Regulile cu privire la minimul de asistenţă medicală gratuit în condiţiile Centrului Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare , coordonat cu MM PS, 24 mai 2002.

^[34] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.372 din 6 mai 2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de evidenţă şi distribuire a biletelor de reabilitare/recuperare acordate persoanelor în vârstă şi celor cu disabilităţi. Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.05.2010.

^[35].Legea nr. 156 -XIV, adoptată la 14 octombrie 1998. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 111 -113, 1998.

^[36]Legea nr.190-XV din 08.05.2003 cu privire la veterani (art.15 p.g). Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 84-86 din 16.05.2003.

^[37] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 87 din 31 01 2002 cu privire la extinderea funcţiilor şi eficientizarea activităţii Centrului Republican Experimental Protezare ,Ortopedie şi Reabilitare.