În cadrul obiectului de studiu al criminologiei putem distinge mai multe diviziuni. Printre ele, - aspectele fenomenologice ale criminalităţii, personalitatea infractorului precum şi metodologia de prevenire şi combatere a criminalităţii.
1) Aspectele fenomenologice ale criminalităţii pot fi:
- generale şi
- individuale.
Aspectele generale se referă la fenomenul criminalităţii în ansamblul său, incluzând toate manifestările antisociale, indiferent de genurile sau tipurile de infracţiuni.
Aspectele individuale cuprind diverse genuri, tipuri, categorii şi specii de infracţiuni (de ex.: furt, jaf, tâlhărie sau infracţiuni de sustragere etc.).
Tot sub acest aspect se studiază structura cantitativă a infracţiunii, numărul şi felul infracţiunilor, cauzele şi condiţiile care generează sau favorizează săvârşirea infracţiunilor, dinamica acestora, aspectul calitativ etc. Tot în acest context se studiază şi faptele care nu sunt infracţiuni, dar preced, determină sau însoţesc fenomenul criminalităţii, având o vocaţie criminogenă recunoscută: şomajul, alcoolismul, prostituţia, sărăcia, incultura etc.
2) Un alt aspect fenomenologic îl reprezintă personalitatea infractorului, şi anume particularităţile bio-psiho-sociale ale individului, aptitudinile, caracterul şi temperamentul său, care pot influenţa comportamentul deviant.
Personalitatea infractorului poate fi studiată atât la general cât şi pe categorii de infractori: delincvenţa juvenilă, feminină, infractori primari şi recidivişti etc.
3) Unul din cele mai importante aspecte fenomenologice îl reprezintă elaborarea metodelor de profilaxie şi combatere a fenomenului criminalităţii. Scopul acestor metode constă în diminuarea fenomenului criminalităţii, în prevenirea prin diferite mijloace a săvârşirii de noi crime.
Din cele arătate mai sus rezultă că criminologia studiază criminalitatea în toată complexitatea ei bio-psiho-socială, ocupându-se şi de profilaxia şi combaterea ei. Studiind criminalitatea ca fenomen al realităţii umane, criminologia urmăreşte să surprindă anume constantele, procesele ori conexiunile de ordin intern sau extern, care sunt de natură a exprima principalii factori de geneză a criminalităţii. La fel, este de menţionat faptul că în ultimele decenii preocupările criminologilor pentru investigarea personalităţii criminale au sporit foarte mult.
Ştiinţa comportamentului uman, ca o ştiinţă în formare, a acumulat o bogată experienţă din psihologie, psihiatrie, medicină etc. Tendinţa este absolut firească, pentru că, până la urmă, infracţiunea reprezintă produsul unor manifestări de conştiinţă, forma de exprimare a unei personalităţi care prelucrează şi reflectă într-un mod cu totul personal factorii negativi de influenţare. În acest sens, criminologia manifestă un viu interes pentru studierea factorilor care pot contribui la formarea şi influenţarea personalităţii infractorului, cum ar fi: particularităţile de micro- şi macromediu şi posibilităţile lor de influenţare negativă a comportamentului, modul de trai, nivelul de instruire şi educaţie, profesiunea sau ocupaţia, cercul de prieteni etc., pentru a descoperi şi a înţelege cauzele comportamentului deviant.