Drept

Serviciile sociale, în special, cele de asistenţă socială, ocupă un loc aparte în sistemul de protecţie socială. Sistemul de asistenţă socială este o parte componentă celui de protecţie socială, o ultimă „plasă" de prindere a persoanelor dezavantajate social, un ultim „paravan" în calea marginalizării şi excluderii sociale, iar serviciile de asistenţă socială sunt o parte componentă a serviciilor sociale.^[1]

Atât Strategia de reformă a sistemului de asistenţă socială, cât şi un şir de convenţii şi declaraţii care au fost ratificate de către Moldova prevăd dezvoltarea formelor alternative instituţionalizării, şi anume a unor servicii sociale, ce ar micşora numărul persoanelor îngrijite în instituţii, acestea fiind considerate mai eficiente şi mai puţin costisitoare pentru sistem şi denumite servicii sociale comunitare.

Serviciile comunitare se adresează persoanelor, familiilor şi comunităţilor aflate în dificultate, în situaţie de nevoie, adică acelora care nu deţin mijloace (resurse, capacităţi, informaţii) pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă. În acest caz, colectivitatea trebuie să acorde un sprijin special, adică sprijinul interpersonal şi comunitar spontan, definit ca asistenţă socială comunitară. ⁹

Serviciile comunitare sunt definite în art. 24 din Legea României nr. 705 /2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială: „Serviciile de asistenţă socială pot fi servicii de asistenţă socială comunitară şi servicii de asistenţă socială specializate. Serviciile de asistenţă socială comunitară au un caracter primar general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate Serviciile de asistenţă socială specializate se acordă pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cât şi în instituţii specializate sau în cadrul altor instituţii, cum ar fi: scoli, spitale, penitenciare şi alte unităţi .

Autorul român Alexandru Ţiclea a destinat serviciile comunitare^[2] persoanelor vârstnice, ce se realizează cu consimţămîntul acestora şi reprezintă: îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu; îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice; îngrijirea în centrele de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.

În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţămîntului acesteia pentru acordarea îngrijirilor, decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de direcţia de asistenţă socială din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.

În opinia autorilor români A. Ţîclea şi C. Tufan,^[3] persoanelor vârstnice la domiciliu se pot presta următoarele tipuri de servicii:

1. sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;
2. sociomedicale privind, în special, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
3. medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice de către asistenţii sociali.

În conformitate cu prevederile legale ale României, căminul pentru persoanele vârstnice este instituţia de asistenţă socială cu personalitate juridică, care acordă îngrijire acestor persoane. Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi psihologică.^[4]

Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţie de dependenţă sociomedicală, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie de perioada de îngrijire necesară ce se acorda.^[5]

Îngrijirea în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială în România şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie.^[6] De aceea, accesul unei persoane vârstnice la cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate: necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu; nu se poate gospodări singură; este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să-şi îndeplinească obligaţiile din cauza stării de sănătate sau a situaţiei economice şi a sarcinilor familiale; nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii. Considerăm că aceste exemple de servicii comunitare din România pot servi ca model de organizare şi reconstrucţie a serviciilor sociale comunitare din Moldova

Susţinem şi opinia cercetătorului român A.Ţîclea precum că centrele de zi sunt o componentă a serviciilor sociale comunitare.

Deşi în prezent în Republica Moldova se oferă astfel de servicii, legislaţia în vigoare nu reglementează detaliat modul de fondare şi de activitate a acestora.

Legislaţia republicii noastre prevede dezvoltarea şi promovarea modelelor viabile de servicii comunitare de protecţie a copilului şi familiei: servicii de prevenire a intrării copiilor în dificultate şi în sistemul rezidenţial de îngrijire şi educaţie, servicii de asistenţă socială pentru copii şi familiile în situaţii de risc şi aflaţi în dificultate.

Astfel, legislaţia în vigoare^[7] cuprinde dezvoltarea şi promovarea modelelor viabile de servicii comunitare de protecţie a copilului şi familiei: servicii de prevenire a intrării copiilor în dificultate şi în sistemul rezidenţial de îngrijire şi educaţie, servicii de asistenţă socială pentru copii şi familiile în situaţii de risc şi aflaţi în dificultate. Conform Strategiei nominalizate serviciile comunitare vor fi dezvoltate prin realizarea următoarelor obiective:

1. definirea conţinutului şi elaborarea criteriilor de îngrijire;
2. dezvoltarea şi susţinerea modelelor de servicii de protecţie a copilului şi familiei comunitare, alternative îngrijirii rezidenţiale;
3. susţinerea metodologică, informaţională şi manageriala a comunităţilor şi a autorităţilor publice locale în identificarea problemelor copilului şi familiei, în organizarea şi implementarea serviciilor de protecţie a copilului şi familiei;
4. responsabilitatea comunităţilor şi autorităţilor publice locale în soluţionarea problemelor copilului şi familiei prin utilizarea eficientă a resurselor locale şi valorificarea potenţialului familiei şi comunităţii;
5. implicarea comunităţilor şi autorităţilor publice locale în atragerea resurselor extrabugetare pentru susţinerea familiilor vulnerabile şi crearea serviciilor pentru copil şi familie;
6. elaborarea mecanismului de implicare a sectorului privat în soluţionarea problemelor copilului şi familiei şi crearea serviciilor comunitare de protecţie socială;
7. organizarea şi punerea în aplicare a sistemului de asistenţă socială bazat pe testarea mijloacelor familiei în scopul utilizării eficiente a resurselor şi excluderii dependenţei familiei faţă de asistenţa oferită;
8. dezvoltarea şi promovarea unui sistem participativ de protecţie a copilului şi familiei cu implicarea tuturor instituţiilor comunitare (familie, serviciul medical, grădiniţa, şcoala, biserica, sectorul asociativ etc.) în aria de activitate a cărora este protecţia copilului şi familiei;
9. susţinerea şi promovarea ONG-urilor locale acreditate pentru oferirea serviciilor, în baza standardelor de calitate, şi realizarea activităţilor în domeniul protecţiei copilului şi familiei la nivel comunitar.

În proiectul Legii privind protecţia copilului aflat în dificultate în calitate de servicii sociale de zi sunt evidenţiate: centrele de îngrijire de zi, centrele de zi pentru copiii cu dizabilităţi şi centrele de consiliere şi sprijin pentru părinţi. Acest proiect de lege mai prevede ca autorităţile publice locale, organizaţiile necomerciale acreditate pot crea şi alte tipuri de cămine şi centre de zi destinate protecţiei copilului aflat în dificultate, precum şi în centre mixte.

Centrul de îngrijire de zi este un serviciu de prevenire a intrării copilului în sistemul rezidenţial de protecţie şi asigură promovarea dreptului fiecărui copil de a-şi păstra relaţiile familiale. În cadrul unui astfel de centru se pot afla şi copii ale căror familii nu-şi pot onora responsabilităţile parentale pe parcursul zilei.

Centrul de zi pentru copiii cu dizabilităţi este un serviciu care asigură promovarea dreptului copilului cu dizabilităţi la un trai decent în condiţii care să-i garanteze demnitatea, să-i favorizeze autonomia şi să faciliteze participarea lui la viaţa comunităţii. Aceasta se realizează oferind asistenţă familiei naturale, lărgite sau tutorelui/curatorului în educarea, recuperarea, socializarea şi reintegrarea copilului. De serviciile acestui centru pot beneficia copiii care prezintă deficienţe sau incapacităţi rezultate din afecţiuni fizice, senzoriale, mintale sau psihice, care limitează sau împiedică practicarea unei activităţi sau îndeplinirea unei funcţii considerate normale pentru copiii de aceeaşi vârstă.

Centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi este un serviciu care acordă părinţilor (biologici şi/sau substitutivi) sprijinul (consiliere socială, psihologică, juridică sau de altă natură) şi suportul material sau/şi financiar necesar pentru a-i asigura copilului un nivel de viaţă corespunzător dezvoltării sale fizice mintale, morale şi sociale, promovând dreptul acestuia la păstrarea relaţiilor familiale. În anumite cazuri contribuie la (re)integrarea copilului. Aceste centre oferă servicii familiei în risc de abandon sau de plasare a copilului într-un cămin, în risc de degradare/ruptură a legăturii familiale, care deja şi-a abandonat/plasat în regim de urgenţă copilul familiei adoptive, cu copii având necesităţi speciale.

În Republica Moldova, la etapa actuală, este imposibilă stabilirea numărului tuturor serviciilor de zi existente din motivul că o parte din ele există în calitate de proiecte-pilot ale organizaţiilor neguvernamentale, nefiind înregistrate la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Crearea unor astfel de servicii în Republica Moldova a fost posibilă datorită susţinerii financiare acordată de către Fondul de investiţii sociale din Moldova, UNICEF, Organizaţia ,,Evrey Child" Moldova, Asociaţia ,,Amici dei Bambini" etc.

Fondul de investiţii sociale din Moldova este un proiect elaborat de către Guvernul Republicii Moldova cu suportul Băncii Mondiale.^[8] În vederea dezvoltării capacităţilor comunităţii, acesta colaborează pe principii de parteneriat, rolul lui constând în susţinerea financiară a 85 % din costul propunerilor de microproiect. Printre acestea se disting serviciile de zi şi serviciile mixte, şi anume: centrul de zi şi plasament; centrul comunitar; centrul de reabilitare pentru copii şi centrul pentru prevenirea instituţionalizării copiilor cu necesităţi speciale.^[9]

In ultimul timp, multe ONG-uri şi instituţii publice acordă o mare atenţie dezvoltării serviciilor de asistenţă socială de tip comunitar. Menţionăm în acest sens deschiderea centrelor sociale pentru soluţionarea unor probleme speciale cum ar fi: prevenirea abandonului, reabilitarea copiilor străzii,^[10] recuperarea socială şi educaţională a copiilor cu necesităţi speciale, reabilitarea persoanelor vârstnice şi cu dizabilităţi. Cele mai multe centre au fost deschise cu concursul FISM, „Every Child", Caritas - Moldova. Aceste centre se dezvoltă în afara structurilor publice, urmând ca ele să fie preluate în timp de către autorităţile publice locale.

Unul dintre serviciile sociale de zi create cu suportul financiar al UNICEF şi al organizaţiei ,,Evry Child" Moldova este centrul de zi pentru copiii cu dizabilităţi, creat în oraşul Cahul^[11], iar unul dintre primele centre pentru copiii cu dizabilităţi fizice este centrul de zi „Speranţa" din municipiul Chişinău, care a fost fondat cu susţinerea financiară a Asociaţiei ,,Amici dei Bambini".^{6 3}

Acest centru de plasament de tip familial din mun.Chişinău este primul serviciu de alternativă de acest gen în Moldova. Centrul oferă plasament de tip familial unui număr de 20 de copii, care sunt evaluaţi şi plasaţi aici din instituţiile sociale. Grupul de vârstă de bază este de 3­12 ani. Acest centru oferă îngrijire de zi pentru 2 categorii de copii - cu dizabilităţi şi cei care părăsesc instituţiile mari pentru a se reuni cu familia biologică sau a fi plasaţi în familii de asistenţi maternali. În cadrul centrului de zi „Speranţa" din municipiul Chişinău se desfăşoară următoarele programe: instruire la domiciliu, un pas spre profesionalizare şi socializare, şcoala mamelor, consultaţii gratuite, clubul părinţilor, instruire şi informare.^[12] De serviciile centrului au beneficiat 53 de copii, dintre care 31 s-au reintegrat în familiile lor biologice. Circa 45 la sută dintre aceştia erau copii cu dizabilităţi fizice sau mintale, care au petrecut mulţi ani în instituţii, au fost reintegraţi în familiile lor şi au fost reintegraţi în şcolile de cultură generală.

Pe parcursul ultimilor ani pe întreg teritoriul Moldovei au fost deschise mai multe centre comunitare,^[13] şi anume:

Centrul „Speranţa" din Criuleni, cu scopul de a sprijini copiii cu cerinţe educative speciale pentru reintegrarea lor în viaţa socială. De servicii individuale de reabilitare beneficiază 43 de copii. În cadrul Centrului fiecărui copil i se alcătuieşte un program de instruire individual, ţinându-se cont de abilităţile, interesele, dar şi de nevoile pe care le are fiecare. În scopul integrării sociale a acestor copii se organizează diferite activităţi comune cu şcoala, grădiniţa;

Centrul comunitar ,,Casa pentru toţi" din Ungheni prestează servicii de asistenţă psihico- pedagogică şi sanitară, terapie logopedică, kinetoterapie pentru reabilitarea şi incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi, copiilor orfani şi a copiilor din familii vulnerabile (prevenirea insuccesului şcolar, prevenirea abandonului şcolar). Cu fiecare copil din cei 40 de beneficiari se lucrează individual. În activitatea centrului sunt implicaţi părinţii copiilor, alte persoane din comunitate;

Centrul „Respiraţia a doua" din mun. Bălţi are ca scop reabilitarea socială şi medicală a persoanelor în etate. În cadrul centrului se organizează următoarele activităţi: terapie creativă, excursii fizice, consultaţii medicale, lecţii despre modul de viaţă sănătos la o vârstă înaintată.

Proiectele enumerate demonstrează necesitatea descentralizării serviciilor de asistenţă socială şi plasarea lor la nivel comunitar. Trecerea de la elaborarea unor politici sociale universale, centralizate la formele comunitare conduce la o creştere masivă a participării societăţii civile la viaţa socială. Aceasta implică noi forme de cooperare între autorităţile locale cu alţi actori, precum sectorul privat, ONG-uri şi lucrători sociali.

Din cele relatate concluzionăm că centrele comunitare ocupă un loc deosebit în sistemul de servicii sociale. Considerăm că în viitor, în republica noastră acest serviciu de asistenţă socială trebuie dezvoltat, de el având nevoie, în primul rând, vârstnicii. Este clar că vârstnicii au nevoie de ajutorul centrelor comunitare de servicii sociale din anumite motive: pensiile lor nu ţin pasul cu rata inflaţiei; pentru că vârsta le-a accentuat boala şi incapacitatea, iar accesul la medicamente, hrană, servicii, informaţii şi viaţa socială este anevoios. O opţiune ar fi ca să se elaboreze cu ajutorul specialiştilor din domeniul asistenţei sociale un Regulament-tip cu privire la centrele de zi pentru persoanele vârstnice, pentru a se oferi sprijin, la nivelul comunităţii, bătrânilor a căror viaţă la domiciliu nu este în siguranţă sau care riscă să fie internaţi într-o instituţie socială.

În opinia noastră, chiar şi familiile bine organizate au nevoie de o intervenţie în timpul crizei lor pentru a le ajuta la depăşirea ei prin oferirea de sfaturi etc. Ei au nevoie de centre speciale, care ar presta mai multe tipuri de servicii sociale. Aceste centre ar urma să acorde asistenţă familiilor în perioadele de criză, precum şi familiilor cu probleme deosebite: mamele necăsătorite, familiile cu mulţi copii şi cu venituri mici, familiile fără adăpost sau cu un spaţiu de locuit insuficient, familiile cu copii din diferite căsătorii şi familiile în care părinţii au probleme de sănătate.

Considerăm că în centrele nominalizate ar fi binevenite şi aşa servicii sociale ca: ajutor la îngrijirea unui nou-născut; programe de combatere a alcoolismului, de prevenire a violenţei în familie; servicii de educare şi instruire a părinţilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă; ajutor în găsirea unei locuinţe etc.

Obiectivele acestor servicii comunitare ar fi: evitarea abandonării copiilor, reducerea numărului de copii din instituţiile rezidenţiale tradiţionale , ajutorarea familiilor în îndeplinirea funcţiilor lor în numele bunăstării copilului. Pentru familiile care au nevoie de sprijin şi după criză (de exemplu, îngrijirea unui copil în cursul zilei în timp ce mama studiază la cursuri în vederea angajării), un astfel de ajutor poate fi oferit, pe o perioadă mai lungă, de către centrele de servicii sociale locale. Aceste servicii pot fi relativ scumpe, dar mult mai puţin costisitoare decât alternativa extremă de instituţionalizare, în ultimă instanţă, a copiilor.

Deşi centrele comunitare de zi sunt în discuţie, deoarece este nevoie, în continuare, de cercetări care să stabilească modelul de servicii (programe) cel mai potrivit, urmează să se concretizeze dacă o astfel de măsură este realizabilă în prezent la nivelul comunităţilor, ţinându- se seama de resurse şi de nevoi. Indiferent de faptul în subordinea cui se vor afla serviciile locale de asistenţă socială, vor fi necesare multe elemente pentru ca noile programe de asistenţă socială să poată funcţiona. Considerăm că aşa elemente ar fi: pregătirea unui personal special; sistemele informaţionale de conducere în activitatea centrelor; spaţiul necesar (sedii).

Este prevăzut de legislaţie (art.115 din Codul familiei al RM , art. 22 alin. (2) din Legea RM privind drepturile copilului) ca copilul orfan sau cel rămas fără ocrotire părintească va fi înfiat, plasat într-o familie sau într-o instituţie de stat corespunzătoare.

În urma analizei reglementărilor juridice s-au evidenţiat diferite forme de protecţie a copilului rămas fără ocrotire părintească: plasamentul în cadrul familiei lărgite, adopţia, tutela (curatela), plasamentul cu un asistent parental profesionist, plasamentul într-o casă de copii de tip familial; plasamentul într-o instituţie rezidenţială.^[14] Vom examina unele din aceste forme de protecţie socială.

În literatura de specialitate Centrul de plasament^[15] este definit ca o formă de alternativă a instituţiilor de stat pentru copiii orfani, abandonaţi sau rămaşi fără ocrotire părintească şi are drept scop reintegrarea în familia biologică, îndreptând problema care a adus la dezorganizarea familiei. Reintegrarea presupune o continuitate a relaţiilor familiale sau disponibilitatea şi capacitatea de a se restabili, chiar dacă aceasta se realizează în familia lărgită (bunici, unghi, mătuşe etc.).

Centru este constituit prin decizia autorităţilor publice locale sau centrale. Această decizie se ia în baza demersului autorităţii tutelare teritoriale şi al serviciilor de asistenţă socială, care ulterior exercită monitorizarea şi evaluarea activităţii instituţiei, inclusiv a modalităţilor de îngrijire şi de educaţie a copiilor plasaţi în Centru. Conducerea instituţiei este realizată de către un manager, iar finanţarea se face din bugetul de stat, din bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, donaţii, granturi sau alte surse. În Centru sunt îngrijiţi şi educaţi copii cu vârste între 0 până la 18 ani, capacitatea maximă a Centrului este de 25 de locuri, iar aflarea copilului nu va depăşi 12 luni.

Îngrijirea copilului în Centru de plasament trebuie să fie doar o etapă al cărei scop este pregătirea integrării copilului în familia biologică şi în viaţa socială. Unul din primele Centre de plasament din Republica Moldova a fost deschis cu susţinerea financiară a Organizaţiei „Every Child" în noiembrie 1999. În cadrul acestui centru serviciile sunt oferite pentru câteva categorii de copii: copii cu dizabilităţi; copiii care părăsesc instituţiile pentru a se reuni cu familia biologică sau pentru a fi plasaţi în familii de asistenţă parientală, copiii din familiile care se află în situaţii de risc social. Obiectivele centrului rezidă în a oferi copiilor un adăpost temporar până la momentul când vor fi reintegraţi în familia lor naturală sau vor fi plasaţi la asistenţi parientali profesionişti; a oferi servicii de reabilitare medicală, precum şi educaţie pentru a-i pregăti pentru viaţa în familie.^[16]

Centrul de plasament temporar al copilului, deşi în esenţă rămâne a fi un serviciu rezidenţial de tip nou, totuşi, este de remarcat faptul că graţie acestor centre se reuşeşte micşorarea numărului de copii plasaţi în instituţii tradiţionale de îngrijire în cadrul cărora întreţinerea unui copil este mult mai costisitoare.

În scopul preîntâmpinării instituţionalizării copiilor, la 25.02.2005 în Republica Moldova în cadrul Centrului de plasament şi reabilitare pentru copii de vârstă fragedă din municipiul Chişinău a fost inaugurat primul centru maternal „Materna". El constituie un serviciu alternativ de prevenire a abandonului copilului la naştere şi în primii ani de viaţă. Acest centru acordă servicii sociale complexe gravidelor şi mamelor cu nou-născuţi, care nu sunt susţinute de familie sau de partener şi ar putea fi forţate de circumstanţe să abandoneze copilul. Centrul maternal ,, Materna" oferă acomodare temporară de îngrijire pentru mamă şi copil, asistenţă psihosocială, asistenţă medicală şi juridică, sprijin în vederea restabilirii legăturilor familiale, asistenţă mamelor în vederea continuării studiilor, orientării profesionale, angajării în câmpul muncii. Deşi este binevenit, acest serviciu activează doar în baza unor acte cu caracter local, deoarece Guvernul Republicii Moldova nu a adoptat nici un regulament de activitate a acestui serviciu, nici standardele minime de calitate.^[17]

Centru de Plasament de tip familial din mun. Chişinău este primul serviciu de alternativă de acest gen în Moldova. Centrul oferă plasament de tip familial unui număr de 20 de copii, care sunt evaluaţi şi plasaţi aici din instituţiile sociale. Grupul de vârstă de bază este de 3-12 ani. Acest centru oferă îngrijire de zi pentru 2 categorii de copii - cu dizabilităţi şi cei care părăsesc instituţiile mari pentru a se reuni cu familia biologică sau a fi plasaţi în familii de asistenţi maternali. În cadrul centrului de zi „Speranţa" din municipiul Chişinău se desfăşoară următoarele programe: instruire la domiciliu, un pas spre profesionalizare şi socializare, şcoala mamelor, consultaţii gratuite, clubul părinţilor, instruire şi informare.^[18] De serviciile centrului au beneficiat 53 de copii, dintre care 31 s-au reintegrat în familiile lor biologice. Circa 45 la sută dintre aceştia erau copii cu dizabilităţi fizice sau mintale, care au petrecut mulţi ani în instituţii, au fost reintegraţi în familiile lor şi au fost reintegraţi în şcolile de cultură generală.

Casa de copii de tip familie activează în baza Regulamentului, aceasta fiind coordonată de către Ministerul Educaţiei. Această instituţie se ocupă de îngrijirea copiilor lipsiţi de ocrotire părintească, oferă întreţinere şi educare minorilor a căror părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi sau aflaţi în orice altă situaţie, care duce la instituirea tutelei, precum şi acelor copii, a căror sănătate, dezvoltare fizică, morală şi intelectuală este primejduită în familie. Aceste instituţii îndeplinesc rolul de cămine părinteşti, oferind copiilor ocrotiţi condiţii de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală şi pot fi deschise în cazul când există cel puţin patruzeci de copii. Internarea în cadrul acestei instituţii se realizează pe parcursul întregului an. În aceste instituţii sunt internaţi minori în vârstă de la 3 până la 16 ani sau până la absolvirea de către aceştia a învăţământului obligatoriu. După absolvirea instituţiei de învăţământ, casele de copii contribuie la încadrarea acestora, în urma concursului de admitere, în şcoli de meserii, şcoli profesionale tehnice, licee, colegii. De asemenea, aceste instituţii sprijină plasarea discipolilor săi în câmpul muncii. La plecare din casa de copii ei sunt asiguraţi cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de iarnă şi de vară, lenjerie, precum şi cu mijloace financiare. În cazul tărăgănării procesului de plasare în câmpul muncii sau admiterii la studii, aceştia pot fi întreţinuţi de casa de copii până la vârsta de 18 ani. În această perioada minorii, după caz, pot fi antrenaţi în diferite lucrări efectuate pentru asigurarea funcţionării instituţiei. Foştii discipoli ai casei de copii, care îşi continuă studiile, pot fi găzduiţi pe timpul vacanţelor în casa de copii în care au fost plasaţi anterior şi asiguraţi cu hrană şi cămin pe un termen de până la 2 săptămâni. La ieşirea din casa de copii copiilor li se eliberează următoarele documente: certificate de naştere, iar celor ce au atins vârsta de 16 ani şi buletin de identitate, adeverinţă privind perioada de întreţinere în casa de copii, adeverinţă despre starea sănătăţii copilului, documentele ce confirmă studiile, copiile documentelor ce se referă la situaţia părinţilor, rudelor, actele ce confirmă dreptul la spaţiu locativ sau dreptul asupra altor bunuri.

Serviciul de asistenţă parentală profesionistă este un serviciu social, care oferă copilului îngrijire familială substitutivă în familia asistentului parental profesionist, în baza delimitării drepturilor şi responsabilităţilor cu privire la protecţia drepturilor copilului şi intereselor lui legale între secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei, Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău şi asistentul parental profesionist în baza Regulamentului.

Serviciul de asistenţă parentală profesionistă este prestat la nivel local şi se instituie pe lângă secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei şi Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău.

Beneficiari ai serviciului sunt copiii care se află temporar sau permanent în cel puţin una dintre următoarele situaţii:

1. sunt privaţi temporar sau permanent de mediul lor familial;

1. necesităţile lor speciale nu pot fi asigurate de către familia biologică;
2. sunt sau pot deveni victime ale unei forme de violenţă, traficului de fiinţe umane, abandonului sau neglijenţei, relelor tratamente, exploatării în timp ce se află în îngrijirea unuia sau ambilor părinţi, a reprezentantului legal sau a oricărei alte persoane responsabile de îngrijirea acestora;
3. au mai puţin de 14 ani şi au săvârşit o încălcare a legislaţiei penale, dar nu poartă răspundere din punct de vedere juridic şi se află în cel puţin una dintre situaţiile expuse mai sus la literele a), b) sau c);
4. au între 14 şi 18 ani şi le-a fost aplicată o pedeapsă penală fără privaţiune de libertate sau au fost liberaţi de răspundere penală şi se află în cel puţin una dintre situaţiile expuse mai sus la literele a), b) sau c)

In sensul Regulamentului nominalizat termenii şi definiţiile utilizate semnifică: asistent parental profesionist - persoană care asigură la domiciliul său îngrijirea, creşterea şi educarea temporară a copilului, în vederea asigurării (re)integrării lui în familia biologică, extinsă, instituirii tutelei/ curatelei, adopţiei sau a altor forme de îngrijire de tip familial;

familia asistentului parental profesionist - toate persoanele care locuiesc în familia asistentului parental profesionist, cu excepţia copilului/ copiilor care beneficiază de serviciu;

familie biologică - familia în care s-a născut copilul;

familie extinsă - rudele copilului până la gradul IV (părinţii, bunici, unchi, mătuşe inclusiv); prestator de serviciu - serviciul de asistenţă parentală profesionistă de pe lângă secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei / Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău, organizaţiile neguvernamentale;

comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate (în continuare - Comisia) - organul abilitat cu eliberarea avizului pentru aprobarea măsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate şi monitorizarea acestor măsuri. În cazul serviciului, Comisia este responsabilă pentru aprobarea solicitanţilor la postul de asistent parental profesionist, evaluarea anuală a competenţelor profesionale şi a activităţii asistentului parental profesionist, selectarea provizorie a asistentului parental profesionist din unitatea administrativ-teritorială respectivă;

plasament de urgenţă - plasamentul copilului în familia asistentului parental profesionist pentru o perioadă de 72 de ore, prin decizia autorităţii tutelare, fără avizul Comisiei. Termenul de 72 de ore poate fi extins pentru perioada de evaluare, însă nu trebuie să depăşească o lună;

plasament de scurtă durată - plasamentul copilului în familia asistentului parental profesionist, în conformitate cu prezentul Regulament, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni;

plasament de lungă durată - plasamentul copilului în familia asistentului parental profesionist, în conformitate cu Regulamentul nominalizat, până la data atingerii de către copil a vârstei de 18 ani;

plasament provizoriu - plasament planificat al copilului în familia asistentului parental profesionist pentru o perioadă de până la o săptămână, în mod regulat, cu scopul de a oferi părinţilor copilului cu necesităţi speciale timp pentru odihnă şi de a permite menţinerea copilului în familie.

Scopul şi obiectivele serviciului. Scopul serviciului este protecţia temporară a copilului aflat în situaţie de risc, socializarea şi (re)integrarea acestuia în familia biologică, extinsă sau adoptatoare sau în alte forme de îngrijire de tip familial. Obiectivele serviciului sunt:

1. îngrijirea şi creşterea copilului în condiţiile unui mediu familial substitutiv;
2. îngrijirea şi dezvoltarea copilului aflat în situaţie de risc, corespunzător particularităţilor de vârstă şi standardelor minime de calitate;
3. facilitarea socializării şi (re)integrării copilului în familia biologică, extinsă, adoptatoare sau în alte forme de îngrijire de tip familial;
4. monitorizarea situaţiei copilului în perioada pre- şi post (re)integrare.

Procedura de selectare a asistentului parental profesionist, cerinţele de dezvoltare profesională, drepturile şi responsabilităţile asistentului parental profesionist, evaluarea activităţii asistentului parental profesionist se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului nominalizat.

Plasamentul copilului în serviciu. Aprobarea plasamentului. Prestatorul de serviciu, în conlucrare cu autoritatea tutelară şi asistentul social din unitatea administrativ-teritorială unde este plasat copilul, instituţia în care se află copilul şi familia lui, va elabora şi va prezenta Comisiei raportul de evaluare a copilului.

În familia asistentului parental profesionist pot fi plasaţi, în acelaşi timp, nu mai mult de trei copii, excepţie constituind plasarea împreună a fraţilor şi surorilor. În acest caz prestatorul de serviciu va evalua probabilitatea şi va evita impactul negativ al plasamentului asupra copiilor biologici ai asistentului parental profesionist. Fraţii şi surorile nu pot fi plasaţi împreună cu alţi copii. În cazul în care în familia asistentului parental profesionist sunt şi alţi copii în plasament, Comisia prezintă argumente în favoarea acestei decizii, până la momentul plasamentului.

La momentul emiterii avizului de plasament, asistentul parental profesionist şi prestatorul de serviciu semnează contractul individual de muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare şi Anexa nr.2 la prezentul Regulament. Salarizarea asistentului parental profesionist se va efectua numai pe perioada plasamentului copilului.

Asistentul parental profesionist şi prestatorul de serviciu semnează, la momentul plasării copilului, acordul de plasament conform Anexei nr.3 la prezentul Regulament, iar autoritatea tutelară contrasemnează acest acord.

Prestatorul de serviciu este responsabil de potrivirea copilului cu familia asistentului parental profesionist, în conformitate cu procedura stabilită, prezentându-i asistentului parental profesionist copia raportului de evaluare a copilului înainte de plasament, prestatorul de serviciu convoacă o şedinţă, în cadrul căreia se elaborează planul individual de îngrijire a copilului, care se anexează la acordul de plasament

În cazul în care potrivirea provizorie este nereuşită, prestatorul de serviciu informează autoritatea tutelară şi solicită Comisiei aprobarea provizorie a unui nou plasament. În cazul plasamentului de urgenţă, secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei / Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău, cu înştiinţarea imediată a autorităţii tutelare, poate plasa copilul în familia unui asistent parental profesionist până la aprobarea plasamentului de către Comisie. Prestatorul de serviciu informează secretarul Comisiei în scris, în timp de 24 de ore, despre plasamentul efectuat. Pe parcursul plasamentului prestatorul de serviciu efectuează evaluarea copilului şi a familiei acestuia, cu elaborarea planului individual de îngrijire. Termenul de evaluare este de 72 ore, dar poate fi extins, fără însă a depăşi o lună.

Supervizarea plasamentului şi revizuirea planului individual de îngrijire a copilului. Prestatorul de serviciu monitorizează plasamentul copilului, asigurând un minimum obligatoriu de vizite în familia asistentului parental profesionist: a) săptămânal, pe parcursul primei luni a plasamentului; b) o dată la două săptămâni, pe parcursul lunii a doua şi a treia; c) lunar, după expirarea primelor trei luni de la plasament.

Copilul este vizitat în conformitate cu planul individual de îngrijire, precum şi la solicitarea copilului, asistentului parental profesionist sau a autorităţii tutelare La fiecare vizită, prestatorul de serviciu se asigură că:

1. copilul are o întrevedere individuală cu asistentul social responsabil de protecţia copilului;
2. este întocmit un raport în scris cu privire la vizită, în conformitate cu Anexa nr. 4 la prezentul Regulament, care se anexează la dosarul copilului (Anexa nr.5).

Prestatorul de serviciu revizuieşte planul individual de îngrijire a copilului:

1. după prima lună de plasament;
2. la trei luni de plasament;
3. după necesitate, dar nu mai rar de o dată la şase luni. În procesul de revizuire a planului individual de îngrijire, precum şi la şedinţele de revizuire, prestatorul de serviciu implică copilul, familia acestuia, asistentul parental profesionist, asistentul social din unitatea administrativ-teritorială respectivă, specialişti din cadrul secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei şi Direcţiei pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău, precum şi alţi specialişti, în funcţie de necesităţi Orice concluzie sau recomandare rezultată în urma revizuirii planului individualizat de îngrijire a copilului se notifică în scris tuturor persoanelor interesate.

încetarea plasamentului. Prestatorul de serviciu încheie plasamentul în cazul reintegrării cu succes a copilului în familia biologică. În cazul în care s-a sesizat faptul că plasamentul este în detrimentul bunăstării copilului, prestatorul de serviciu revizuieşte oportunitatea plasamentului, în conformitate cu prevederile Regulamentului nominalizat. Prestatorul de serviciu solicită Comisiei încetarea plasamentului în baza rezultatelor raportului de evaluare. Comisia examinează raportul, precum şi orice altă informaţie relevantă şi decide asupra necesităţii anulării plasamentului. Prezenţa asistentului parental profesionist şi a reprezentantului prestatorului de serviciu la şedinţa respectivă a Comisiei este obligatorie. În cazul în care asistentul parental profesionist depune cerere pentru sistarea activităţii sale, contractul individual de muncă semnat de către acesta cu prestatorul de serviciu este reziliat în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Prestatorul de serviciu întocmeşte un dosar personal pentru fiecare persoană aprobată în calitate de asistent parental profesionist, conform Anexei nr.6 la Regulamentul nominalizat. Dosarul personal al fiecărui asistent parental profesionist se păstrează pentru o perioadă de cel puţin zece ani din data expirării aprobării lui în calitate de asistent parental profesionist.

Analizând diferite tipuri de servicii sociale comunitare, care le oferă o protecţie socială copiilor, aflaţi în situaţie de risc social, cât şi altor categorii de persoane cu nevoi speciale, menţionăm faptul că la etapa actuală ele constituie o formă de ajutor social în cadrul sistemului actual de asistenţă socială, ce se realizează prin intermediul organizaţiilor nonguvernamentale şi a autorităţilor administraţiei publice locale.

^[1]  Mocanu V. Descentralizarea serviciilor publice, p61. Chişinău: TISH, 1999.

^[2]  Ţîclea A. Dreptul securităţii sociale. Arad: University Press, 2001, p. 245.

^[3]   Ţiclea A., Tufan C., op.cit., p. 368.

^[4]     Ibidem.

^[5]     Ibidem, p. 370.

^[6]      Ibidem.

^[7]Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.727 din 16.06.2003 despre aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-131 din 27.06.2003.

^[8]  Malcoci Ludmila. Experienţa FISM în crearea serviciilor sociale de alternativă bazate pe comunitate. Copiii în situaţii de risc: crearea serviciilor sociale comunitare Chişinău, 2004, p.30.

^[9]  http://www. msif.md/-pagina WEB a Fondului de Investiţii Sociale din Moldova.

^[10]         Hotărârea Guvernului nr.727 din 16.06.2003 ,. op. cit.

^[11] Bacalu Elena. Oportunităţi pentru copiii în situaţie de risc social în dezvoltarea comunitară, istorii de succes. Chişinău: Contact, 2005, p. 125-128.

[12]

Dilion M. Asistenţa socială — activitate de asigurare a funcţionalităţii sistemelor sociale. Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, Seria Ştiinţe socioumanistice. Chişinău: USM, 2003, p.52.

^[13] Raportul social anual 2003, elaborat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova. Chişinău, 2004, p. 91.

^[14] Chisari Aliona. Op.cit. Chişinău, 2006

⁶⁹¹Ibidem.

^[16]                  Ibidem, p.114.

^[17]     Ibidem.

^[18] Gavriliţă Lucia. Reabilitarea socială a copiilor cu disabilităţi fizice şi integrarea lor în societate. Materiale ale conferinţei internaţionale „Partenierate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copii şi familii în situaţii de risc". Chişinău, 2003, p.51-52.