Vom încerca aici să oferim o imagine a modului în care este organizată predarea criminologiei în diferite cicluri din învăţământul universitar.[1]
Printre ţările europene cu o puternică tradiţie în criminologie evidenţiem Italia, Franţa şi Belgia.
Italia. Adesea se afirmă că ştiinţa criminologiei s-a născut în Italia cu şcoala pozitivistă reprezentată de C.Lombroso, R.Garofalo şi E.Ferri.
Predată iniţial la facultăţile de drept şi medicină, în ultimele decenii se înregistrează o sporire considerabilă a numărului de catedre de criminologie şi la alte facultăţi ca sociologia, psihologia, ştiinţele politice şi ştiinţele economice. Există, de asemenea, organizat un doctorat în criminologie. Un rol esenţial în formarea profesională a criminologilor îl au şcolile de specializare în criminologie clinică de pe lângă facultăţile de medicină din Genova, Milano, Modena, Bari, Chieti. Având o durată de trei ani, specializarea se adresează celor ce au o licenţă în drept, medicină, sociologie, psihologie, pedagogie, ştiinţe politice, litere şi filosofie. Absolvenţilor li se asigură o calificare superioară pentru a lucra în acele activităţi a căror scop îl constituie prevenirea şi tratamentul delincvenţei.
Franţa. În Franţa criminologia este predată cu precădere la facultăţile de drept. Există însă şi "filiere specializate" în cadrul programelor de diplomă pentru studii aprofundate, de diplome de studii superioare specializate, unele universităţi organizând şi seminare speciale de doctorat. Principalele universităţi care posedă filiere specializate sunt: Aix - Marseille, Bordeaux, Grenoble, Montpellier, Nancy, Pau, Poitiers. Studenţii sunt în cea mai mare parte viitori jurişti, psihologi sau medici.
Belgia. Criminologia belgiană, născută din uniunea dintre drept şi medicină, a dobândit de foarte timpuriu dimensiunea unei ştiinţe interdisciplinare. Încă în 1890 Henri Jaspar a înfiinţat un cerc de criminologie la Universitatea Liberă din Bruxelles. Cercul era condus de renumitul jurist Adolphe Prins şi de psihiatrul Paul Heger.
În anul 1921 se înfiinţează o şcoală de criminologie şi poliţie tehnică pe lângă Ministerul de Justiţie. Acest moment este considerat ca naşterea criminologiei ca o disciplină de învăţământ pentru magistraţi ca şi pentru cei ce lucrează în poliţie şi penitenciare.
În 1929 la Louvain, în 1936 la Bruxelles, în 1977 la Gand şi Liege, în cadrul facultăţilor de drept sunt înfiinţate şcoli de criminologie. Aceste şcoli erau considerate ca centre de specializare a juriştilor şi a altor specialişti - medici, psihologi, psihiatri etc. Licenţa specială în criminologie pe care aceste şcoli o acordau, se adăuga celei de bază, asigurând o pregătire superioară celor interesaţi în studiul delincvenţei şi justiţiei penale.
Începând cu anul universitar 1968-1969 Universitatea Catolică din Louvain a introdus un program academic complet în criminologie. Astfel, criminologia a devenit o ştiinţă de bază, cu un program de studiu de patru ani, finalizat cu o diplomă de licenţă în criminologie. În următorul deceniu numărul studenţilor la criminologie a crescut foarte mult. Cercetările recente destinate acestui aspect relevă că solicitarea criminologilor pe piaţa forţei de muncă este foarte mare.
Statele Unite ale Americii. În SUA de la începutul secolului şi până în prezent domeniul criminologiei se divizează în două părţi: acela al criminologiei ca disciplină ştiinţifică şi acela al justiţiei şi educaţiei specializate (ca profesie). Ca rezultat, colegiile, universităţile şi organizaţiile profesionale menţin aceste distincţii, criminologia ca ştiinţă şi profesie de specialist în justiţie penală, dezvoltându-se în paralel, dar în strânsă interdependenţă.
Aşa, programele universitare destinate formării specialiştilor în justiţie penală cuprindeau cursuri de drept, administrare şi criminologie.
Canada. În Canada (în special în provincia Quebec) criminologia ca disciplină universitară şi ca profesiune ocupă un loc deosebit. În 1960, în cadrul departamentului de sociologie al Universităţii din Montreal, s-a creat o secţie de învăţământ criminologic. În 1961, aceasta se transformă în departament autonom în cadrul facultăţii de ştiinţe sociale, iar mai târziu s-a schimbat în şcoala de criminologie.
Şcoala de criminologie de la Montreal a organizat un ciclu complet de învăţământ - licenţă, masterat, doctorat, - devenind principala furnizoare de profesionişti în criminologie. Ulterior, prin iniţierea unor programe de specializare, prin invitarea ca profesori a celor mai reputate personalităţi ale criminologiei mondiale, prin organizarea de conferinţe şi seminare, a căpătat renume internaţional, fiind considerată în prezent, una dintre cele 78 mai prestigioase instituţii de învăţământ superior în criminologie. O contribuţie importantă la progresul ştiinţific al criminologiei în Canada îşi aduc Societatea Canadiană de Criminologie şi Centrul de Criminologie Comparată de la Montreal.
Spre regret, în Republica Moldova nu există un învăţământ criminologic autonom şi nici un institut de cercetare în acest domeniu. Criminologia a fost introdusă abia în anii '70 ai secolului trecut în facultăţile de drept ca disciplină de un semestru. Progresul disciplinei este mult frânat şi din cauza că, spre deosebire de alte ţări est-europene, care odată cu introducerea criminologiei în învăţământul universitar au înfiinţat şi unele unităţi specializate de cercetare în acest domeniu (centre, institute, consilii), în Republica Moldova nu s-a produs o asemenea schimbare.
[1] Pentru cei interesaţi în informaţii suplimentare recomandăm: Stănoiu R.M., Criminologie, Ed. Oscar print, Bucureşti, a.1997, p.111-119. 76