Drept

§ 1. Infracţiunile săvârşite prin abuz

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute în Codul Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind asigurarea normalei funcţionari a unităţilor de la articolul corespunzător din Codul Penal prin protejarea persoanelor fizice interesate, de eventualele acţiuni ale funcţionarilor publici prin care se depăşeşte legalitatea atribuţiilor lor.

Obiectul material nu are decât în cazul în care abuzul s-a comis în legătură cu bunuri ale persoanei fizice lezate prin acţiunea incriminată.

Subiectul activ este funcţionarul public ce nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos.

Subiectul pasiv statul ca garant al normalei realizări a activităţii unităţilor sale; persoana fizică lezată prin acţiunea incriminată.

Latura obiectivă

Elementul material - 1) inacţiune - nu îndeplineşte un act;

- 2) acţiunea de a îndeplini în mod defectuos un act pe care era obligat să-l îndeplinească.

Urmarea imediată - vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Legătura de cauzalitate - se demonstrează între elementul material şi urmarea imediată.

Latura subiectivă o formează vinovăţia - intenţia directă sau indirectă. Mobilul îl constituie reaua voinţa, nepăsarea ş.a.m.d. Scopul infracţiunii îl formează lezarea intereselor persoanei (rea voinţă).

Pedeapsa pentru 1) şi 2) este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

1.1. Abuzul în serviciu prin ingradirea unor drepturi

La ART. 316 se menţionează:

• Ingradirea de catre un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetatean ori crearea pentru acesta a unei situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 5 ani.
• Fapta prevăzuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un funcţionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani sau cu zile-amenda.

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la Cod Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special constituie relaţiile sociale privind apărarea drepturilor persoanelor fizice împotriva actelor ilegale prin care se încalcă drepturile persoanelor de către funcţionarii publici.

Obiectul material nu are de regulă, decât dacă se restrâng drepturi în ceea ce priveşte acte ce consfinţesc o situaţie pentru persoana lezată.

Subiectul activ este funcţionarul public. Subiectul pasiv îl reprezintă cetăţeanul ale cărui drepturi sunt îngrădite (pe temei de rasă, sex, naţionalitate).

Latura obiectivă adică elementul material - 1) acţiunea de a îngrădi folosinţa sau exerciţiul drepturilor unui cetăţean;

- 2) acţiunea de a crea o situaţie de inferioritate pentru cetăţean pe temei de rasă, sex, naţionalitate. Prin „îngrădire" se înţelege limitarea exercitării unor drepturi sau folosinţei unor drepturi de către un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Urmarea imediată este îngrădirea drepturilor cetăţeanului. Legătura de cauzalitate rezultă „ex re".

Latura subiectivă o formează vinovăţia în forma intenţiei directe.

Mobilul nepăsarea, dispreţul pentru dreptul oricărui cetăţean, ura faţă de rasă, naţionalitate.

Scopul nu prezintă importanţă.

Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

1.2. Abuzul in serviciu contra intereselor generale

La ART. 317 se prevede:

• Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, cu intentie, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unei autoritati sau institutii publice sau al unei persoane juridice ori o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani.

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la Articolul Codului Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la apărarea intereselor publice în legătura cu abuzurile comise de funcţionarii publici în exerciţiul atribuţiilor lor.

Obiectul material în principiu nu are, dar uneori îl pot constitui anumite bunuri ale unităţii

păgubite.

Subiectul activ funcţionarul public ce săvârşeşte fapta (participaţia este posibilă).

Subiectul pasiv organul, instituţia de stat sau oricare altă unitate păgubită prin fapta funcţionarului public.

Vorbind despre latura obiectivă Elementul material

• 1) acţiunea de îndeplinire în mod defectuos a unui act, cu ştiinţă;
• 2) inacţiunea de neîndeplinire a unui act de un funcţionar public, cu ştiinţă în dauna unui organ, instituţii de stat sau din cele prevăzute de art. 145 Cod Penal în legătura cu serviciul.

Prin „mod defectuos" se înţelege într-un mod ce împiedică înfăptuirea dispoziţiilor legale.

Prin „act se înţelege un document eliberat de o autoritate prin care se atestă un fapt.

Urmarea imediată împiedicarea realizării conform legii a activităţilor unităţilor de interes public. Legătura de cauzalitate la această componenţă de infracţiune se demonstrează.

Latura subiectivă o formează vinovăţia ce se manifestă în forma intenţiei directă sau indirectă. Mobilul infracţiunii îl constituie dispreţul faţă de importanţa activităţii pe care o desfăşoară funcţionarul public. Scopul infracţiunii în cauză îl formează producerea unei dereglări în bunul mers al unităţii în care îşi desfăşoară activitatea.

1.3. Abuzul în serviciu în forma calificată

La ART. 318 se menţionează:

• Faptele prevăzute in art. 315-317, savarsite de funcţionari publici, daca au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare stricta de la 5 la 15 ani.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.

§ 2. Alte categorii de infracţiuni

Neglijenta in serviciu ART. 319

• Incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unei autoritati sau institutii publice sau al unei persoane juridice de drept public ori o paguba in patrimoniul acesteia sau o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amenda.
• Fapta prevăzuta in alin. (1), daca a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani.

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la articolul Codului Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind asigurarea realizării în mod

ireproşabil a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici.

Obiectul material de regulă nu are, dar dacă prin neglijenţă sunt afectate, deteriorate sau distruse anumite bunuri, atunci acestea reprezintă obiectul material al infracţiunii.

Subiectul activ funcţionarul public neglijent. Subiectul pasiv al infracţiunii îl constituie unitatea de la art. 145 cod Penal sau persoana juridică lezată.

Latura obiectivă adică elementul material îl formează acţiunea de a încălca o îndatorire de serviciu prin:

• neîndeplinirea ei;
• îndeplinirea defectuoasă a acesteia.

forma agravantă - dacă a avut consecinţe deosebit de grave.

Prin „îndatorire de serviciu" se înţeleg acele acte îi fapte pe care funcţionarul public e obligat a le îndeplini conform atribuţiilor sale de serviciu, instituite prin lege.

Urmarea imediată cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau instituţii de stat sau a unei unităţi;

• paguba adusă patrimoniului acestora;
• vătămarea importantă a intereselor unor persoane.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată - se demonstrează.

Latura subiectivă a infracţiunii o formează vinovăţia în forma culpei cu uşurinţă sau neglijenţă. Mobilul nu este unul calificat, scopul de asemenea.

Neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de stat ART. 320

Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani.

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la Codul Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind asigurarea realizării în condiţii de bună cuviinţă îi respect a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarilor publici;

Obiectul juridic facultativ îl constituie relaţiile sociale privind apărarea vieţii, integrităţii corporale.

Obiectul material nu are decât la forma agravantă şi anume corpul persoanei fizice.

Subiectul activ este funcţionarul public.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică lezată.

Latura obiectivă sau elementul material al acestei infracţiuni îl formează acţiunea de întrebuinţare a unor expresii jignitoare faţă de o persoană.

forma agravantă - acţiunea de lovire sau alte acte de violenţă.

• Prin „expresii jignitoare" se înţeleg expresiile ce ating onoarea sau demnitatea unei persoane.

Urmarea imediată încălcarea obligaţiei de respect şi bunăcuviinţă prin care se aduce atingere renumelui unităţilor de interes public;

- vătămarea corporală a persoanei fizice.

Legătura de cauzalitate - între elementul material şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate.

Latura subiectivă a acestei infracţiuni o formează vinovăţia în forma intenţiei directe sau indirecte. Mobilul infracţiunii îl constituie dispreţul faţă de legi, ura, răzbunarea. Scopul infracţiunii îl formează- demonstrarea puterii de care dispune funcţionarul public în mod exacerbat.

§ 3. Infacţiunile de mituire sau de corupţie

Luarea de mita ART. 308

(1) Fapta functionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

2) Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Prevederile alin. (1) se aplica si urmatoarelor persoane:

1. functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare, in cadrul unei organizatii publice internationale la care Romania este parte;
2. membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internationale la care Romania este parte;
3. functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare, in cadrul Comunitatilor Europene;
4. persoanelor care exercita functii judiciare in cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;
5. functionarilor unui stat strain;
6. membrilor adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.
   • In cazul in care luarea de mita a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este detentiunea severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
   • Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute în Cod Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind îndeplinirea de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu în mod onest şi apărarea prin aceasta a intereselor persoanelor fizice sau juridice împotriva abaterilor funcţionarilor.

Obiectul material este reprezentat potrivit unei opinii, de banii sau foloasele materiale injuste. Intr-o altă părere infracţiunea de luare de mită nu are obiect material decât dacă actul pretins funcţionarului priveşte un obiect material^[1].

Subiectul activ funcţionarul ce comite infracţiunea de la art. 254 (vezi art. 147 Cod Penal).

Subiectul pasiv îl reprezintă persoana juridică, organul de stat, autoritatea în al cărui serviciu se află funcţionarul.

Latura obiectivă sau elementul material îl fomează - 1) acţiunea de pretindere; - 2) acţiunea de primire; - 3) acţiunea de acceptare a promisiunii de bani ori alte foloase necuvenite; - 4) inacţiunea - nerespingerea de funcţionar a acestei promisiuni.

Forma agravantă se manifestă atunci dacă fapta a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control. Prin „pretindere" se înţelege formularea unei pretenţii sau impunerea de a i se da anumite foloase. Prin „primire" se înţelege luarea în posesie a unui obiect ce se înmânează, dăruieşte, sau a încasa o suma de bani. Prin „acceptarea promisiunii" se înţelege a consimţi, a aproba, a fi de acord cu aceasta promisiune. Prin fapta „de a nu respinge" se înţelege conduita

persoanei care nu da la o parte, nu refuză, nu-şi manifesta dezacordul faţă de promisiunea mituitorului^[2].

Condiţii concomitente:

• pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect o sumă de bani;

• banii sau foloasele să nu fie datorate funcţionarului în mod legal;
• acţiunile sau inacţiunea să fie anterioare sau concomitente îndeplinirii sau întârzierii efectuării unui act ce intră în atribuţiile funcţionarului;

• actul pentru care se realizează acţiunile ori inacţiunea să facă parte din atribuţiile de serviciu ale funcţionarilor^[3].

Urmarea imediată starea de primejdie pentru activităţile unităţilor este urmarea acţiunii incriminate de art. 254 Cod Penal. Legătura de cauzalitate - rezultă „ex re".

Latura subiectivă a infracţiunii vinovăţia în fosta intenţiei directe. Mobilul infracţiunii îl constituie - dorinţa de îmbogăţire. Scopul îl formează acela de obţinere a unui profit câştig în mod injust.

forma agravantă este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Darea de mita ART. 309

• Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar public sau unui functionar ori unei persoane care exercita un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.
• Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui functionar al unui stat strain sau al unei organizatii publice internationale, pentru a indeplini sau a nu indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, in scopul obtinerii unui folos necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 7 ani.
• Cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) se sanctioneaza promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase uneia dintre persoanele prevazute in art. 308 alin. (3), pentru sine sau pentru altul, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.
• Fapta prevazuta in alin. (1), (2) sau (3) nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.
• Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fie sesizat pentru acea infractiune.
• Dispozitiile art. 308 alin. (5) se aplica in mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.
• Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazurile prevazute in alin. (4) si (5).

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la

art. 145 Cod Penal precum şi a altor organe şi instituţii publice sau private, sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind apărarea legăturilor existente între funcţionarifuncţionari publici şi persoanele cu care aceştia intră în raporturi ce implica exerciţiul funcţiunii.

Obiectul material nu există. Subiectul activ orice persoană cu capacitate penală ce săvârşeşte acţiunea incriminată.

Subiectul pasiv o unitate prevăzuta la art. 145 cod Penal, o organizaţie, o instituţie publică. Latura obiectivă la asemenea infracţiune sau Elementul material îl constituie :

• 1) acţiunea de a promite;
• 2) acţiunea de a da sau de a oferi bani sau foloase în modurile şi scopurile arătate în prezentul articol.

Cauze de nepedepsire:

• fapta prevăzuta în 1) şi 2) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cel care a luat mita;
• mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţa fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
• Dispoziţiile articolelor se aplică în mod corespunzător chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Urmarea imediată o constituie - crearea unei stări de primejdie pentru raporturile dintre

funcţionari/funcţionari publici şi persoanele cu care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

Legătura de cauzalitate - între elementul material şi urmarea imediată.

Latura subiectivă a infracţiunii o formează vinovăţia în forma intenţiei directe. Mobilul infracţiunii îl constituie ura, răzbunarea. Scopul - obţinerea în mod ilegal a unor servicii în alte condiţii decât cele legale.

ART. 310

Primirea de foloase necuvenite

• Primirea de catre un functionar public, direct sau indirect, de bani ori alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 7 ani.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.
• Dispozitiile din alin. (1) se aplica si persoanelor prevazute in art. 308 alin. (3).
• Banii, valorile sau orice alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

Obiectul juridic generic- îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la articolul al Codului Penal sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la desfăşurarea activităţilor funcţionarilor/funcţionarilor publici, în mod onest, fără acceptarea unor foloase injuste de pe urma desfăşurării activităţii lor.

Cu privirile la obiectul material părerile sunt diverse împărţite. Subiectul activ - este circumstanţiat de calitatea persoanei de a fi funcţionar public sau simplu funcţionar.

Subiectul pasiv- este autoritatea/instituţia publică sau statul cât şi societatea comercială, regia autonomă etc.

Latura obiectivă sau elementul material îl formează - acţiunea de primire de bani şi de alte foloase de către funcţionarul/funcţionarul public în mod direct sau indirect. Urmarea imediată - crearea unei stări de primejdie pentru unităţile de la articolul în cauză. sau organelor, instituţiilor sau persoanelor juridice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul ce săvârşeşte fapta incriminată la prezentul articol. Legătura de cauzalitate - rezultă „ex re".

Latura subiectivă o formează vinovăţia în forma intenţiei directe. Mobilul îl constituie dorinţa de îmbogăţire, parvenire, avariţie. Scopul constă în obţinerea de foloase necuvenite.

Traficul de influenţă ART. 312

• Primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsite de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau a unui functionar pentru a-l determina sa faca, sa nu faca ori sa intarzie un act ce intra in atribuţiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor atributii, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 10 ani.
• Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau a unui functionar, pentru a-l determina sa faca, sa nu faca ori sa intarzie un act ce intra in atributiile sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor atributii.
• Fapta prevazuta in alin. (2) nu se pedepseste daca faptuitorul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta.
• Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infractiunii prevazute in alin. (1) sau (2) se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.
• Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazul prevazut in alin. (3).
• In sensul alin. (1) si (2), prin functionar se intelege si oricare dintre persoanele prevazute in art. 308 alin. (3).

Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind ocrotirea unităţilor prevăzute la art. 145 Cod Penal şi a persoanelor juridice sub aspectul activităţilor pe care acestea le desfăşoară prin intermediul funcţionarilor săi.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la buna şi normală desfăşurare a activităţilor funcţionarilor, sub aspectul exercitării atribuţiilor de serviciu conform legii, condamnând faptele celor ce ar putea influenţa sau ar lăsa să se creadă că ar putea influenţa activitatea acestora. Obiectul material nu există.

Subiectul activ este o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public/funcţionar.

Subiectul pasiv este unitatea menţionată în dispoziţiile articolului corespunzător din Codul Penal sau persoana juridică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul a cărui poziţie este exploatată.

Latura obiectivă sau elementul material al infracţiuniiîl formează:

• 1) acţiunea de primire;
• 2) acţiunea de pretindere;
• 3) acţiunea de acceptare de promisiuni, daruri direct sau indirect pentru sine sau pentru altul.

Urmarea imediată o constituie starea de primejdie ce apare după săvârşirea infracţiunii pentru activităţile unităţilor de la art. 145 sau a persoanelor juridice. Legătura de cauzalitate - rezultă „ex re".

Latura subiectivă a respectivei infracţiuni o formează vinovăţia în forma intenţiei directe. Mobilul infrcaţiunii îl constituie - dorinţa de îmbogăţire, grandomanie. Scopul infracţiunii contă în efectuarea sau neexecutarea unui act ce intră în atribuţile de serviciu ale funcţionarului.

§ 4. AUnele crime şi delicte contra intereselor publice săvârşite de funcţionari publici şi funcţionari în noua legislaţie penală a României

Delapidarea ART. 314

(1) Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un funcţionar public sau un funcţionar in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza se pedepseste cu inchisoare stricta de la 3 la 12 ani.

(2) In cazul in care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detentiunea severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor ART. 315

• Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu intentie nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani sau cu zile-amenda.

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ART. 316

• Ingradirea de catre un functionar public a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean ori crearea pentru acesta a unei situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 5 ani.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani sau cu zile-amenda.

Abuzul în serviciu contra intereselor generale ART. 317

• Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, cu intentie, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unei autoritati sau institutii publice sau al unei persoane juridice ori o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani.
• Fapta prevăzuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani.

Abuzul în serviciu în forma calificată ART. 318

• Faptele prevazute in art. 315-317, savarsite de functionari publici, daca au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare stricta de la 5 la 15 ani.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a fost savarsita de un functionar sau de o persoana care exercita un serviciu de interes public, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.

Neglijenţa în serviciu ART. 319

• Incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unei autoritati sau institutii publice sau al unei persoane juridice de drept public ori o paguba in patrimoniul acesteia sau o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amenda.
• Fapta prevazuta in alin. (1), daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani.

Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de stat ART. 320

Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce contine informaţii secrete de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani.

Profitul prin eroare ART. 321

Primirea sau retinerea, pentru sine ori pentru altul, de catre un functionar public de bani sau alte foloase profitand de eroarea altuia, se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani sau cu zile-amenda.

Purtarea abuzivă ART. 322

• Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre un functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani sau cu zile-amenda.
• Lovirea sau alte acte de violenta savarsite in conditiile alin. (1) se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.

^[1] V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Roşca - „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român" vol. IV., pag 130

^[2] Vasile Dobrinoiu - „Corupţia în Dreptul Penal Român" - 1995, pag. 125-129

^[3] Drept Penal - Parte specială - V. Dobrinoiu, G. Nistoreanu şi colaboratorii, Editura Europa Nova, 1997, pag. 351.