Activităţile de interes public, ca şi celelalte activităţi reglementate de lege, se realizează prin intermediul funcţionarilor. De aceea, este necesar ca funcţionarii să-şi îndeplinească corect şi conştiincios îndatoririle de serviciu, să nu şi le exercite în mod abuziv sau neglijent, să nu facă din exercitarea acestor îndatoriri a sursă de venituri necuvenute. Pe de altă parte, buna desfăşurare a ctivităţilor de interes public, ca şi a celorlalte activităţi reglementate de lege este incompatibilă cu acreditarea ideii că funcţionarii ar fi coruptibili, că ar putea fi influenţaţi în modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu de persoane din afară, care ar avea trecere asupra lor sau prin oferirea unor foloase ce nu le se cuvine după lege.[1]
Faptele de încălcare a îndatoririlor de serviciu săvârşite de funcţionari, care pot prejudicia grav, prin consecinţele lor activitatea de serviciu, ca şi interesele legale a persoanelor, precum şi faptele săvârşite de particulari în legătură cu atribuţiile de serviciu ale celor dintâi, fapte care pot aduce şi ele grave prejudicii activităţii de serviciu, prevăzând pericolul pentru societate, au fost incriminate şi incluse de legiuitor în categoria infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.[2]Aceste infracţiuni se găsesc în articolele 327 şi 328 partea specială a Codului Penal, intitulate „abuzul de putere sau abuzul de serviciu", „excesul de puzere şi excesul de serviciu".
- Obiectul juridic. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul au ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu. In unele cazuri, prin incriminarea faptelor incluse în această categorie de infracţiuni s-a urmărit în subsidiar şi apărarea altor relaţii sociale care pot fi vătămate prin săvârşirea lor. Astfel de exemplu prin incriminarea abuzului de serviciu contra intereselor publice s-a urmărit, în afară de asigurarea bunei desfăşurări a activităţii de serviciu, şi acrotirea patrimoniului public.
- Obiectul material. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul sunt lipsite, de regulă, de un obiect material. Totuşi, în unele cazuri, când acţiunea incriminată este exercitată direct asupra unui bun sau asupra corpului unei persoane,, există şi un asemenea obiect. Astfel, de exemplu, în cazul abuzului sau al neglijenţei în serviciu,dacă îndeplinirea greşită a îndatoririlor de serviciu priveşte direct anumite bunuri, acele bunuri constituie obiectul material al infracţiunii. La fel, în cazul purtării abuzive, dacă fapta se realizează prin lovituri sau alte violenţe, corpului persoanei lovite sau violentate constituie obiectul material al infracţiunii.
- Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, cu numai câteva excepţii ( darea de mită, traficul de influenţă), când fapta poate fi săvârşită de orice persoană, sunt infracţiuni cu subiect calificat (infracţiuni proprii); existenţa lor este condiţionată de calitatea specială a făptuitorului, care trebuie să fie persoană cu funcţie de răspundere sau persoană cu înaltă funcţie de răspundere.
Noţiunea de „persoană cu funcţie de răspundere" este oglindită în literatura de specialitate, şi anume: „persoană cu funcţie de răspundere este considerată persoana căreia, într-o încăpere, instituţie, organizaţie, indiferent de forma de proprietate, i se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere, fie în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie şi organizatorico-economice.
Se consideră persoană cu înaltă funcţie de răspundere persoana cu funcţie de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de Legi Organice, precum şi persoanele cărora persoana cu funcţie de răspundere indicată le-a delegat împuternicirile sale".
Infracţiunile de serviciu dau în legătură cu serviciul sunt susceptibile de săvârşire cu participaţie. În ceea ce priveşte coautoratul, pentru existenţa acestuia, în cazul infracţiunilor care au ca subiect numai un funcţionar public sau un alt funcţionar este necesar ca făptuitorul care săvârşeşte actele de executare să aibă calitatea specială cerută de lege autorului. Participantul care săvârşeşte acte de executare dar nu este „persoană cu funcţie de răspundere" sau „persoană cu înaltă funcţie de răspundere" răspunde pentru complicitate concomitentă la respectiva infracţiune. Instigator sau complice, în cazul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, poate fi orice persoană.59 60
- Latura obiectivă. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul se realizează, sub aspectul elementului material, de cele mai multe ori, printr-o acţiune (întrebuinţarea de expresii jignitoare, în cazul purtării abuzive, primirea de bani sau de alte foloase, în cazul luării de mită, în cazul primirii de foloase necuvenite, etc). la unele dintre aceste infracţiuni, cun sunt, de exemplu, abuzul de serviciu ţi neglijenţa în serviciu, elementul material poate fi realizat fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu) fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea acestor îndatoriri).
În cazul infracţiunilor care nu pot fi săvârşite decât de o persoană cu funcţie de răspundere sau un alt funcţionar (infracţiunile de serviciu), acţiunea sau inacţiunea constă, de regulă, într-o încălcare a îndatoririlor de serviciu.[3] De aceea, în cazul acestor infracţiuni, trebuie stabilită întotdeauna sfera atribuţiilor de serviciu ale celui vinovat de săvârşirea faptei, pe baza actelor normative care reglementează activitatea serviciului respectiv. În cazul celorlalte infracţiuni din acelaşi capitol din partea specială a Codului penal (infracţiunile în legătură cu serviciul), acţiunea sau inacţiunea este dinstinctă de activitatea proprie serviciului, dar o influenţează pe aceasta într-un fel oarecare (de exemplu, în cazul dării de mită), acţiunea făptuitorului, având ca scop îndeplinirea, neîndeplinirea, etc, de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, afectează indirect activitatea serviciului respectiv.[4]
Unele dintre infracţiunile de serviciu (abuzul de serviciu contra intereselor publice, neglijenţa în serviciu) sunt infracţiuni de rezultat; în cazul lor, atingerea adusă relaţiilor sociale ocrotite de lege se concretizează într-o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele prevăzute, sau într-o pagubă produsă patrimonoiului acesteia. În cazul acestor infracţiuni trebuie stabilită şi legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultatul efectiv produs.[5]
- Latura subiectivă. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul se săvârşesc, de regulă, cu vinovăţie sub forme intenţiei. De cele mai multe ori, aceasta poate fi directă sau indirectă. În unele cazuri (luarea de mită, darea de mită) latura subiectivă a infracţiunii include şi cerinţa săvârşirii faptei într-un anumit scop. În asemenea cazuri, intenţia făptuitorului nu poate fi decât directă. Din categoria infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul fac parte ţi infracţiuni care se săvârşesc din culpă (neglijenţa în serviciu, neglijenţa în păstrarea secretului de stat).
Făptuitorul nu poate invoca pentru înlăturarea vinovăţiei ordinul primit de la un superior, deoarece principiul legalităţii nu îngăduie nici darea şi nici executarea unor ordine ilegale.
- Desfăşurarea activităţii infracţionale. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul fiind, cu numai câteva excepţii, infracţiuni comisive săvârşite cu intenţie, sunt susceptibile
atât de acte de pregătire cât şi de tentativă.[6] Legea nu prevede însă, în cazul acestor infracţiuni, nici sancţionarea actelor de pregătire şi nici sancţionarea tentativei.
Consumarea are loc, de regulă, în momentul când acţiunea făptuitorului este dusă până la capăt, iar în cazul acelor infracţiuni care implică producerea unui anumit rezultat, în momentul producerii rezultatului.
Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul pot fi săvârşite, de regulă, în forma continuată, având, în aceste cazuri şi un moment al epuizării.
- Sancţionarea. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii în diferite limite. În unele cazuri (luarea de mită, abuzul în serviciu contra intereselor publice în formă agravată), este prevăzută şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. În sfârşit, în acele cazuri când fapta nu are un grad ridicat de pericol social (neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă), pedeapsa închisorii în limite mai coborâte, este prevăzută alternativ cu amenda.
- Formele agravate. Unele dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul (abuzul în serviciu contra intereselor publice, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, luarea de mită) sunt prevăzute şi în formă agravată[7]. Circumstanţa agravată se referă fie la producerea unui anumit rezultat (consecinţe deosebit de grave, în cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice ţi în cazul neglijenţei în serviciu), fie la săvârşirea faptei într-un anumit mod (prin lovire sau alte violenţe, în cazul purtării abuzive) sau de către o persoană cu funcţie de răspundere cu anumite atribuţii (cu atribuţii de control, în cazul luării de mită).
[1] Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, s.a., op. cit., p. 248;
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
А.А. Здравомыслов, op. cit., 1988, p. 103.
[5]Ю.Д. Северин, «Получение взятки должностных лиц», «Советская Юстиция» 1990 №2, р. 150.
Н. Кондрашков, «О борьбе со взяточничеством», Соц. Законность 1990, №7;