Subiectul la infracţiunea de mituire - Codul penal al Republicii Moldova

Detalii: Categorie: Drept; Publicat: 30 Ianuarie 2023; Accesări: 543

Subiect al infracţiunii de luare de mita, potrivit hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme al R.M. poate fi numai persoana cu funcţii de răspundere, investită cu împuterniciri, expuse în articolul 123 din Codul Penal al R.M.

Astfel el poate fi reprezentant al autorităţii publice - funcţionar al organului de stat investit cu dreptul de a înainta cerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii pentru executarea de către cetăţeni, întreprinderi, instituţii, organizaţii indiferent de apartenenţă şi subordonarea lor departamentală (deputaţii, conducătorii, adjuncţii şi membrii consiliilor raionale şi locale, judecătorii, procurorii, anchetatorii, lucratorii organelor de poliţie, inspectorii de stat etc.).

Prin funcţii de ordin organizatorico - economic se înţeleg funcţiile de înfăptuire a conducerii colectivelor sau sectoarelor de muncă, a activităţii de producere a unor lucrători (selectarea şi repartizarea cadrelor, planificarea muncii, organizarea muncii subalternilor, menţinerea disciplinei de muncă etc.) .

Asemenea funcţii îndeplinesc conducătorii şi adjuncţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor indiferent de forma de proprietate, conducătorilor subdiviziunilor structurale (şefii şi adjuncţii şefilor, catedrelor etc.), conductorii sectoarelor de muncă (maiştrii, şefii de şantiere şi de brigadă) etc.

Prin funcţii administrative de dispoziţie se înţeleg împuternicirile privind dirijarea şi dispunerea de patrimoniu, stabilirea ordinii de păstrare, prelucrare şi realizare a acestui patrimoniu, asigurarea controlului asupra acestor operaţii, organizarea deservirii sociale a populaţiei etc.

Astfel de împuterniciri au şefii secţiilor şi serviciilor economice de aprovizionare şi financiare, şefii depozitelor, magazinelor, atelierelor etc. De asemenea pot fi recunoscute ca persoane cu funcţii de răspundere şi acele persoane care au dreptul de a întreprinde în baza funcţiilor de serviciu acţiuni ce pot da naştere unor consecinţe de ordin juridic (controlori, revizori) .

Prin întreprinderi, instituţii, organizaţii indiferent de forma de proprietate se înţelege orice întreprindere, instituţie, organizaţie care desfăşoară o activitate social - utilă potrivit legii şi se bazează pe orice formă de proprietate, indiferent de forma organizatorico - juridică.

Conform dispoziţiei legii ca subiect al infracţiunii de luare de mită, alături de persoanele care permanent sau provizoriu îndeplinesc funcţii de autorizaţii publice sau obligaţiuni de ordin administrativ de dispoziţie şi organizatorico - economice, sunt şi persoanele care îndeplinesc aceste funcţii în virtutea unei însărcinări speciale date de organele şi persoanele cu funcţii de răspundere (controlorii şi revizorii obşteşti, antrenorii societăţilor şi echipelor sportive).

Persoanele care provizoriu exercită funcţii într-o anumită postură sau care îndeplinesc însărcinări speciale, pot avea calitatea de subiect al infracţiunii de luare de mită numai în cazul când ea a fost investită cu aceste funcţii în modul prevăzut de lege .

Subiect al acestei infracţiuni poate fi şi persoana cu funcţii de răspundere, care deşi nu avea nemijlocit împuterniciri pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea acţiunii în interesul celui care dă mită, însă în virtutea atribuţiilor sale de serviciu putea să ia pentru mită măsuri în scopul săvârşirii acestor acţiuni de către alte persoane cu funcţii de răspundere.

Nu sunt subiecţi al infracţiunilor săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere lucrătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor indiferent de forma de proprietate care exercită numai funcţii pur profesionale sau tehnice.

Dacă concomitent cu îndeplinirea acestor funcţii ei sunt investiţi cu funcţii de ordin administrativ de dispoziţie sau organizatorico-economic, în caz de luare de mită, ei pot fi traşi la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută în articolul 333 din Codul Penal ( de exemplu, medicul pentru luare de mită în legătură cu eliberarea certificatului de concediu medical, participarea în calitate de membru al Consiliului de expertiză medicală a vitalităţii sau medico- militară; profesorii instituţiilor de învăţământ - pentru luare de mită la exercitarea funcţiilor lor ca membri ai comisiilor de examinare sau calificare etc.)^{^[1]} .

Persoana cu funcţii de răspundere, care a propus subalternului său de a obţine careva acţiuni sau inacţiuni favorabile prin dare de mită altei persoane cu funcţii de răspundere, poartă răspundere penală ca mituitor. Iar subalternul care s-a înţeles despre îndeplinirea acestor acţiuni pentru mită şi a dat mită trebuie să poarte răspudere penală pentru coparticipare la darea de mită. Dacă el nu mai transmite mita ştiind despre caracterul misiunii, acţiunile lui urmează a fi calificate ca mijlocire a mituirii.

Instanţele judecătoreşti trebuie să facă deosebire între mijlocirea mituirii, darea şi luarea de mită.

Mijlocitor este persoana care acţionând potrivit misiunii mituitorului sau mituitului transmite nemijlocit mita. Totodată pentru încadrarea acţiunilor mijlocitorului în temeiul articolului 333 din Codul Penal nu are importanţă faptul că el a primit sau nu recompensa din partea mituitorului sau mituitului pentru mijlocire.

Făptuitorul, care organizează darea sau luarea de mită, ori este complice la darea sau luarea de mită şi concomitent exercită funcţii de mijlocire, poartă răspundere penală pentru coparticiparea la darea sau luarea de mită. In acest caz calificarea acţiunilor coparticipatului depinde de intenţia lui, reieşind din faptul - din iniţiativa, din partea şi în interesul cui activează - a mituitorului sau mituitului^{^[2]}.

In aceste cazuri acţiunile făptuitorului nu cer calificarea suplimentară în temeiul articolului 333 din C.P. al R.M.

La recunoaşterea mijlocitorului sau mituitului ca persoană cu înaltă funcţie de răspundere instanţele judecătoreşti trebuie să reiasă din prevederile alineatului 2 articolul 123 din Codul Penal.

Conform Hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme din 11.03.1996 se consideră persoana cu înaltă funcţie de răspundere, al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia R.M, Preşedintele, Vicepreşedinţii şi deputaţii Parlamentului, Preşedintele Republicii, Prim - ministrul şi membrii Guvernului, Judecătorii tuturor instanţelor judecătoreşti, Magistraţii Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorul General şi procurorii ierarhici inferiori, membrii Curţii de Conturi, Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale etc.

Drept persoane cu înalte funcţii de răspundere sunt acele persoane, al căror mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice, funcţionarii aleşi sau numiţi în acele organe, organizarea şi funcţionarea cărora sunt reglementate de legile prevăzute în alineatul 3 art. 72 din Constituţie.

De exemplu, membrii Comisiilor electorale pentru alegerea Parlamentului şi pentru alegerile locale (art. 10, 12,14 ale legii privind alegerea Parlamentului din 14.10.1993), consilierii consiliilor raionale, orăşeneşti şi săteşti, primarii oraşelor şi satelor, preşedinţii comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-preşedinţii, vice-primarii, membrii primăriilor şi membrii Comitetelor executive raionale, secretarii acestor organe, ale administraţiei publice locale (art.7, 36 ale legii privind administraţia publică locală din 7.12.1994), Consilierii Consiliilor raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale), primarii oraşelor şi satelor (comunelor) preşedinţii comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-preşedinţii, vice- primarii, membrii primăriilor membrii Comitetelor Executive raionale, secretarii acestor organe ale Administraţiei Publice locale (art.1 alineatul 3, art.37 al Legii cu privire la alegerile locale, art.7, 36 ale Legii privind Administraţia Publică locală din 7.12.1994 etc.

Deci, subiect al infracţiunii pot fi persoane cu funcţii de răspundere sau persoane cu înaltă funcţie de răspundere.

Colegiul Judecătoresc pe dosare penale al Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse nu 1-a recunoscut pe B. subiect al acestei infracţiuni, necătînd la faptul că el nu o dată a luat mită de la vânzătorii subalterni lui, dar el era director general a S.A. de tip închis, cu răspundere limitată "Astros" şi de aceea nu putea fi recunoscut ca persoană cu funcţii de răspundere^{^[3]}.

Latura subiectivă a infracţiunii. Infracţiunea se consideră că a fost săvârşită cu intenţie, dacă persoana, care a săvârşit-o îşi dădea seama de caracterul social pericula al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei social periculoase şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări.

Din regula dată ruse că latura subiectivă a luării de mită se caracterizează numai prin intenţie directă, datorită faptului că vinovatul înţelege că el primeşte o remuneraţie ilegală pentru săvârşirea acţiunilor legate de serviciul ocupat cu întrebuinţarea stării de serviciu şi doreşte să o primească.

Nici într-un caz luarea de mită nu poate fi săvârşită din imprudenţă sau cu intenţii inderectă. Dar totodată infracţiunile săvârşite cu intenţie sunt mult mai periculoase pentru societate decât cele săvârşite din imprudenţă^{^[4]}.

Pericolul sporit constă în aceea că vinovatul, adică persoana cu funcţie de răspundere, săvârşeşte fapta intenţionat, urmărind conştient scopul de a aduce daună, creează într-adevăr posibilitatea survenirii acestei daune.

Deoarece luarea de mită presintă prin sine un mod special de abus de serviciu cu interes acaparator semnul subiectiv obligatoriu este motivul de acaparare.

Scopul infracţiunii date este închipuirea consecinţelor dorite, spre a căror realizarea tinde persoana cu funcţie de răspundere. La rândul său închipuirea despre rezultatul al faptei infracţionale, caracterizează gândirea, raţiunea acestuia.

Săvârşind această infracţiune vinovatul înţelege că primeşte foloase ilegale pentru acţiunile înfăptuite sau abţine înfăptuirea lor cu întrebuinţarea situaţiei de serviciu şi se stroduie să primească aceste foloase urmând un interes acaparator.

Când fapta se săvârşeşte prin mijlocitor funcţionarul trebuie să ştie că acţionează în numele său şi cel puţin accepte anticipat aceasta.

La articolulul 333 C.P. a R.M. sunt arătate 3 semne calificative a mijlocirii mitei :

De o persoană ce aluat în mod repetat.
Prin abuz de serviciu

În mod repetat se socoate mijlocirea săvârşită de două sau mai multe ori dacă termenul de prescripţie a mijlocirii anterioare nu au fost stinşi. Mijlocirea săvârşita m mod repetat se consideră nu numai două episoade de sinestătătoare de mijlocire, dar şi acordarea serviciilor de mijlocire în acelaşi timp la doi sau mai mulţi mituiţi (de exemplu, transmiterea în acelaşi timp a mitei de la doi subiecţi la persoana cu funcţii de răspundere sau transmiterea mitei de la un mituitor la două persoane cu funcţii de răspundere).

În repetate rânduri la mijlocirea mitei trebuie de înţeles la fel ca şi luarea mitei. Trebuie doar să avem în vedere, că instigarea a două persoane la darea unei mite pentru o singură acţiune (de exemplu, pentru rezolvarea întrebărilor ce ţin de viza de reşedinţă) nu se cuprinde în noţiunea de repetate rânduri şi trebuie calificată ca coparticipare la dare de mită. Este necesar a deosebi mijlocirea în repetate rânduri de acordare a câtorva servicii unui mituitor sau mituit pe unul şi acelaşi episod a mituirii calificat conform alineatului 1 articolul 333al C.P. al R.M. (de exemplu, suma mitei se transmite de la mituitor la mituit în părţi) .

Mijlocitorul ce nu o dată a jucat acest rol de obicei este persoana ce are relaţii bune cu mituitul. El acţionează din interes acăpărător.

Prezenţa semnului "de o persoană anterior condamnată" trebuie de înţeles în sensul larg al cuvântului: condamnarea persoanei nu pentru mijlocire, dar şi pentru luare sau dare de mita. Semnul dat se omite dacă condamnarea pentru acţiunile anterioare a fost terminată sau stinsă.

Mijlocirea mitei prin abuz de serviciu, are loc în acele cazuri când vinovatul îndeplineşte acţiuni de mijlocire folosind drepturile şi împuternicirile sale de persoană cu funcţii de răspundere.

Mijlocirea trebuie deosebită de aşa numitele cazuri a "mitei fictive", când vinovatul primeşte de la mituitor bani sau alte foloase precum că le va transmite persoanei cu funcţii de răspundere în calitate de mită şi ne dorind acest lucru, ia aceste obiecte lui. Calificarea "mitei fictive" depinde de aceea, este iniţiatorul dării de mită mijlocitorul minciunos^{^[5]}.

Dacă el cu scopul acăpărării banilor sau aşa mită fictivă formează cumul de excrocherie şi instigare la dare de mită.

Dar când iniţiativa de dare a mitei este din partea mituitorului, acţiunile mijlocitorului fictiv se califică numai ca excrocherie. Pentru aprecierea acţiunilor mijlocitorul excroc nu are importanţă, a fost numita persoana concretă căruia trebuia sa i se dea mită. Acţiunile mituitorului în ambele situaţii urmează a fi calificate ca tentativă la dare de mită.

Articolul 324 alineatul 3 menţionează: "Mijlocirea mitei săvârşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere sau în interesul unei organizaţii criminale".

Se consideră persoană cu înaltă funcţie de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia R. M. Preşedintele, vice-preşedinţii şi deputaţii parlamentului (articolul 60-64), Preşedintele Republicii (articolul 77), Magistraţii Consiliului Superior al 95 Magistraturii.

Magistrati:

Judecătorii

Procurorii

Lucrătorii Ministerului Justiţiei

De asemenea, Prim ministru şi membrii Guvernului, judecătorii tuturor instanţelor judecătoreşti (articolul 116), Procurorul General şi procurorii ierarhic inferiori (articolul 125), membrii Curţii de Conturi (articolul 133), Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale (articolul 134) etc.

Drept persoane cu înaltă funcţie de răspundere sunt acele persoane, al căror mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice, funcţionarii aleşi sau numiţi în acele organe, organizarea şi funcţionarea cărora sunt reglementate de legile prevăzute în alineatul 3 articolul 72 din Constituţie^{95 96 97}

De exemplu: membrii Comisiilor Electorale pentru alegerea Parlamentului şi pentru alegerile locale (articolul 10,12,14 al Legii privind alegerea Parlamentului din 14.10.1993, secţiunea a doua a Legii cu privire la alegerile locale din 7.12.1994) Consilierii Consiliilor raionale, orăşeneşti, municipale şi săteşti, primarii oraşelor şi satelor, preşedinţii comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-preşedinţii, vice-primarii, membrii Comitetelor Executive Raionale, secretarii acestor organe ale administraţiei publice locale (articolul 1 alineatul 3, articolul 37 ale Legii cu privire la alegerile locale, articolul 7, 36 ale Legii privind administraţia publică locală din 7.12.1994 ) etc.

Pentru încadrarea juridică a faptelor în baza alineatului 2 articolul 333 al C.P. ca mijlociri a mituirii în interesul unei organizaţii criminale este de ajuns faptul că mijlocitorul sa ştie că el ia pentru a transmite mituitului mita de la organizaţia criminală.

În cazul când fapta de dare sau luare de mită de o organizaţie criminală pentru servicii acordate ori de mijlocire a mituirii în interesul unei organizaţii criminale întruneşte şi elementele componenţei de infracţiune prevăzută în articolul 283 din C.P., acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate respectiv în baza alineatului 3 articolul 324, alineatul 3 articolul 325, alineatul 2 articolul 334 şi în baza articolului 283 din C.P.

Din înţelesul alineatului 4 articolul 325 C.P. rezultă că auto-denunţarea despre darea de mită sau mijlocirea mituirii îl eliberează de răspunderea penală nu numai pe mituitor şi mijlocitor, dar şi pe coparticipanţii lor.

Autodenunţarea despre darea de mită sau mijlocirea mituirii adresată poliţiei, procurorului, instanţei de judecată sau unui alt organ de stat, îl eliberează pe făptuitor de răspundere penală numai în cazul când el nu ştia că organele de urmărire penală sau procurorul sunt la curent cu acţiunea săvârşită de el, indiferent de motivele de care s-a călăuzit petiţionarul.

Eliberarea mijlocitorului din motivul auto-denunţării sale nu înseamnă lipsa componenţei infracţiunii în acţiunile acestor persoane.

Autodenunţarea despre darea de mită sau despre mijlocirea mituirii este, totodată, şi plângerea despre luare de mită de către persoane cu funcţii de răspundere în caz de denunţare calomnioasă, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută în articolul 311 din Codul Penal^{^[6]}.

Răspunderea penală pentru "darea de mită" articolul 334 al C.P. al R.M. are careva particularităţi, care cer o examinare specială. Legea penală în legătură cu claritatea îndeajuns să nu dezvăluie noţiunea "dare" de mită.In teoria dreptului penal darea de mită se prezintă ca transmiterea persoanelor cu funcţii de răspundere a remunerărilor ilegale pentru înfăptuirea sau ne înfăptuirea de câtre aceasta a anumitor acţiuni, în legătură cu serviciul şi în interesul mituitorului^{^[7]}.

Darea de mită organic este legată de luarea de mită şi toate semnele specifice acestei componenţe de infracţiuni (în repetate rânduri, de o persoană anterior condamnată) au acelaşi conţinut ca şi în componenţa luării de mită.

Răspunderea pentru aceste acţiuni este prevăzută în capitolul Nr. 7 a C.P. Român astfel încât împreună cu luarea de mită formează o componenţă necesară. Pentru aplicarea articolului 174 al C.P. Român (Darea de mită) şi articolul 174 C.P. Român (Mijlocirea mitei) nu se cere ca vinovatul să fie persoana cu funcţii de răspundere şi să săvârşească acţiuni (inacţiuni) în puterea situaţiei sale de serviciu.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni prezintă prin sine transmiterea (acordarea) persoanei cu funcţii de răspundere personal sau prin mijlocitori, a bunurilor materiale şi foloaselor patrimoniale pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea, în interesul celui ce le dă, a acţiunilor pe care persoana cu funcţii de răspundere trebuia sau putea să le săvârşească cu întrebuinţarea situaţiei sale de serviciu.Dacă obiect al mitei sunt bani, hârtii de valoare, valori patrimoniale m cele mai multe cazuri ele sunt transmise persoanei cu funcţii de răspundere personal sau prin mijlocitor: banii pot fi transferaţi pe contul bancar al mituitului.

Dare de mită se referă la infracţiunile cu o componenţă formală. Ea se consideră terminată din momentul transmiterii (acordării) persoanei cu funcţii de răspundere prin măcar a unei părţi din mită. Dacă mita se transmite persoanei cu funcţii de răspundere prin mijlocitor, acţiunile ultimului se califică ca complicitate la dare de mită cu condiţia că el ştia că transmite mită^{^[8]}.

Câte odată practica întâlneşte şi cazuri de mijlocire fictivă, atunci când persoana primeşte de la mituitor bani sau alte foloase materiale tară intenţia de a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere, dar cu scopul de a însuşi.Exemplu: o "mijlocire fictivă" a fost constatată în acţiunile lui Ghecev, poliţist al CPS Botanica, care a luat bani (700 $ SUA), precum că le va împărţi cu alţi lucrători ai CPS Botanica de la şeful firmei "Angelica".

Acţiunile, îndreptate la darea de mită, dar ne dorite de persoana cu funcţii de răspundere (de exemplu, lăsarea pe masă a obiectului mitei, transmiterea sumei de bani ca mită în adresa persoanei cu funcţii de răspundere prin poştă sau telegraf) se califică ca tentativă la darea de mită.^{^[9]}

În acelaşi timp la darea mitei persoanei cu funcţii de răspundere în părţi (rate), în câteva procedee, oferirea măcar a uneia din părţi din suma stabilită formează nu tentativa la darea de mită, dar o infracţiune terminată de dare de mită.

Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează numai prin intenţie directă. Conştiinţa vinovatului este cuprinsă de faptul că persoanei cu funcţii de răspundere i se oferă mită pentru săvârşirea în interesul mituitorului, a acţiunilor legate de folosirea stării de serviciu a persoanei cu funcţii de răspundere (sau de obţine de aceste acţiuni). Înţelegând aceste circumstanţe vinovatul doreşte să transmită persoanei cu funcţii de răspundere remunerarea ilegală (mita).

Componenţa dării de mită lipseşte, dacă la transmiterea remunerării cel ce dă presupune că persoana cu funcţii de răspundere are dreptul la această remunerare la fel şi dacă transmiterea constituie o parte acaparată pe cale infracţională şi se oferă persoanei nu pentru acţiuni de serviciu în folosul celuia ce dă mită.

Motivele dării de mită la calificarea infracţiunii nu influinţează. Ele întotdeauna poartă un caracter antisocial.^{^[10]}

Persoana se strădui sa-şi satisfacă interesele sale, să rezolve întrebări concrete pentru sine, rudelor sale pe cale infracţională prin coruperea persoanei cu funcţii de răspundere.

Nu se exclude componenţa de dare de mită şi în acele cazuri când mituitorul se conduce de interesele greşite de serviciu a organizaţiei sale.

Subiectul dării de mită poate fi orice persoană, chiar şi acela care transmite persoanei cu funcţii de răspundere mita în interesul organizaţiei de stat cooperative sau obşteşti.

Ea poate pe această cale să-şi realizeze interesele dorite şi priorităţile personal pentru dânsul, rude, cunoscuţi ş.a.m.d. persoanei cu funcţii de răspundere ce propune subalternului mită pentru a-şi realiza (pentru organizaţia, întreprinderea şi instituţia dată) acţiunile dorite sau inacţiuni altei persoane cu funcţii de răspundere, poartă răspunderea ca mituitor.

Persoana subalternă, ce s-a înţeles despre îndeplinirea în schimbul mitei, acţiunilor dorite şi care a oferit mita, trebuie trasă la răspundere ca coparticipat la darea de mită. Dacă asemenea lucrător transmite mita, ştiind despre caracterul însărcinării, acţiunile lui urmează o calificare ca mijloc al mituirii.

Aceasta are nevoie de două concretizări: acţiunile persoanei cu funcţii de răspundere ce a însărcinat subalternul să dea mită în interesul organizaţiei, trebuie calificată nu ca dare de mită, ci ca participare la aceasta, deoarece persoana cu funcţii de răspundere singură nu dă mită, dar participă în rol de organizator sau complice. Acţiunile subaltemului ce a dat mită din însărcinarea şefului său pot fî calificate în doua feluri:

dacă interesele organizaţiei din numele căreia acţionează coincid cu cele personale este prezentă darea de mită (dar nu coparticipare).
dacă subaltemul doar transmite obiectul mitei, ne având un interes propriu, este prezentă mijlocirea mitei.

De obicei, mituitorii nu sunt persoane cu funcţii de răspundere, dar dacă sunt, acţiunile lor de regulă nu sunt legate de starea lor de serviciu.

Mituitorul poate acţiona din motiv de lăcomie, cointeresare personală, la fel ca şi din considerentul primirii unor foloase pentru organizaţiile de stat şi obşteşti.

Unele persoane cu funcţii de răspundere ce practică o activitate infracţională (sustrageri, speculaţii) pentru atingerea scopului dorit-primirea unor venituri de înaltă calitate, mărfurilor dificitare ş.a.m.d. ajung la (cumpărarea) coruperea altor persoane cu funcţii de răspundere.

Mituitorii pot fi împărţiţi în două grupe^{^[11]}:

ocazionali
frauduloşi

Mituitorul ocazional ajunge la darea de mită pentru acordarea bunurilor necesare după lege după multe ezităiri, pentru atingerea scopului dorit, cum li se pare lor, folosind toate mijloacele legale. Activitatea lor criminală nu este totdeauna, ci uneori.

Mituitorii frauduloşi deseori ajung la dare de mită pentru atingerea intereselor lor legale şi ilegale. Ei sunt persoane "cu legături", "cunoştinţe", socot că totul se vinde şi se cumpără. Nu rareori mituitorii permit cheltuirea bunurilor de stat şi obşteşti şi aceşti bani sunt folosiţi pentru transmiterea mitei. Aceste acţiuni se fac prin folosirea unor documente false.^{^[12]}

Mituitul mitei, ştiind despre aceea, că la remunerare lui sunt folosite asemenea mijloace, de rând cu răspunderea pentru mită poartă deasemenea răspundere pentru sustragerea avuturilor obşteşti şi statale şi persoana cu funcţii de răspundere ce dă mită, pe lângă darea ei, poartă răspundere şi pentru coparticipare la sustragerea acstor bunuri. Daca darea mitei este legată cu determinarea persoanei cu funcţii de răspundere la săvârşirea altor infracţiuni de serviciu, atunci ea este nu altceva de cît instigarea la săvârşirea ei. Răspunderea mituitorului pentru asemenea acţiuni survine prin cumul de infracţiuni: pentru dare de mită şi complicitate la săvârşirea infracţiunii respective.

Cum menţionează Hotărârea numărul 6 a Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996 "răspunderea pentru dare şi luare de mită nu exclude în acelaşi timp tragerea la răspundere penală pentru acţiuni, care deşi sunt legate cu mituirea constituie însă alte infracţiuni distincte: abuz de putere sau de serviciu, coparticipare la sustragerea avutului proprietarului etc. (de exemplu: luarea de mită a bunurilor sustrase la instigarea mituitului).

Dacă mituitorul încurcă persoana pe care doreşte s-o corupă, socotindu-1 drept persoană cu funcţii de răspundere, în timp ce el nu este, acest fapt nu-1 eliberează de răspunderea pentru tentativă la darea de mită. în cazul dat infracţiunea va fi ne terminată deoarece persoana cu funcţii de răspundere nu a primit remunerarea.

Uneori remunerarea se referă persoanei care de fapt nu poate înfăptui acţiuni ce îl interesează pe mituitor. însă aceasta nu-1 eliberează pe acesta din urmă de răspundere, deoarece pe de o parte legea menţionează numai despre darea de mită şi nu pune în dependenţă terminarea infracţiunii de îndeplinirea sau neîndeplinirea unor acţiuni, dar pe de altă parte-mituitorul poate şi să cunoască posibilităţile de fapt a persoanei cu funcţii de răspundere, căreia îi oferă mita.^{^[13]}

Deoarece în conştiinţă mituitorul are de a da mită persoanei cu funcţii de răspundere şi intenţia în această parte el o îndeplineşte, acţiunile lui formează terminare a componenţei de infracţiune^{^[14]}.

Nu influinţează la existenţa componenţei acestei infracţiuni şi faptul dacă într-adevăr au fost săvârşite acţiuni legate de serviciu şi caracterul lor.

Mituitorul îşi dă seama de caracterul pericolului social îndreptate la coruperea persoanei cu funcţii de răspundere şi doreşte ca pentru mită să săvârşească acţiunile dorite.

Dacă cel ce transmite remunerarea nu ştie aceasta ( exemplu socoate că persoana cu funcţii de răspundere are dreptul la această remunerare, sau o primeşte ca o parte de la sustragerea săvârşită în comun) componenţa dării de mită lipseşte .

Componenţa coparticipării la darea de mită vor fi şi acţiunile persoanei care ne fiind persoane cu funcţii de răspundere se dă drept persoana cu funcţii de răspundere primind foloase în calitate de remunerare. De obicei ei îndeplinesc rolul ori de instigator, ori complice la darea de mită.

Instigatori - ei sunt în acele cazuri când dându-se drept persoana cu funcţii de răspundere determină pe cineva la transmiterea lor a mitei. Bineînţeles, asemenea persoane recunosc că determină la infracţiune, singuri sunt în rolul de coparticipant, şi doresc să participe la săvârşirea acestei infracţiuni. Instigând la darea mitei, ei primesc bani sau alte valori ca mijlocitori pentru transmitere persoanei cu funcţii de răspundere, dar de fapt le însuşesc lor. Asemenea acţiuni conţin toate semnele instigării la darea de mită¹⁰⁹.

Complicitatea lor la darea de mită constă în aceea că ei creează condiţii mituitorului pentru săvârşirea infracţiunii, contribuie la aceasta şi de aceea în rezultatul acţiunilor lor are loc tentativa la această infracţiune.^{^[15]}

"Dacă persoana primeşte de la mituitor bani sau alte valori chipurile de a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere ca mită, şi, ne având intenţia de a proceda astfel, le însuşeşte, fapta constituie componenţa infracţiunii de înşelare sau abuz de încredere".

Când această persoană m scopul acaparării valorilor instigă mituitorul la dare de mită, atunci acţiunile vinovatului pe lângă înşelăciune urmează a fi calificate ca instigare la dare de mită. Acţiunile mituitorului în aceste cazuri trebuie calificate ca tentativă la darea de mită, indiferent de faptul dacă era numită concret persoana cu funcţii de răspundere căreia îi era predestinată mita."

§ 1. Luarea de mită

În corespundere cu articolul 333 (1) Luarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mitu-itorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă asemenea acţiune intră în obligaţiile de serviciu ale mituitului,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

Aceleaşi acţiuni săvârşite:
1. repetat;
2. de două sau mai multe persoane;
3. cu extorcarea mitei;
4. în proporţii mari

se pedepsesc cu amendă în mărime de la l. 000 la 3. 000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 10 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite juneţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:
1. în proporţii deosebit de mari;
2. în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.

[Art. 333 completat prin Legea nr. 211-XVdin 29. 05. 03, în vigoare din 12. 06. 03]

Noţiunea de luare de mită presupune luarea sumelor de bani, valori, prestări servicii, privilegii sau orice avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale care au fost promise ori oferite unui funcţionar ce gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală spre a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârşi un act contrar acestor obligaţiuni.
Luarea de mită reprezintă corupţia pasivă în sectorul privat când persoana care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale întreprinde acţiuni de a solicita sau primi, direct sau prin mijlocitori, un avantaj necuvenit sau de a accepta oferte sau promisiunii privind un asemenea avantaj pentru sine sau pentru altcineva, pentru ca această persoană să efectueze sau să se abţină de la efectuarea unui act, încălcând obligaţiunile sale de serviciu.
Prin organizaţie comercială se înţelege o organizaţie economică cu personalitate juridică, a cărei activitate se desfăşoară în producţia şi circulaţia mărfurilor (de schimb, comerţul de bunuri) sau în sfera serviciilor (transport, telecomunicaţii etc.).
Prin organizaţie obştească se înţelege un grup de persoane, cu concepţii şi preocupări comune, care se constituie în baza unui statut propriu înregistrat la Ministerul Justiţiei pentru a realiza nişte activităţi organizate.
Prin sintagma alte organizaţii nestatale înţelegem orice alte organizaţii care activează pe un termen determinat sau nedeterminat, fondate de o persoană sau de un grup de persoane într-un scop anumit (fundaţia etc.) în condiţiile legii.
Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii organizaţiilor comerciale, a organizaţiilor obşteşti şi a altor organizaţii nestatale.

Obiectul nemijlocit al luării de mită îl constituie totalitatea de relaţii sociale legate nemijlocit de activitatea normală a aparatului de stat, obştesc.

Deci, mita constituie primirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial ce nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acţiuni.

Referitor la obiectul nemijlocit a componenţei date de infracţiune sunt mai multe păreri.

Unii savanţi consideră că obiectul nemijlocit îl constituie principiile de activitate a persoanelor oficiale în cadrul aparatului de stat şi obştesc ce constau în slujirea poporului fără vreun scop de profit.

Părerea lui I. A. Demidov este caracterizată prin faptul că obiectul nemijlocit al infracţiunii respective îl constituie activitatea aparatului de stat şi obştesc, autoritatea şi prestigiul lui în faţa cetăţenilor.

Mituirea ca infracţiune a fort cercetată de un şir de savanţi care au observat obiectul infracţiunii date este activitatea normală a aparatului de stat şi obştesc.

Persoanele oficiale ce primesc mită de la cetăţeni, cointeresaţi în săvârşirea acelui sau alt act cu caracter de serviciu încalcă bazele organizării şi activităţii aparatului de stat.

Obiectul infracţiunii şi obiectul mitei e necesar de delimitat unul de altul. La momentul de faţă prin obiect predestinat mitei sub orice formă se înţelege bani, hârtii de valoare, valori materiale, precum şi alte foloase atât de ordin patrimonial cu ar fi transmiterea valorilor materiale acordarea ilegală a premiilor, prestarea gratuită a foilor de sanatoriu şi turism, cît şi foloase de ordin ne patrimonial, şi acestea la rândul lor sunt ca acordarea unui titlu sau a unui grad ori a altei distincţii onoristice.

In manualul lui Kudreavţev, Naumov "Российское уголовное право" 1997 se mai adaugă ca obiect al mitei şi executarea reparaţiilor şi construcţia unor încăperi. De asemenea ca foloase ne patrimoniale mai pot fi socotite şi acordarea de privilegii la arendarea unor încăperi şi altor acţiuni de acest gen.

Unii criminalişti socot că obiectul mitei se referă la obiectul infracţiuni, însă acest punct de vedere după părerea altora nu este potrivit, deoarece obiectul "mituirii" îl constituie activitatea normală a aparatului de stat şi obştesc, iar obiectul mitei este orice bun sau serviciu ce are un caracter material.

Profesorul Piotcovschii menţiona că la obiectul mitei nu se atentează spre deosebire de obiectul infracţiunii.

Obiectul infracţiunii cu obiectul mitei nu trebuie de confundat. Obiectul mitei constituie mijloc de atentare asupra activităţii date, pe când obiectul infracţiunii îl constituie totalitatea relaţiilor sociale.

Nu poate fi considerată mită acordarea unui cadou m legătură cu comiterea sau abţinerea de la înfăptuirea unor acţiuni, dar din alte considerente-prietenie, semn de recunoştinţă pentru acordarea unor servicii sau unui ajutor material.

De asemenea nu se consideră mită extorcarea de către persoana cu funcţii de răspundere a foloaselor cu caracter ne patrimonial (exemplu, caracteristicilor, referinţelor, recomandărilor etc.).

Ca obiect al mitei mai pot fi numite şi orice alte patrimonii ca de exemplu mobila, covoare, televizoare, băuturi spirtoase şi produse alimentare, obiecte colecţionate şi alte foloase anticariat. Asemenea foloase pot fi oferite fără vreun careva preţ sau redus considerabil.

In calitate de mită mai poate fi considerată servirea unui prânz, cină fără contra plată într-un restaurant sau cafenea a persoanei cu funcţie de răspundere.

Ca obiect al mitei mai poate fi şi primirea neîntemeiata a unui spaţiu locativ sau a unui serviciu.

In ultimii ani mita a mai căpătat o nouă formă. Pentru înfăptuirea din partea persoanei cu funcţii de răspundere a unui "serviciu" se deschid conturi în băncile de peste hotare, sub diferite pretexte se organizează diferite deplasări peste hotare, nu numai cu acordarea diurnilor, dar şi a unor sume suplimentare de bani.

Exista unele divergenţe referitor la problema obiectului ne material ca obiect al mitei.

Unii savanţi ca Beleaev, Silla socot că bunurile şi serviciile ce nu poartă un caracter material nu pot constitui obiectul mitei. Exemplu: acordarea unei caracteristici pozitive sau lăudarea unei persoane m presă, acordarea unei fotografii sau desen menţionate pot constitui obiect al mitei.

Alţii - dimpotrivă, socot că cele menţionate pot constitui obiect al mitei. De exemplu, lăudarea unei persoane oficiale în presă de către un ziarist în schimbul ridicării ultimului m postură trebuie considerată ca obiect al mitei. Insă eu consider, că această opinie nu este adevărată, deoarece ziaristul exercită numai funcţii pur profesionale şi el nu este persoană cu funcţii de răspundere.

Prin urmare, el nici nu poate fi considerat ca subiect al acestei infracţiuni.

Exemplu de unele forme de serviciu ce nu au caracter material: numirea într-un post oficial, procurarea la cererea celui ce ia mită a unor bunuri dificitare.

Astfel divizarea bunurilor şi serviciilor în materiale şi ne materiale şi recunoaşterea ca obiect al mitei doar celor materiale nu în toate cazurile trebuie socotită ca raţională. Aceasta duce la ne examinarea multor fapte, de altfel social periculoase care în esenţa lor constituie mită. Deaceea fiecare obiect al mitei trebuie sa fie evaluă în bani reieşind din preţurile sau tarifele pentru servicii , iar în lipsa lor - în baza rapoartelor expertizei la momentul săvârşirii infracţiunii.

Dacă recompensa ilicita în proporţii mari, sau foarte mari, se primeşte în părţi, însă aceste acţiuni reprezintă episoade ale unei infracţiuni continue, fapta urmează a fi calificată ca luare de mită corespunzător în proporţii mari sau deosebit de mari.

Se consideră mită în proporţii mari sau deosebit de mari, mita, mărimea căreia evaluată în bani depăşeşte proporţiile indicate corespunzător în alineatul 2 al Notei la articolul 327 din Codul Penal al R.M. Astfel, sustragerea în proporţii mari a unor bunuri, se consideră atunci, când costul bunurilor, evaluate m bani depăşeşte de 500 de ori mărimea salariului minim, stabilit de legislaţie la momentul săvârşirii infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni ale mituitului în interesul mituitorului sau al altor persoane pe care acesta le reprezintă, cu condiţia că asemenea acţiuni sau inacţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Acţiunea mituitului constă în primirea de la mituitor a banilor, materialelor de preţ (produse alimentare, bunuri materiale, de construcţie etc.), avantaje patrimoniale (documente care dau dreptul de a primi avere în proprietate, primirea în arendă a patrimoniului fără plată, liberare de la obligaţii materiale, datorii etc.), acceptarea de servicii (transmiterea mijloacelor de transport fără plată, transportarea fără plată a mărfurilor, primirea fără plată a biletelor de tratament, lucrări de construcţii şi reparaţii fără plată şi altele); titluri de valoare sunt determinate de către legislaţia în vigoare (Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199 din 18.11.98, MO nr. 27-28 din 23.03.99 şi HG nr. 770 din 03.08.2001, MO nr. 97-99 din 17.08.2001); privilegii sau avantaje (plata premiilor sau a unui salariu avansat, salarizare pentru cumulare abuzivă, avansare în post, prezentare pentru distincţii de stat etc.). Toate aceste avantaje nu i se cuvin mituitului în coraport cu circumstanţele cauzei şi acestea sunt date, înmânate, promise pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în interesul mituitorului ori al unui terţ, dacă aceste acţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Acţiunile de propunere şi oferire de cadouri sau prestare de servicii în folosul persoanelor care se află într-o funcţie mai înaltă pe scara ierarhică de serviciu, pentru întreţinerea relaţiilor oficiale sau de serviciu, nu cad sub incidenţa componenţei de infracţiune prevăzute în articolul comentat.

Latură obiectivă a infracţiunii date constă în primirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a bunurilor cu caracter patrimonial în interesul celui ce dă mită pentru înfăptuirea unei acţiuni ce trebuia sau putea fi săvârşită cu folosirea stării de serviciu.

O excepţie pentru persoanele cu funcţie de răspundere este că în cazul primirii unui bun cu caracter ne patrimonial nu pot fi considerate ca mită. Ca bunuri cu caracter ne patrimonial poate fi de exemplu o caracteristică bună, o recenzie sau o recomandare, sau primirea unui cadou în legătură cu sărbătorirea unui jubileu.

În fine pot să spun că bunurile ce fac parte din categoria celor cu caracter ne patrimonial nu pot fi considerate ca mită.

Însă sînt cazuri întâlnite ce caracterizează mita, sub toate aspectele ei şi anume când persoana cu funcţii de răspundere pentru îndeplinirea unei acţiuni sau inacţiuni accepta primirea unor bunuri cu caracter patrimonial, servicii sau avantaje în scop personal.

Acţiunile săvârşite în schimbul mitei pot fi de 4 tipuri:

Ele pot intra în categoria obligaţiilor de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere.
Aceste acţiuni pot să nu intre în categoria obligaţiilor de serviciu, dar persoana cu funcţie de răspundere poate influenţa săvârşirea acţiunilor ilegale datorită autorităţii sale.
Pentru mită persoana cu funcţii de răspundere poate manifesta o ocrotire generală a persoanei cointeresate, astfel fără careva merit a-i ridica slujba, al înainta la primirea ordinelor, decoraţiilor.
Persoana cu funcţii de răspundere pentru mită poate "închide ochii" asupra unor greşeli din partea mituitului.

Acţiunile săvârşite de persoana cu funcţii de răspundere pot fi efectuate atât până cît şi după primirea mitei, ele pot fi de fapt ne săvârşite. Pentru calificarea infracţiunii aceasta nu are importanţă. Aceasta componenţă de infracţiune se referă la numărul celor cu o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul luării de către mituit chiar şi numai a unei părţi din mită.

Reiese că dacă mita nu a fost luată de persoana cu funcţii de răspundere (de exemplu a fost cerută), acţiunile acestuia nu pot fi apreciate ca infracţiune terminată. Dacă banii transmişi în bancă pe contul persoanei cu funcţii de răspundere au fost luaţi de acesta, mita se consideră terminată.

Instanţele judecătoreşti trebuie să stabilească şi să indice în sentinţă pentru care acţiuni sau inacţiuni în interesul mituitorului a primit mita persoana cu funcţii de răspundere. Totodată este necesar de a se avea în vedere că răspunderea penală pentru mituire survine indiferent de faptul când a fost înmânată mita până sau după săvârşirea acţiunii sau inacţiunii precum şi de faptul dacă mita a fost dinainte condiţionată au fost sau nu îndeplinite careva acţiuni în interesul mituitorului.

Primirea banilor sau altor valori de către persoana cu funcţii de răspundere de la persoanele aflate sub controlul sau subordonarea lui pentru protecţie sau exces de toleranţă în serviciu, pentru favorizare în soluţionarea unor întrebări ce ţin de competenţa lui, urmează a fi apreciate ca luare de mită.

Acţiunile făptuitorului trebuie recunoscute ca dare şi luare de mită şi în cazurile de primire a valorilor sau serviciilor n-au fost condiţionate dinainte, însă participanţii la infracţiune înţeleg că mita se înmânează cu scopul de a satisface interesele mituitorului

Luarea de mită, darea şi mijlocirea se consideră consumată din momentul luării de către mituit chiar şi numai a unei părţi de mită. Dacă mita promisă şi acceptată n-a fost luată din motive

care n-au depins de voinţa mituitului, acţiunile lui trebuie calificate ca tentativă la luare de mita.

Metodele (modurile, mijloacele) mituirii sunt multiple, de aceea este imposibil de a le menţiona pe toate m legislaţie. Practicii sunt cunoscute 2 forme de bază de luare de mită:

- DESCHISĂ - ÎNCHISĂ (ASCUNSĂ)

Prima formă este mai des întâlnită. Obiectul mitei se înmânează nemijlocit persoanei cu funcţii de răspundere. Nu rareori mita sub forma de bani se formează prin contul de depunere în sucursalele băncii naţionale pe numele purtătorului.

Mituitorul se foloseşte de acest mijloc, deoarece el se eliberează de necesitatea transmiterii obiectului mitei din mână în mână. Deseori obiectul mitei se transmite prin poştă.

Mita ascunsă este înfăţişată prin luarea mitei în următoarele tipuri: cumul, premii, diferite plăţi. Specialistul A.A. Silla mai adaugă şi întoarcerea sau iertarea datoriilor, schimbul de lucruri, vinderea lucrurilor scumpe la un preţ mic şi invers: cumpărarea lucrurilor ieftine la un preţ deosebit de mare, transmiterea lucrurilor sub formă de cadou, pierderea intenţionată în jocul de cărţi etc.

O aşa recompensă se califică ca mită când ea este primită ilegal (lucrul prin cumul nu s-a înfăptuit, nu avea dreptul la primirea premiilor şi altor plăţi).

Componenţa acestei infracţiuni este prezentă şi atunci când remunerarea ilegală se oferă membrilor familiei persoanei cu funcţii de răspundere sau apropiaţilor săi. Este necesar doar ca remunerarea să se ofere cu consimţământul şi ştirea persoanei cu funcţii de răspundere şi anume cu întrebuinţarea situaţiei de serviciu în interesul mituitorului. Dacă nu este prezent consimţământul mituitului, nu este prezentă nici mita. Se întâlnesc şi cazuri de transmitere a mitei sub formă de acordare ilegală a premiilor sau remunerarea prin cumul a lucrului ne exercitat.

Pericolul mitei creşte atunci când izvorul lucrurilor predestinate ca mită este sustragerea (din avutul statului, înşelarea cumpărătorilor, activitatea legală de antreprenoriat şi alte infracţiuni.

Uneori furtul avutului obştesc se săvârşeşte pentru darea de mită şi este în aşa fel mijloc de atingere a scopului mituitorului.

Când persoana cu, funcţii de răspundere primeşte în calitate de mită mijloace băneşti ştiind cu siguranţă că ele aparţin unei organizaţii de stat sau obşteşti, sau mituitul ia mită cu scopul înlesnirii intereselor jefuitorului, asemenea acţiuni se califică ca mită şi furt a bunurilor obşteşti şi statale.

Prin întrebuinţarea stării de serviciu ca regulă se înţelege săvârşirea acţiunilor ce intră în cercul competenţei de serviciu a vinovatului, ce se află în limitele drepturilor şi împuternicirilor de serviciu (de exemplu, pentru conducătorul organizaţiei - primirea la lucru sau eliberarea din funcţie).

Întrebuinţarea stării de serviciu va fi prezenta şi atunci când persoana cu funcţii de răspundere va influenţa altă persoană cu autoritatea sa de serviciu, va folosi legăturile personal, ş.a.m.d.

Mituirea este extragerea foloaselor şi atunci când vinovaţii în puterea stării de serviciu puteau pentru mită să ia măsuri pentru săvârşirea de către o altă persoană cu funcţii de răspundere a acţiunilor dorite de mituitor.

O altă echipă de criminalişti socot că componenţa de luare de mită este numai atunci când vinovatul săvârşeşte acţiuni ce intră în limitele competenţei sale de serviciu. Părtaşii acestei idei socot că mituirea pentru acţiuni ce nu intra în competenţa persoanei cu funcţii de răspundere neîntemeiat lărgesc sfera aplicării normei juridice date, aduce la aceea că mituirea nu este legată în genere de obligaţiile de serviciu.

După părerea mea prima idee este mai întemeiată decât a doua. In aşa fel pentru mită pot fi săvârşite acţiuni cum cele ce intră în limitele drepturilor şi obligaţiilor vinovatului, aşa şi cu întrebuinţarea stării de serviciu în sensul larg al cuvântului.

Formele de folosire de câtre vinovat a stării de serviciu pot fi diferite, însă obligatoriu trebuie să existe prezenţa relaţiilor dintre persoana cu funcţii de răspundere şi alte persoane, relaţii ce sunt întemeiate stării de serviciu al mituitului.

Numai datorită acesteia el şi are posibilitate să influenţeze pe acei care nemijlocit săvârşesc acţiuni m folosul mituitorului.

Componenţa luării de mită are loc, cum în cazurile când acţiunile săvârşite de vinovat au fost condiţionate luării de mită şi în legătură cu aceasta a avut loc o înţelegere anterioară, aşa şi în lipsa acestei determinări şi înţelegeri.

Nu are importanţă de asemenea şi timpul luării mitei - până sau după săvârşirea acţiunilor de către vinovat în folosul celui ce a dat mita.

Legea consideră infracţiune atât mita - cumpărare, aşa şi mita recompensă.

Când obiectul mitei se transmite până la săvârşirea anumitor acţiuni sau inacţiuni condiţionate de mită, are loc "mita cumpărare „.

Dar dacă obiectul este transmis după săvârşirea acţiunilor în interesul mituitorului, are loc " mita - recompensă".

In ambele cazuri vinovatul ştie, că va primi o recompensă materială ilegală. Independent de faptul dacă intenţionat vinovatul înfăptuia acţiuni legate de serviciu, este de ajuns numai faptul că el înţelegea că lui i se transmite mită pentru îndeplinirea unor acţiuni concrete.

Răspunderea pentru mituire survine indiferent de timpul primirii mitei de câtre vinovat, până sau după săvârşirea acţiunilor în folosul mituitorului la fel şi indiferent dacă mita a fost dinainte determinată.

Savanţii Kurinov, Menşaghin, Kiricenco susţin că mita recompensă este mai puţin periculoasă şi trebuie pedepsită mai blând, vinovaţii pot fi chiar eliberaţi de răspunderea penală.

Eu socot că această mită nu are legătură cauzală cu atribuţiile persoanei oficiale, deoarece această recompensă nu poate influenţa persoana cu funcţii de răspundere.

Alt grup de savanţi socot că astfel de mită are de asemenea un pericol mare şi chiar pun semnul egalităţii între mita recompensă şi mita cumpărare. Totuşi pedeapsa pentru astfel de fapte trebuie să fie morală şi disciplinară. Astfel socoate savantul rus Svetlov.

Mita recompensă nu a fost dinainte prevăzută, nu a existat o înţelegere prealabilă, de aceea trebuie pedepsită disciplinar. Totuşi, aceste foloase, "cadouri" în cele din urma degradează persoana oficială şi duc la aceea că ei cu timpul pot să mai ceară careva foloase.

Mituirea are loc în cazurile primirii foloaselor ilegale pentru acţiuni concrete (eliberarea bunurilor deficitare, reşedinţa, rezolvarea pozitivă a anumitor întrebări) aşa şi primirii pentru obţinerea de la acţiuni concrete pe care vinovatul în puterea obligaţiilor sale trebuia să le săvârşească (exemplu, de a petrece în termeni indicaţi revizia bunurilor).

Normele acestui articol nu pot fi aplicate dacă recompensa sa transmite persoanelor cu funcţii de răspundere pentru acţiuni ne concrete, şi chiar pentru orice eventualitate de îngrădire a mituitului de la neînţelegerile posibile legate de serviciu. Aşa cazuri pot fi pentru vinovat ce a luat foloase ne cuvenite abuz de serviciu şi va fi calificat un alt articol.¹⁰⁹

Practica judiciară recunoaşte componenţa acestei acţiuni de către persoana cu funcţii de răspundere de la persoanele subalterne, subordonate pentru apărare sau tolerare. Aceste acţiuni trebuie apreciate ca luare de mită, dacă condiţiile de primire a foloaselor sau serviciilor nu au fost prevenite dinainte, dar participanţii la infracţiune mituitorul şi mituitul ştiau că mita se dă cu scopul satisfacerii intereselor mituitului.

Trebuie de avut m vedere că primirea de foloase pentru apărare sau tolerare formează mituirea, dar numai în condiţiile ce îmbrăca o formă concretă (ridicarea în postură, eliberarea bunurilor dificitare pentru realizare). în redacţia Codului penal cu modificări şi completări până la 10.06.98. articolul 333 se vorbeşte despre acţiunile persoanei cu funcţii de răspundere pe care "ar fi trebuit" sau "ar fi putut " să le săvârşească.

Semnul "ar fi trebuit" trebuie înţeles ca acţiunile ce sunt în limitele drepturilor şi îndatoririlor de serviciu pe care el trebuia să le înfăptuiască în corespundere cu obiectul şi profilul postului. Aceste acţiuni pot fi numai legitime, nelegitime vor fi doar ne înfăptuirea lor. Semnul "ar fi putut "trebuie înţeles în două sensuri:

dintr-un punct de vedere el înseamnă săvârşirea acţiunilor în legătură cu îndeplinirea de către vinovat a obligaţiilor însă a acţiunilor nelegitime (exemplu: micşorare intenţionată a taxei de stat).
din alt punct de vedere aici se referă acţiunile săvârşite nu în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, dar cu întrebuinţarea situaţiei de serviciu în sensul larg al cuvântului.

Dacă acţiunile săvârşite pentru mită formează o infracţiune de sinestătătoare: furtul proprietăţii de stat, abuz de serviciu, atunci acestea trebuie calificate în cumul de infracţiuni.

În legislaţia penală se menţionează despre "luarea de mită pentru săvârşirea acţiunilor în interesul celui ce dă mită".

Sub noţiunea de "interes al mituitorului" trebuie de înţeles atât interesul celui ce dă mită cît şi interesul altor persoane (rude, apropiaţi, prieteni).

Componenţa de infracţiune este prezentă şi atunci când mita se transmite persoanei cu funcţii de răspundere pentru săvârşirea acţiunilor în interesul altei organizaţii sau când mituitorul acţionează fraudulos în interesul organizaţiei sau instituţiei sale.

Când vinovatul primeşte mita pentru acţiunile pe care el nu le poate obiectiv săvârşi (nu intră în competenţa de serviciu, nu poate fi întrebuinţată situaţia de serviciu în sensul larg al cuvântului) răspunderea pentru mituire nu se omite, deoarece legea nu leagă calificarea celor înfăptuite cu acţiunile săvârşite în realitate. în asemenea cazuri vinovatul susţine eroarea mituitorului sau singur îl duce m eroare referitor la atingerea scopului dorit.

Luarea de mită se referă la infracţiunile cu componenţă formală şi se socoate terminată din momentul primirii de către vinovat a remunerării ilegale sau chiar a unei parţi.

Dacă mita nu a fost primită de vinovat din careva motive necunoscute a lui, aceasta trebuie calificată ca tentativă de luare de mită.

Particularitatea mituirii constă în existenţa legăturii cauzale dintre luarea de mită şi atribuţii de serviciu, adică mita să fie luată de persoana oficială pentru acţiunile (inacţiunile) săvârşite folosind împuternicirile sale de serviciu.

Pentru noţiunile prevăzute la alin. 2 a) repetat, b) de două sau mai multe persoane şi c) cu estorcarea mitei este valabil comentariul de la p .7 al art. 327, iar noţiunea în proporţii mari de la lit.
d) se consideră mita exprimată în bani în valoare mai mare decât 500 de unităţi convenţionale şi egală cu 10.000 lei. Pentru noţiunile prevăzute în alin. 3 lit a) - în proporţii deosebit de mari - şi alin. 3 lit. b) - în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale - sunt valabile explicaţiile date în comentariul art. 326, p. 6.
Subiectul infracţiunii devine persoana care corespunde criteriilor stipulate în art. 124.

Persoanele care nu gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, însă lucrează în aceste instituţii şi, în virtutea funcţiei, primesc prin încredere unele plăţi sau servicii cu caracter necesar de producţie sau alte avantaje, nu răspund pentru luare de mită. Aceste acţiuni pot conduce doar la răspunderea disciplinară a făptuitorului.

Conform dispoziţiei legii ca subiect al infracţiunii de luare de mită, alături de persoanele care

permanent sau provizoriu îndeplinesc funcţii de autorizaţii publice sau obligaţiuni de ordin administrativ de dispoziţie şi organizatorico - economice, sunt şi persoanele care îndeplinesc aceste funcţii în virtutea unei însărcinări speciale date de organele şi persoanele cu funcţii de răspundere (controlorii şi revizorii obşteşti, antrenorii societăţilor şi echipelor sportive).

Instanţele judecătoreşti trebuie să facă deosebire între mijlocirea mituirii, darea şi luarea de mită.

In aceste cazuri acţiunile făptuitorului nu cer calificarea suplimentară în temeiul articolului 333 din C P. al R.M.

De exemplu, membrii Comisiilor electorale pentru alegerea Parlamentului şi pentru alegerile locale (art. 10, 12,14 ale legii privind alegerea Parlamentului din 14.10.1993), consilierii consiliilor raionale, orăşeneşti şi săteşti, primarii oraşelor şi satelor, preşedinţii comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-preşedinţii, vice-primarii, membrii primăriilor şi membrii Comitetelor executive raionale, secretarii acestor organe, ale administraţi ei publice locale (art.7, 36 ale legii privind administraţia publică locală din 7.12.1994), Consilierii Consiliilor raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale), primarii oraşelor şi satelor (comunelor) preşedinţii comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-preşedinţii, vice- primarii, membrii primăriilor membrii Comitetelor Executive raionale, secretarii acestor organe ale Administraţiei Publice locale (art.1 alineatul 3, art.37 al Legii cu privire la alegerile locale, art.7, 36 ale Legii privind Administraţia Publică locală din 7.12.1994 etc.

Deci, subiect al infracţiunii pot fi persoane cu funcţii de răspundere sau persoane cu înaltă funcţie de răspundere.

Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă numai prin intenţie directă. Persoana care gestionează organizaţia comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală conştientizează şi doreşte să primească ilicit de la o altă persoană, pentru acţiuni sau inacţiuni în sfera obligaţiunilor de serviciu, un bun, un avantaj patrimonial sau un privilegiu.

Intenţia persoanei care primeşte mită cuprinde şi faptul că persoana care a dat mita înţelege că anume în asemenea mod îşi satisface cerinţele legate de mituire. Dacă persoana primeşte de la mituitor bani şi alte valori, chipurile, pentru a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere drept mită, dar nu are intenţia de a proceda astfel, însuşindu-şi-le, fapta constituie componenţa infracţiunii de înşelăciune sau abuz de încredere (p. 20, HP CSJ nr.6 din 11.03.1996 în Culegere de hotărâri explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie, Chişinău, 2002, pag. 350).

Infracţiunea se consideră că a fost săvârşită cu intenţie, dacă persoana, care a săvârşit-o îşi dădea seama de caracterul social pericula al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei social periculoase şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări.

Deoarece luarea de mită presintă prin sine un mod special de abus de serviciu cu interes acaparator semnul subiectiv obligatoriu este motivul de acaparare.

Când fapta se săvârşeşte prin mijlocitor funcţionarul trebuie să ştie că acţionează în numele său şi cel puţin accepte anticipat aceasta.

Toate valorile materiale, inclusiv banii, care sunt obiecte materiale ale infracţiunii, urmează să fie confiscate în beneficiul statului, în cazul în care obiectele, valorile date drept mită sau prestări servicii au fost utilizate, se confiscă de la condamnat în beneficiul statului echivalentul acestora în bani.

Dacă mita determinată de proporţii mari (sau deosebit de mari) se primeşe de mituit în părţi, atunci aceste acţiuni prezintă prin sine episoade a aceleaşi infracţiuni. Acţiunile trebuie calificate ca primirea unei singure mite de proporţii mari sau deosebit de mari. în corespundere cu nota articolului 195 C.P. al R.M. proporţii deosebit de mari se consideră dacă costul bunurilor costul cărora evaluate în bani depăşeşte de 1500 ori mărimea salariului minim stabilite de legislaţie la momentul săvârşirii infracţiunii.¹¹⁰

Răspunderea pentru dare şi luare de mită nu exclude în acelaşi timp tragerea la răspunderea penală pentru acţiuni, care deşi sunt legate cu mituirea constituie însă alte infracţiuni distincte: abuzul de putere sau de serviciu, coparticiparea la sustragerea avutului proprietarului etc. (de exemplu: luarea de mită a bunurilor sustrase la instigarea mituitului).

În asemenea cazuri fapta urmează a fi calificată ca concurs de infracţiune.¹¹¹

§ 2. Darea de mită

Aşadar conform articolul 334. (1) Darea de mită

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1. 000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.

Aceeaşi acţiune săvârşită:
1. repetat;
2. de două sau mai multe persoane;
3. în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1. 000 la 2. 000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:

a) în proporţii deosebit de mari; b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10

(3) Persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea săvârşită de ea.

[Art. 334 completat prin Legea nr. 211 -XV din 29. 05. 03, în vigoare din 12. 06. 03]

Incriminată în art. 334 C.P. RM darea de mită constă în fapta persoanei care promite, oferă, sau dă bani ori alte bunuri ne cuvenite persoanei cu funcţie de răspundere pentru îndeplinirea unei acţiuni sau inacţiuni din partea acestuia.

Luarea de mită şi darea de mită sunt două componenţe diferite dar totodată au şi câte ceva

comun.

Dacă să ne conducem după manualul românes a profesorului universitar de drept d-l Ion Cheorghiu - Brodit observăm că obiectul juridic şi obiectul material al infracţiunii de luare de mită nu diferă de obiectul juridic şi obiectul material al infracţiunii de luare de mită.

O caracteristică comună a acestor infracţiuni se datorează existenţei la dare de mită şi luare de mită prezenţa intenţiei directe.

Sub aspect subiectiv, infracţiunea examinată se săvârşeşte cu intenţie directă, forma de vinovaţie fiind calificată de lege prin elementul "scop" de dare de mită.

In manualul românesc a lui C. Bulai şi A. Filipaş este dată următoarea noţiune: "Coruperea unui funcţionar prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale m modurile şi scopurile arătate în articolul 254 al C.P. Român este considerată de legiuitor infracţiune de dare de mită". Darea de mită este o infracţiune corelativă aceleiaşi de luare de mită. Spre deosebire de aceasta din urmă, însă darea de mită este o faptă în legătură cu serviciul, adică întotdeauna autorul ei este exterior complexului de atribuţii din exercitarea căreia urmăreşte să obţină un avantaj, moral sau material, legal sau injust.

Elementul material al faptei este alcătuit din 3 modalităţi normative şi alte mative: promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase.

Promisiunea înseamnă făgăduială care se face de către subiect activ funcţionarului, de a-1 remite bani sau un alt folos material.

Oferirea reprezintă înfăţişarea folosului injust funcţionarului pentru că acesta, dacă este de acord să şi-1 poată însuşi.

Darea folosului semnifică remiterea lui efectivă funcţionarului. Folosul injust este dat funcţionarului pentru că acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau m scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Răspunderea penală pentru „darea de mită" are careva particularităţi, care cer o examinare specială. Legea penală m legătură cu claritatea îndeajuns să nu dezvăluie noţiunea "dare" de mită.

În teoria dreptului penal darea de mită se prezintă ca transmiterea persoanelor cu funcţii de răspundere a remunerărilor ilegale pentru înfăptuirea sau ne înfăptuirea de câtre aceasta a anumitor acţiuni, în legătură cu serviciul şi în interesul mituitorului.

În Comentariul Codului Penal al RSFSR este menţionat că: "Darea de mită, la fel că şi mijlocirea în sensul direct al cuvântului nu sunt infracţiuni săvârşite de persoana cu funcţii de răspundere.

Răspunderea pentru aceste acţiuni este prevăzută în capitolul Nr. 7 a C.P. Român astfel încât împreună cu luarea de mită formează o componenţă necesară. Pentru aplicarea articolului 283 al C.P. Român (Darea de mită) şi articolul 283 C.P. Român (Mijlocirea mitei) nu se cere ca vinovatul să fie persoana cu funcţii de răspundere şi să săvârşească acţiuni (inacţiuni) în puterea situaţiei sale de serviciu.

Dacă obiect al mitei sunt bani, hârtii de valoare, valori patrimoniale m cele mai multe cazuri ele sunt transmise persoanei cu funcţii de răspundere personal sau prin mijlocitor: banii pot fi transferaţi pe contul bancar al mituitului.

Câte odată practica întâlneşte şi cazuri de mijlocire fictivă, atunci când persoana primeşte de la mituitor bani sau alte foloase materiale fără intenţia de a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere, dar cu scopul de a însuşi.

Exemplu: o „mijlocire fictivă" a fost constatată în acţiunile lui Ghecev, poliţist al CPS Botanica, care a luat bani (700 $ SUA), precum că le va împărţi cu alţi lucrători ai CPS Botanica de la şeful firmei „Angelica".

Motivele dării de mită la calificarea infracţiunii nu influinţează. Ele întotdeauna poartă un caracter antisocial.

Persoana se strădui sa-şi satisfacă interesele sale, să rezolve întrebări concrete pentru sine, rudelor sale pe cale infracţională prin coruperea persoanei cu funcţii de răspundere.

Nu se exclude componenţa de dare de mită şi în acele cazuri când mituitorul se conduce de interesele greşite de serviciu a organizaţiei sale.

Subiectul dării de mită poate fi orice persoană, chiar şi acela care transmite persoanei cu funcţii de răspundere mita în interesul organizaţiei de stat cooperative sau obşteşti.

dacă interesele organizaţiei din numele căreia acţionează coincid cu cele personale este prezentă darea de mită (dar nu coparticipare).
dacă subaltemul doar transmite obiectul mitei, ne având un interes propriu, este prezentă mijlocirea mitei.

De obicei, mituitorii nu sunt persoane cu funcţii de răspundere, dar dacă sunt, acţiunile lor de regulă nu sunt legate de starea lor de serviciu.

Mituitorul poate acţiona din motiv de lăcomie, cointeresare personală, la fel ca şi din considerentul primirii unor foloase pentru organizaţiile de stat şi obşteşti.

Mituitorii pot fi împărţiţi în două grupe:

ocazionali
frauduloşi

Mituitorii frauduloşi deseori ajung la dare de mită pentru atingerea intereselor lor legale şi ilegale. Ei sunt persoane „cu legături", „cunoştinţe", socot că totul se vinde şi se cumpără. Nu rareori mituitorii permit cheltuirea bunurilor de stat şi obşteşti şi aceşti bani sunt folosiţi pentru transmiterea mitei. Aceste acţiuni se fac prin folosirea unor documente false.

Cum menţionează Hotărârea numărul 6 a Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996 „răspunderea pentru dare şi luare de mită nu exclude în acelaşi timp tragerea la răspundere penală pentru acţiuni, care deşi sunt legate cu mituirea constituie însă alte infracţiuni distincte: abuz de putere sau de serviciu, coparticipare la sustragerea avutului proprietarului etc. (de exemplu: luarea de mită a bunurilor sustrase la instigarea mituitului)"^{^[18]}.

Nu influinţează la existenţa componenţei acestei infracţiuni şi faptul dacă într-adevăr au fost

săvârşite acţiuni legate de serviciu şi caracterul lor.

O condiţie obligatorie la calificarea acţiunilor persoanei ca mituitor-prezenţa intenţiei directe, ce constă în cunoaşterea caracterului ilegal a remunerărilor, transmise pentru acţiuni săvârşite datorită stării: de serviciu şi dorinţa transmiterii lor. Mituitorul îşi dă seama de caracterul pericolului social îndreptate la coruperea persoanei cu funcţii de răspundere şi doreşte ca pentru mită să săvârşească acţiunile dorite.

Complici - se socot persoanele, care nemijlocit singuri nu determină mituitorul la transmiterea mitei, dar dându-se drept persoană cu funcţii de răspundere se folosesc de aceasta, luând banii sau alte valori în calitate de mită. Complicitatea lor la darea de mită constă în aceea că ei creează condiţii mituitorului pentru săvârşirea infracţiunii, contribuie la aceasta şi de aceea în rezultatul acţiunilor lor are loc tentativa la această infracţiune.

În punctul 20 al Hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996 se menţionează că:

Dare de mită se consideră promisiunea, oferirea sau darea de bani sau de alte foloase, valori ori avantaje persoanelor în modurile şi scopurile elucidate în art. 333
Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de dare de mită îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu în organizaţiile comerciale, obşteşti şi în alte organizaţii nestatale, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere asupra funcţionarilor din sectorul obştesc şi privat.
Latura obiectivă este realizată prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni prevăzute alternativ în textul art. 333 CP: promisiune, oferire sau dare de bani, titluri de valoare, bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptare de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin pentru a îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă aceste acţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Principiul de oglindă este valabil pentru corupţia activă, adică comentariul din p. 8 al art. 333 CP se răsfrânge şi asupra persoanelor care iau mită. La fel sunt aplicabile în cazurile de dare de mită şi comentariile ce vizează coruperea pasivă şi coruperea activă a agenţilor publici naţionali (art. 324 şi 325 CP).

Noţiunile prevăzute la alin. 2, lit. a), b) şi c) repetat, de două sau mai multe persoane, în proporţii mari au aceeaşi interpretare ca în comentariile din p. 9 al art. 333, p. 7 al art. 327, p. 4 art. 324 CP. Noţiunile prevăzute în alin. 3 au fost explicate în comentariul de la art. 326, p. 6.
Subiectul componenţei infracţiunii de dare de mită este un subiect nedeterminat, în această calitate poate să apară orice persoană pasibilă de răspundere penală. Infracţiunea poate fi săvârşită de o singură persoană care a atins vârsta de 16 ani sau prin coau-torat, instigare, complicitate.
Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directă. Mituitorul promite, oferă, dă bani, bunuri, avantaje unui funcţionar care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatată şi acesta conştientizează, urmăreşte şi doreşte rezultatul scontat anume prin intermediul mituirii pentru acţiunile sau inacţiunile de serviciu ale mituitului.
Infracţiunea de dare de mită se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau dă mituitului bani, bunuri, avantaje etc. în scopul indicat în lege, indiferent dacă mituitul a realizat sau nu acţiunile pe care trebuia să le săvârşească în folosul făptuitorului.
Circumstanţe care exclud răspunderea penală. Persoana care a dat mită se liberează de răspunderea penală dacă a fost în situaţia că de la ea a fost estorcată aceasta sau dacă s-a autodenunţat înainte ca organele de urmărire penală să fi intentat cauza sau dacă făptuitorul nu ştia că în privinţa lui se efectuează o urmărire penală.

Făptuitorul poate face autodenunţarea în formă scrisă sau orală la organele competente (organele vamale, organele de poliţie, organele procuraturii, SIS etc.).

în cazul în care mita a fost estorcată de la mituitor sau a fost acceptat autodenunţul în condiţiile alin. 3 banii, bunurile, avantajele patrimoniale menite pentru mituit pot fi restituite mituitorului, urmând ca instanţa să invoce motivele respective în sentinţa adoptată.
De regulă, banii, bunurile şi avantajele patrimoniale, menite pentru mituit, urmează a fi confiscate în beneficiul statului, iar în cazul în care acestea au fost utilizate sau cheltuite urmează a fi încasate de la mituitor în valoarea lor exprimată în bani.

^{^[1]} I. Macari, op. cit., p. 171.

^{^[2]} Ibidem.

Dobrinoiu, N. Conea, op. cit., p. 175;

Ibidem.

A.A. Cama, op. cit., p. 118.

Antoniu, C. Bulai , op. cit., p. 135.

Bulai C., Filipaş A., Mitrache C. op. cit., p. 129;

^{^[6]} S. Brînză, op. cit., p. 87.

^{^[7]} O. Loghin, T. Toader op. cit., p. 160.

^{^[8]} V.Dobrinoiu, N. Conea, op. cit., p. 176;

Loghin, op. cit., p. 656.

^{^[11]} В.Н. Кудрявцева, А.В. Наумова , op. cit., p. 157.

^{^[12]} А.Я. Светлов, op. cit., p. 180;

^{^[13]} A.A. Cama op. cit., p. 119;

^{^[14]} Gh. Nistoreanu, Boroi Al., ş.a., op. cit., p. 249;

^{^[16]} Бюллетень Верховного Суда СССР №4 c.394

Бюллетень Верховного Суда СССР №3 1990

Buletinul Judecătoriei Supreme nr.4 1996 pag. 9

Drept