Drept

În urma examinării aspectelor teoretico-practice privind deservirea socială, am ajuns la concluzia, că în cadrul acesteia există un sistem diversificat de servicii sociale acordate persoanelor în dificultate.

În art.10 alin (2) si (3) din Legea asistenţei sociale nr. 547-XV din 25.12.2003 se stipulează că serviciile sociale includ: servicii sociale primare, servicii sociale specializate şi servicii sociale cu specializare înaltă. Serviciile sociale se prestează cu prioritate în mediul familial, în comunitate şi, ca ultimă soluţie, în instituţiile rezidenţiale. Calitatea serviciilor sociale se asigură prin respectarea standardelor de calitate, aprobate de Guvern.

Aceeaşi clasificare a tipurilor de servicii sociale o regăsim şi în Legea nr.123 din 18.06.2010 cu privire la serviciile sociale, care va intra în vigoare de la 3 martie 2011.

Art.6 din Legea nominalizată aduce difiniţiile acestor tipuri de servisii sociale şi trăsăturile lor distinctive:

• serviciile sociale primare sunt serviciile care se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor şi au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate care pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială;
• serviciile sociale specializate sunt serviciile care implică antrenarea specialiştilor şi au drept scop menţinerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia;
• serviciile sociale cu specializare înaltă sunt serviciile prestate într-o instituţie rezidenţială sau într-o instituţie specializată de plasament temporar, care impun un şir de intervenţii complexe ce pot include orice combinaţie de servicii sociale specializate, acordate beneficiarilor cu dependenţă sporită şi care necesită supraveghere continuă (24/24 ore).

In baza examinării tipurilor de servicii sociale expuse, am scos în evidenţă şi categoriile de populaţie cărora le sunt prestate :

1. Pentru persoanele vârstnice
   • servicii sociale comunitare primare: serviciul de îngrijire socială la domiciliu, serviciul de asistenţă socială comunitară, serviciul cantinei de ajutor social, serviciile centrelor comunitare;
   • în caz de necesitate de servicii specializate: aziluri, centre de plasament temporar pentru persoane în etate, centre de reabilitare etc.;
   • serviciile specializate sau cu specializare înaltă prestate la nivel naţional: serviciile internatelor psiho-neurologice şi serviciile centrelor republicane de reabilitare.
2. Pentru familiile cu copii în dificultate
   • servicii sociale comunitare primare: serviciul de îngrijire socială la domiciliu, serviciul de asistenţă socială comunitară, serviciul cantinei de ajutor social, serviciile centrelor comunitare, serviciul de reintegrare şi sprigin familiar;
   • serviciu de tip familie specializate: formă de protecţie tutela/curatela, casă de copii de tip familie, asistenţa parentală profesionistă, adopţia naţională;
   • în caz de necesitate a serviciilor de tip rezidenţial: servicii cu specializare înaltă prestate la nivel naţional.
3. Pentru persoanele cu dizabilităţi
   • servicii sociale comunitare primare: serviciul de îngrijire socială la domiciliu, serviciul de asistenţă socială comunitară, serviciul cantinei de ajutor social, serviciile centrelor comunitare, locuinţe protejate, serviciul asistentului personal;
   • servicii specializate: de protezare şi ortopedie , a serviciilor de zi, servicii de reabilitare, dezvoltarea abilităţilor de autoîngrijire , kinetoterapie, ergoterapie, etc.);
   • în caz de necesitate - prestarea serviciilor specializate sau cu specializare înaltă prestate la nivel naţional de către: centrul republican experimental protezare, ortopedie şi reabilitare; casele-internat pentru copii cu deficienţe mintale; internatele psihoneurologice; centrele republicane de reabilitare a invalizilor; şcoala-internat specială pentru copii cu deficienţe fizice şi senzoriale (dizabilităţi locomotorii , surzi, slab-văzători, nevăzători.

4. Organele abilitate de prestarea serviciilor sociale.

Prestatori de servicii sociale pot fi persoane fizice sau persoane juridice publice ori private

Prestatori publici de servicii sociale sunt:

• instituţiile de asistenţă socială create şi gestionate de autorităţile administraţiei publice centrale;
• autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea;
• autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi

Prestatori privaţi de servicii sociale sunt:

1. asociaţiile obşteşti, fundaţiile, instituţiile private fără scop lucrativ, înregistrate în conformitate cu legislaţia - toate cu domeniul de activitate în sfera socială;
2. persoanele juridice şi persoanele fizice - întreprinderi cu scop lucrativ, înregistrate în conformitate cu legislaţia

Prestatorii de servicii sociale pot organiza şi oferi servicii sociale dacă sînt acreditaţi în condiţiile Legii. Condiţiile de acreditare a prestatorilor de servicii sociale sînt reglementate prin conform legislaţiei în vigoare.

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei reprezintă autoritatea centrală de specialitate pentru realizarea politicilor de asistenţă socială şi exercită atribuţii principale în procesul de asigurare a serviciilor sociale la nivel naţional. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în scop de asigurare a serviciilor sociale:

⁷³⁵ Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a structurii teritoriale de asistenţă socială, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei nr. 024 din 8.12.2009.

1. elaborează şi promovează politicile în domeniul de asistenţă socială, inclusiv al serviciilor sociale, precum şi în domeniul promovării drepturilor persoanelor defavorizate;
2. elaborează acte normative privind organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului integrat de servicii sociale;
3. reglementează şi organizează sistemul de inspecţie a serviciilor sociale, exercită inspecţia calităţii serviciilor sociale prestate, precum şi a respectării actelor normative în domeniu de către prestatorii de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare;
4. consultă patronatele, sindicatele şi societatea civilă şi coordonează cu acestea, la nivel naţional, proiectele de acte normative de caracter economico-social;
5. consultă şi susţine autorităţile administraţiei publice locale privind planificarea, organizarea şi prestarea serviciilor sociale;
6. organizează şi gestionează instituţii de asistenţă socială prestatoare de servicii cu specializare înaltă în cazul în care astfel de instituţii nu pot fi organizate şi gestionate de autorităţile administraţiei publice locale. (

Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea asigură dezvoltarea şi gestionarea serviciilor sociale în conformitate cu competenţele stabilite prin lege, în funcţie de necesităţile identificate ale populaţiei din teritoriul administrat, fie autonom, fie în comun cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi în colaborare cu agenţii economici, patronatele, sindicatele din teritoriu şi cu asociaţiile obşteşti din ţară şi din străinătate.

Funcţiile de prestare a serviciilor sociale în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea se pun pe seama structurilor teritoriale de asistenţă socială, acestea având responsabilitatea directă privind diversificarea şi prestarea serviciilor sociale orientate prioritar la menţinerea beneficiarului în familia şi comunitatea de unde provine

În exercitarea funcţiilor lor, structurile teritoriale de asistenţă socială beneficiază necondiţionat, după caz, de susţinerea poliţiei, instituţiilor publice din domeniul educaţiei, sănătăţii şi din alte domenii În scop de prestare a serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, în teritoriul administrat, exercită următoarele atribuţii:

1. informează populaţia şi acordă consultaţii cu privire la serviciile sociale şi la drepturile persoanei la aceste servicii;
2. analizează necesităţile comunităţii cu privire la serviciile sociale;
3. planifică tipurile de servicii sociale şi identifică mijloacele financiare pentru prestarea acestora în funcţie de necesităţile stabilite, inclusiv pentru procurarea serviciilor sociale de care nu dispun sau pe care nu este rezonabil economic să le presteze individual;
4. înfiinţează, reorganizează sau lichidează, în modul stabilit, instituţii ce prestează servicii sociale şi asigură funcţionarea acestora;
5. remit cererile/reclamaţiile către organul abilitat cu prestarea serviciilor sociale respective în cazul în care obiectul cererilor/reclamaţiilor depăşeşte limitele competenţei sale;
6. informează, neîntârziat, autorităţile competente despre cazurile de încălcare a legislaţiei în domeniul prestării serviciilor sociale, precum şi despre cazurile de necorespundere cerinţelor prescrise;
7. evaluează cazul şi stabilesc necesităţile persoanei/familiei privind serviciile sociale şi, în funcţie de necesităţile acestora, asigură prestarea serviciilor sociale corespunzătoare;
8. monitorizează procesul de prestare a serviciilor sociale şi organizează evaluarea calităţii acestor servicii acordate de prestatorii de servicii, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, în teritoriul administrat;
9. prezintă Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei informaţiile acumulate în urma monitorizării şi evaluării locale a serviciilor sociale acordate, în forma şi perioadele stabilite

Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi contribuie la dezvoltarea şi prestarea serviciilor sociale în teritoriul administrat şi aprobă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, resursele financiare necesare. Activitatea nemijlocită de prestare a serviciilor sociale este realizată de unitatea de asistenţă socială prin intermediul asistenţilor sociali şi al lucrătorilor sociali, selectaţi şi angajaţi în conformitate cu legislaţia, în conlucrare şi colaborare cu alte servicii existente la nivel de comunitate.

Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, în vederea prestării serviciilor sociale în teritoriul administrat, exercită următoarele atribuţii:

1. informează populaţia şi acordă consultaţii cu privire la serviciile sociale şi la drepturile persoanei la aceste servicii;
2. analizează necesităţile comunităţii cu privire la serviciile sociale;
3. participă la selectarea şi angajarea asistenţilor sociali şi a lucrătorilor sociali;
4. facilitează şi susţin activitatea asistenţilor sociali şi a lucrătorilor sociali în teritoriul administrat;
5. planifică tipurile de servicii sociale conform necesităţilor populaţiei din teritoriul administrat şi resursele necesare pentru prestarea acestora;
6. susţin asociaţiile obşteşti de utilitate publică ce activează în teritoriul administrat în sfera serviciilor sociale;
7. oferă structurii teritoriale de asistenţă socială informaţia colectată în urma monitorizării şi evaluării serviciilor sociale acordate, în forma şi în perioadele stabilite.

Asociaţiile obşteşti care activează în sfera serviciilor sociale. În scop de protecţie a beneficiarilor de servicii sociale, asociaţia obştească ce activează în sfera serviciilor sociale, în conformitate cu statutul său şi cu legislaţia, are dreptul:

1. să presteze servicii sociale şi să participe la realizarea programelor de stat şi a proiectelor în domeniul serviciilor sociale, în condiţiile legii;
2. să sesizeze, în temeiul cererilor primite de la beneficiari sau din oficiu, organele abilitate cu prestarea serviciilor sociale, organele de drept şi organele de control al serviciilor sociale despre cazurile de încălcare a drepturilor beneficiarilor;
3. să primească de la organele abilitate cu prestarea serviciilor sociale informaţii referitor la propunerile şi sesizările înaintate;
4. să efectueze investigaţii pentru identificarea necesităţilor şi lacunelor în prestarea serviciilor sociale, precum şi în ce priveşte respectarea drepturilor persoanei la servicii sociale;
5. să înainteze autorităţilor publice centrale şi locale propuneri de modificare a legislaţiei şi a politicilor de stat cu privire la asistenţa socială şi la serviciile sociale;
6. să informeze populaţia, prin intermediul mass-mediei, despre politicile de stat în domeniul prestării serviciilor sociale, despre încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale beneficiarilor de servicii sociale, precum şi despre rezultatele consultării opiniei publice;
7. să intenteze acţiuni în instanţele judecătoreşti privind protecţia drepturilor beneficiarilor de servicii sociale

Drepturile care le au asociaţiile obşteşti le au fundaţiile, instituţiile private fără scop lucrativ, alte forme organizaţionale ale societăţii civile constituite în conformitate cu legislaţia, precum şi persoanele juridice şi persoanele fizice - întreprinderi cu scop lucrativ, în condiţiile legii