Drept

1. Noţiune şi definiţie. Exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu poate avea ca urmare, în anumite împrejurări nu o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, ci o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituţie de stat ori al unei alte unităţi din cele prevăzute în art.327 al C.P. sau o pagubă cauzată patrimoniului acestora. Fapta având, datorită urmării produse a caracterizare proprie atât sub aspectul conţinutului cât şi sub aspectul gravităţii, a fost incriminată distinct, constituind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. Această infracţiune constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare bunului mers al unui organ sau instituţie de stat ori al unei alte unităţi sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Abuzul de serviciu contra intereselor publice, ca şi abuzul de serviciu contra intereselor persoanei, are caracter subsidiar, aceasta înseamnă că o faptă de exercitare abuzivă a îndatoririlor de serviciu, care a produs urmările prevăzute de art.327 C.P. se incadrează în dispoziţiile acestui text de lege numai dacă nu are o incriminare distinctă în Codul penal. Abuzul de serviciu contra intereselor publice are caracter subsidiar numai în raport cu alte infracţiuni al căror subiect este o persoană cu înaltă funcţie de răspundere sau o persoană cu funcţie de răspundere.

2. Obiectul juridic special. Infracţiunea are ca obiect juridic special relaţiile sociale care asigură buna desfăţurare a activităţii de serviciu prin îndeplinirea cu corectitudine de către funcţionarii publici, precum şi de către ceilalţi funcţionari a îndatoririlor lor de serviciu. Dacă fapta are ca urmare cauzarea unei pagube, abuzul în serviciu contra intereselor publice are şi un obiect juridic secundar, constând în relaţiile sociale cu caracter patrimonial.

Ca şi celelalte infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, abuzul în serviciu contra intereselor publice nu are, de regulă, un obiect material. Totuşi, dacă neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului s-a făcut în directă legătură cu un bun, infracţiunea are şi un astfel de obiect, constând în acel bun.

3. Subiectul. Subiectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu poate fi decât o persoană care, în afara condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească subiectul oricărei infracţiuni, are şi calitatea specială de persoană cu înaltă funcţie de răspundere sau persoană cu funcţie de răspundere. În ceea ce priveşte noţiunile de „persoană cu înaltă funcţie de răspundere" şi de „persoană cu funcţie de răspundere", facem trimitere la explicaţiile care au fost date.

Săvârşeşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - de exemplu - angajatul unei cooperative de consum care, prin îndeplinirea defectuoasă a unor acte, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a cauzat o tulburare bunului mers al cooperativei sau conducătorului auto care face transporturi clandestine cu autovehicolul unităţii, obţinând venituri necuvenite. Tot astfel, săvârşeşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice responsabilul unei staţii servici care dispune repararea autovehiculului personal în atelierele staţiei, fără a achita manopera şi piesele de schimb sau pădurarul care vinde, fără forme legale, arborii scoşi din pământ din parcele pe care o are în pază, însuşinsu-şi sumele incasate.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârşită cu participate sub forma coautoratului, a instigării sau a complicităţii. Pentru existenţa coautoratului, este necesar ca făptuitorul să aibă calitatea specială cerută de legea autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoană.

4. latura obiectivă. Abuzul în serviciu contra intereselor publice ca şi abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, se realizează, sub aspectul elementului material, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act. În ceea ce priveşte inţelesul termenului „act" cât şi în ceea ce priveşte explicarea inacţiunii şi a acţiunii incriminate, facem trimitere la cele arătate în cadrul examenului făcut abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor.

În cazul abuzului de serviciu contra intereselor publice neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act poate îmbrăca forme concrete dintre cele mai variate. Astfel, fapta poate consta în vânzarea unor mărfuri pe credit, atunci când acest lucru nu este permis, în folosirea unui tractor sau a unei maşini pentru efectuarea unor transporturi în folosul unor cetăţeni, în schimbul unei sume de bani sau în interes personal ş.a.

Inacţiunea sau acşiunea făptuitorului, săvârşită de acesta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, trebuie să cauzeze o tulburare a bunului mers al unui organ sau instituţie de stat ori a unei alte unităţi sau o pagubă patrimoniului acestuia.

5. Latura subiectivă. Abuzul în serviciu contra intereselor publice se săvârşeşte numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând urmarea faptei sale, doreşte sau acceptă producerea acestei urmări. Astfel, săvârşeşte infracţiunea cu intenţie indirectă, de exemplu funcţionarul competent a trimis un şofer în cursă, care face acest lucru, deşi ştia că şoferul era obosit ca urmare a efectuării unei curse anterioare. În acest caz funcţionarul prevede şi acceptă posibilitatea producerii accidentului, care dacă a avut loc, atrage răspunderea sa penală. Cerinţa intenţiei şi în cazul săvârşirii faptei prin inacţiune rezultă din expresia „cu ştiinţă", folosită de legiuitor tocmai pentru a stabili caracterul intenţionat al infracţiunii şi în această modalitate de săvârşire. Latura subiectivă a abuzului în serviciu contra intereselor publice nu include vreun motiv sau scop special, dar de aceste împrejurări se va ţine seama la individualizarea juridică a pedepsei. Dacă fapta este săvârşită din culpă, ea nu constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ci infracţiunea de neglijenţă în serviciu.

6. Consumarea. Tentativa, posibilă numai în cazul formei comisive a infracţiunii, nu este pedepsită de lege.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice se consumă, în forma sa comisivă, în momentul în care are loc îndeplinirea în mod defectuos a actului şi se produce urmarea periculoasă a faptei, iar în forma sa omisivă, în momentul expirării termenului în care trebuie efectuat actul, a cărui neîndeplinire, imputabilă făptuitorului, a avut ca urmare fie o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii, fie o bagubă cauzată patrimoniuluzi acesteia.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârşit în forma continuată şi anume atunci când făptuitorul, în executarea aceleeaşi rezoluţii, repetă acţiunea sau inacţiunea sa la diferite intervale de timp .

§1. Abuzul de serviciu

Conform articolul 335. (1) Folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.

• Aceeaşi acţiune săvârşită de către un notar, auditor sau avocat se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

• Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
  1. săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;
  2. soldate cu urmări grave, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

[Art. 335 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29. 05. 03, în vigoare din 12. 06. 03]

1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în mod corect cu respectarea intereselor legale private şi obşteşti ale organizaţiilor comerciale, obşteşti sau ale organizaţiilor nestatale de către persoanele care gestionează aceste organizaţii.

2. Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni defectuoase ale persoanei care gestionează organizaţia în limitele obligaţiunilor de serviciu, dacă prin îndeplinirea sau neîndeplinirea acestora se cauzează daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.

Comentariul prevăzut la p.3 al art. 327 are valoare şi se extinde şi asupra acestui articol ca fiind similare prin gradul de prejudiciu.

3. Noţiunile prevăzute în alin. 3 lit. a) şi b) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale şi soldate cu urmări grave au la bază aceleaşi comentarii expuse la art. 327 alin. 2 şi 3.
4. Noţiunile interes material sau alte interese personale care au cauzat daune în sensul acestui articol sunt comentate la fel ca şi la art. 327, p. 6.
5. Noţiunile prevăzute în lege alin. 2: notar, auditor, avocat sunt stipulate în legile organice {Legea cu privire la notariat (nr. 1453 din 18.11.2002, MO nr. 154-157 din 21.11.2002, Legea cu privire la avocatură 1260 din 19.07.2002, MO nr.126-127 din 12.09.2002 şi Legea cu privire la activitatea de audit nr.729 din 15.02.1996, MO nr. 20-21 din 04.04.96) care se aplică corespunzător, devenind un subiect special de răspundere penală în cazul comiterii unei fapte prevăzute în acest articol.
6. Subiectul infracţiunii este persoana pasibilă de răspundere penală, care cade sub incidenţa prevederilor art. 124.
7. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează numai cu intenţie. Forma vinovăţiei în cazul în care fapta constă din acţiune sau inacţiune rezultă din intenţie directă: făptuitorul, prevăzând că aceasta atinge interesele publice sau legale ale unei persoane, urmăreşte sau acceptă producerea acestui rezultat.
8. Consumarea infracţiunii se realizează prin acţiune în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos, iar când infracţiunea se realizează prin inacţiune consumarea faptei ilicite are loc în momentul expirării termenului prevăzut pentru îndeplinirea actului respectiv.

§2. Depăşirea atribuţiilor de serviciu

Aşadar, în cconformitate cu articolul 336.

1. Săvârşirea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

2. Depăşirea drepturilor si atribuţiilor acordate prin lege de către un lucrător al unui serviciu particular de asigurare a securităţii sau al unei organizaţii particulare de depistare- protecţie, însoţită de aplicarea violenţei sau de ameninţare cu aplicarea ei, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare depănă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen depănă la 5 ani.

3. Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
   1. săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;
   2. soldate cu urmări grave, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
   3. Obiectul infracţiunii se constituie din totalitatea de relaţii sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a persoanelor care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, care presupune un comportament corect şi conştiincios în raport cu îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu faţă de persoanele cu care aceştia intră în legătură în exerciţiul funcţiunii.
   4. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiunile unei persoane care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi dacă acestea au cauzat daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.

Expresia depăşesc în mod vădit limitele drepturilor si atribuţiilor acordate prin lege cuprinde atribuţii care pot fi efectuate numai de către organele colective sau de persoanele ierarhic superioare ori sunt atribuite altor organizaţii în condiţii determinate prin lege sau prin acte subordonate legii.

Comentariul de la art. 327 p. 4 poate fi acceptat în măsura în care subiectul acestei infracţiuni trece în sfera activităţii autorităţilor publice sau a administraţiei publice centrale sau locale şi privitor la noţiunile daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.

3. Persoanele şi acţiunile acestora stipulate la alin. l şi 2, săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, urmează să fie interpretate în conformitate cu prevederile art. 46 şi 47. Pentru sintagma soldate cu urmări grave stipulată în lit. b) sunt aplicabile comentariile enunţate la p.7 art. 327 CP.
4. Subiect al infracţiunii este persoana pasibilă de răspundere penală, care corespunde prevederilor art. 124 CP.
5. în cazul acestei infracţiuni, în conformitate cu prevederile alin. 2, în calitate de subiecţi speciali apar lucrătorii serviciilor părţi culare de asigurare a securităţii, angajaţi direct sau în bază de contract în acestea şi în alte organizaţii, care îşi depăşesc atribuţiile, aplică violenţa sau ameninţă cu aplicarea acesteia. Aceste acţiuni urmează să fie apreciate drept acţiuni care depăşesc vădit drepturile şi atribuţiile acordate prin lege.
6. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă. Făptuitorul acţionează sub imperiul dorinţei de a depăşi limitele drepturilor şi obligaţiunilor sale, ceea ce aduce daune considerabile interesului public sau drepturilor legale ale persoanelor, pe care el le prevede şi le doreşte sau le acceptă.
7. Consumarea infracţiunii are loc atunci când se produc urmările periculoase stipulate în lege şi au survenit daunele considerabile intereselor publice, drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice. Aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea acesteia se consumă din momentul aplicării violenţei sau al ameninţării de a o aplica, indiferent de urmările care au survenit.