Pin It

Deci, acum, referindu-mă la analiza fiecărui articol al Capitolui al optulea din partea specială a Codului penal al R.Moldova şi anume la infracţiunile ce se referă la abuzul de putere şi abuzul de serviciu (art.327 al C.P.) voi încerca să expun mai larg viziunea mea asupra abuzului de putere sau abuzului de serviciu ce a dus spre urmare la cauzarea daunei considerabile a interelelor publice şi abuzul de putere sau abuzul de serviciu ce duce la cauzarea daunei intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice si juridice.

  1. Noţiune si definiţie. Prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor sale de serviciu, funcţionarul public sau orice alt funcţionar poate aduce atingere intereselor legale sau unei persoane. Fapta prin care s-a produs o astfel de urmare prezintă pericol social, deoarece constituie o încălcare a legalităţii în activitatea de serviciu, săvârşită chiar de acela care este înarmat, în virtutea calităţii sale speciale, să o apere.

Prin abuz de putere sau abuz de serviciu se subânţelege folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu, dacă ea a cauzat daune considerabile intereselor publice, fie drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. Potrivit textului infracţiunea constă în „fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârşit de un funcţionar public sau de un alt funcţionar, se incadrează în dispoziţiile at.327 Cod Penal numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în Codul Penal. Astfel, de exemplu, Codul Penal incriminând distinct abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunerea la rele tratamente, represiunea nedreaptă, fapte prin care se aduce, deasemenea, atingere intereselor legale ale persoanelor, abuzul în serviciu care o stfel de urmare se încadrează în dispoziţiile art.327 C.P. numai dacă fapta nu întruneşte conţinutul uneia dintre infracţiunile arătate mai sus.

  1. Obiectul juridic special. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.

De regulă, infracţiunea este lipsită de un obiect material. Totuşi, dacă încălcarea îndatoririlor de serviciu a fost săvârşită în legătură directă cu un anumit bun, infracţiunea are şi un astfel de obiect, constând în acel bun.

  1. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor nu poate fi săvârşită decît de o persoană cu funcţie de răspundere sau cu înaltă funcţie de răspundere. La săvârşirea faptei pot participa şi alte persoane în calitate de coautor, instigatori sau complici. În ceea ce priveşte coautorul, acesta presupune că făptuitorul să iabă calitatea specială cerută de lege autorului infracţiunii. Instigator sau complice poate fi orice persoană.
  2. Latura obiectivă. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se realizează, sub aspectul elementului material, fie printr-o inacţiune - neîmplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act.

Temenul „act" este folosit de legiuitor în sensul de operaţie pe care făptuitorul trebuie să o efectuieze în temeiul îndatoririlor sale de serviciu. În acest sens, prin, neîndeplinirea unui „act" se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua operaţia pe care era şinut să o efectuieze, iar prin „îndeplinirea în mod defectuos a unui act" se înţelege efectuarea unei operaţii altfel de cum trebuia efectuată.

Omisiunea sau acţiunea făptuitorului, pentru a realiza elementul material al infracţiunii, trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Funcţionarul public sau orice alt funcţionar este în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle sale de serviciu. De regulă, aceste activităţi se desfăşoară la locul unde trebuie îndeplinit actul şi în timpul orelor legate de serviciu.

In sfârşit, neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către funcţionarul public sau de către orice alt funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane . Prin „vătămarea intereselor legale ale unei persoane" se înţelege atingerea adusă intereselor persoanei, care sunt ocrotite de lege. Sfera acestor interese este extrem de largă; ea include toate acele posibilităţi de manifestare ale persoanei, în concordanţă cu interesele generale ale societăţii, pe care legea i le recunoaşte şi garantează. Desigur, pentru ca fapta să atingă răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea de abuz de serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca atingerea adusă intereselor legale ele unei persoane să prezinte o anumită gravitate. In caz contrar, neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, fapta va atnge numai o sancţiune disciplinară sau administrativă.

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor include în latura sa obiectivă şi legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi vătămarea adusă intereselor legale ale unei persoane .

Constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - de exemplu - fapta funcţionarului care, în schimbul actului de serviciu pe care l-a îndeplinit, a obligat persoana să-şi dea un folos necuvenit. Constituie, de asemenea, această infracţiune fapta de a vinde produs cu depăşirea preţului legal, sau fapta ospătarului de a încărea nota de consumaţie. Tot astfel, constituie un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta vânzătorului care încasează sume mari de bani de la cumpărători, cu ocazia vânzării în rate a unor produse sau fapta funcţionarului de a incasa taxe mai mari de la abonaţi. In practica judiciară s-a reţinut ca abuzul de serviciu contra intereselor persoanelor şi fapta de a pretinde şi primi fără drept, de către un contabil a unor avantaje materiale de la muncitorii aflaţi în subordinea sa, sub pretextul că, datorită deplasărilor pe care trebuia să le efectuieze pentru procurarea materialelor, nu a fost în măsură să realizeze personal producţia planificată pentru care să fie remunerat.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor poate intra în concurs cu alte infracţiuni. Astfel, de exemplu, această infracţiune intră în concurs cu infracţiunea de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloasă sau cu infracţiunea de delapidare, atunci când valorile obţinute de gestionar ca urmare a practicării suprapreţului sunt însuşite de către acesta .

  1. Latura subiectivă. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârşeşte, în ambele sale modalităţi, de realizare, numai cu intenţie. Cerinţa acestei forme de vinovoţie ţi în cazul în care fapta constă în inacţiune rezultă din expresia „cu ştiinţă" folosită de legiuitor tocmai pentru a indica caracterul intenţionat al infracţiunii şi în această modalitate de săvârşire. Intenţia poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând că acţiunea sau inacţiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, urmăreşte sau acceptă producerea acestui rezultat.săvârşirea faptei din culpă nu cade sub incidenţa legii penale, afară de cazul când vătămarea adusă intereselor legale ale persoanei este importantă, caz în care fapta constituie, potrivit articolului 329 din partea specială a C.P., infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
  2. Latura subiectivă a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor nu include vreun motiv sau scop special. De aceste împrejurări se va ţine însă seama la individualizarea juridică a pedepsei.
  1. În cazul formei omisive a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, tentativa nu este posibilă. In forma sa comisivă, infracţiunea este susceptibilă de tentativă, dar legea nu prevede sancţionarea acesteia.

Consumarea are loc atunci când infracţiunea se realizează prin acţiune, în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos, iar atunci când infracţiunea se realizează prin inacţiune, în momentul expirării termenului înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul respectiv.

Infracţiunea poate fi săvârşită în formă continuă, atunci când făptuitorul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, omite cu ştiinţă să îndeplinească în mod repetat un act sau în mod repetat îndeplineşte defectuos un act, aducând o vătămare intereselor legale ale unei persoane sau unui grup de persoane.

  1. Sancţionarea. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de până la trei ani sau cu amendă de la treizeci la o sută de salarii minime şi destituire.

Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvârşit în mod repetat sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere, sau care a avut urmări grave se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la trei la opt ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de până la cinci ani.

Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvârşit în interesele unei organizaţii criminale se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de până la cinci ani.