Cu toate că după încetarea Războiului rece, căderea cortinei de fier, destrămarea U.R.S.S., rolul marxismului pare a fi diminuat, vom încerca să facem o scurtă prezentare a acestuia măcar din considerente că a fost o teorie dominantă (şi unica!) pe o perioadă de şapte decenii într-un spaţiu imens ( în toate ţările exsocialiste).
Marxismul consideră că toate acţiunile umane sunt rezultatul condiţiilor de existenţă socială şi în primul rând a factorului economic, care este considerat factor hotărâtor în istorie, în viaţa socială sau în comportamentul individual.
Toate teoriile criminologice marxiste au la bază principiile materislismului istoric ai cărui întemeietori sunt Karl Marx şi Frideric Engels.
Având studii matematice, Marx a scris foarte multe lucrări despre schimbările sociale din acea perioadă (anii 1760-1840). Teoria sa este strâns legată de schimbările sociale, politice şi istorice, precum şi de dezvoltarea economică. La baza concepţiilor marxiste se află conflictul dintre forţele materiale de producţie şi relaţiile sociale de producţie. Forţele materiale de producţie se referă la posibilitatea şi capacitatea societăţilor de a produce bunuri materiale, iar relaţiile de producţie se referă la relaţiile dintre oameni, incluzând relaţiile de proprietate, care determină modul de distribuire a bunurilor (de exemplu, relaţiile între stăpânitorul de sclavi şi sclavi, feudal-ţăran, capitalist-proletar etc.). Anume neconcordanţa dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie generează schimbări social-istorice.
În consecinţă, Marx a prezis că va avea loc o bruscă şi violentă restructurare a relaţiilor sociale, în care capitalismul va fi înlocuit de socialism. Acest lucru se va datora şi faptului că proprietatea din ce în ce mai mult va fi concentrată în mâinile a tot mai puţini oameni şi, în rezultat, din ce în ce mai mulţi oameni vor deveni muncitori (proletari) cu ziua la ceilalţi, în loc să muncească pentru sine.[1]
Marxismul consideră că numai condiţiile vieţii materiale a oamenilor, generate de sursa relelor - proprietatea privată, de expluatare, determină şi explică comportamentul criminal. Prin urmare criminalitatea este determinată de factori obiectivi - economici şi are un caracter istoric.
Marx considera infractorul „nimic mai mult decât o persoană care a încălcat legea",[2] cu toate că în operele sale privea esenţa umană nu ca pe o abstracţie inerentă a individului izolat, ci ca ansamblu al relaţiilor sociale.[3] Aşa, personalitatea infractorului este privită ca o categorie social-istorică, ce implică ideea de permanentă transformare a fiinţei umane în raport cu schimbările petrecute în sfera relaţiilor sociale.
Nu am fi de acord cu unele teze marxiste, ca:
- odată cu trecerea la socialism, criminalitatea îşi va pierde baza socială (relaţiile antagoniste) şi se va micşora treptat;
- în faza trecerii de la socialism la comunism criminalitatea va dispărea complet etc.
Dar, în acelaşi timp în marxism regăsim un număr mare de teze, accentuate şi astăzi:
- criminalitatea este un fenomen social şi istoric;
- împotriva criminalităţii trebuie dusă o luptă continuă a întregului popor şi prin toate mijloacele (aici a fost omis cuvântul „legale", iar în consecinţă - peste 20 milioane de oameni au fost exterminaţi de regimul comunist);
- activitatea sau direcţia principală a luptei împotriva criminalităţii o constituie prevenire ei;
- omul nu este un simplu spectator la constituirea propriei sale personalităţi;
- producând mijloace de subzistenţă, oamenii se produc, se transformă, se „creează" pe ei însuşi etc.
Un alt criminolog marxist, Willem Bonger, susţine în lucrarea sa „Criminalitatea şi condiţia economică"[4], că sistemul economic capitalist îi încurajează pe toţi oamenii să fie egoişti şi lacomi şi să-şi urmărească propriile interese, fără să ia în consideraţie binele celorlalţi. Bogatul având posibilităţi legale îşi va atinge dorinţele egoiste, pe cînd cel sărac nu va avea astfel de posibilităţi şi va recurge la crimă.
După anul 1925, criminologia marxistă va dispărea practic de pe arena cercetărilor ştiinţifice şi se va reîntoarce la mijlocul anilor '70 ai secolului trecut.
În prezent, teoriile marxiste au mulţi adepţi în special în S.U.A., care consideră că marxismul este o ştiinţă complexă, un model de acţiune ce ar putea inspira aplicarea teoriei în practică.
[1] Amza Tudor, op.cit., p.354.
[2] Маркс К., Енгелс Ф., Избранные произведения, т.1, Москва, 1980, p.130- 135.
[3] Stănoiu R.M., Introducere în criminologie, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989, p.113.
[4] Bonger Willem, Criminality and Economic Conditions, Little, Brown, Boston, 1916. 200