Teoria putrefacţiei morale (am mai numit-o noi şi teoria consecinţelor dezastruoase ale nănăşismului, cumetrismului, protecţionismului şi corupţionismului) este, posibil, cea mai viabilă teorie pentru Republica Moldova. Până la 1989/1991 populaţia Moldovei a trăit într-un sistem de valori, comunismul asigurând un minimum de siguranţă cu preţul acceptării fără condiţii a servituţilor. Aveam o imagine simplă a duşmanului şi o egalitate în sărăcie. Peste noapte însă ne-am trezit şi fără aceasta, fiindcă sfârşitul comunismului a produs o viaţă plină de riscuri şi ameninţări.
După o afirmaţie a lui Confucius - „Nu dea Domnul să trăieşti în epoca marilor schimbări sociale", - ne-am trezit liberi, dar când momentul libertăţii, atât de mult aşteptat a sosit, nu mai ştii nici ce vei mânca, nici unde vei dormi, nici ce te aşteaptă în ziua de mâine. Cu atât mai mult că în tînărul stat suveran - Republica Moldova - începe perioada trecerii la economia de piaţă, am spune noi perioada capitalismului sălbatic, când după o afirmaţie a scriitorului J.London domină colţii ascuţiţi şi muşchii puternici.
În decursul a câţiva ani are loc prăbuşirea sistemului politic, dezintegrarea structurilor economice cu un şir de consecinţe negative: inflaţia, şomajul, creşterea preţurilor, pauperizarea societăţii, dar mai ales criza morală au lovit din plin. Insensibilitatea morală manifestată prin lipsa milei şi a căinţei, indiferenţa, cruzimea, violenţa, agresivitatea, perfidia, răzbunarea, traiul desfrânat, sunt însuşiri care le constatăm prezente în ziua de astăzi. Trecerea de la un sistem în care interdicţia era regula iar dreptul excepţia, la un sistem în care dreptul ar trebui să fie regula iar interdicţia ar trebui să reprezinte excepţia sa dovedit a fi mult mai anevoioasă decât în euforia adunărilor de pe Piaţa Marii Adunări Naţionale.
În asemenea condiţii când sărăcia a atins culmile iar „cuţitul a ajuns la os", populaţia Republicii Moldova încearcă găsirea de noi soluţii, mijloace şi metode de întreţinere a familiilor, cea mai reuşită fiind plecarea la muncă peste hotare.
Aşa, din aproximativ patru milioane/populaţie, circa 1,2 mln./populaţie sunt minori, peste 1 mln./populaţie - persoane de vârsta a treia, iar mai bine de 1,3 mln. se află la muncă peste hotarele ţării. Acest lucru devine şi mai dureros când amintim că ultima categorie reprezintă genofondul naţiunii, cele mai apte persoane (având o vârstă cuprinsă între 20-60 ani) pentru realizări în toate domeniile vieţii.
Practic, a apărut situaţia când ce-i de sus nu mai pot face nimic sau aproape nimic pentru marea majoritate, iar ce-i de jos nu mai vor să aştepte mila celor de sus. Dar dacă în anul 1917 această situaţie a dus la o revoluţie sângeroasă cu consecinţe nefaste pe o durată de şapte decenii, apoi astăzi populaţia Republicii Moldova a ales o altă cale - migraţiile în masă - fenomen care deja se resimte negativ în toate sectoarele vieţii.
În sfârşit apare un moment foarte interesant şi specific doar pentru Republica Moldova: ce-i circa aproape un milion/populaţie activă, antrenată nemijlocit în viaţa socială, economică şi politică, sunt, printr-o mulţime de ramuri (legături), nănaşi, fini, cumetri, rude sau prieteni. Practic, orice problemă sau afacere se rezolvă prin noul curent apărut în Moldova: nănăşismul şi cumetrismul, care la rândul lor se bazează pe protecţionism şi corupţionism.
Astăzi, dreptul „telefonic", legăturile de rudenie şi apartenenţa politică înseamnă mai mult decât asemenea calităţi ca: dreptatea, legea, ordinea, cinstea, onoarea, demnitatea etc. Societatea este infectată cu microbul putrefacţiei morale şi dacă la generaţia în creştere (la nivel de învăţămînt preşcolar) mai poate fi aplicat un tratament eficace prin educaţie civică, morală etc., atunci la generaţia în vârstă, în special dacă aceasta a deţinut sau deţine anumite funcţii sau posturi, unicul remediu rămâne a fi „amputarea".
Cineva ar putea să ne învinuiască pentru duritatea unor asemenea afirmaţii, dar societatea nu este, cum se crede adeseori, un element străin moralei. Societatea este condiţia necesară moralei, iar omul nu este o fiinţă morală doar dacă nu trăieşte în ea.
În întreaga lume civilizată cele trei puteri - legislativă, executivă şi judecătorească, - sunt separate atât „de iure" cât şi „de facto", lucru care categoric nu poate fi afirmat în cazul Republicii Moldova. Concentrarea tuturor acestor puteri cu funcţii şi scopuri diferite în mâinile unui singur partid de guvernământ este o ameninţare la adresa democraţiei, este un pas înapoi spre întuneric şi totalitarism, spre frică şi neîncredere în siguranţa zilei de mâine. Din aceste cauze, precum şi în rezultatul crizei economice, fenomenul nănăşismului şi cumetrismului s-a agravat la maximum. Oamenii încearcă să se autoprotejeze, creându-şi clanuri, caracteristice epocii barbariei şi sălbătăciei.
Protecţionismul a atins culmile. În majoritatea angajărilor în servicii, studii, afaceri, efectuarea justiţiei etc., cineva a „telefonat", l-a susţinut sau la protejat pe un altul, împrăştiind în jurul său corupţia sau făcând textele legilor mai elastice.
În sfârşit, ca cea mai gravă consecinţă a nănăşismului, cumetrismului şi protecţionismului ne apare corupţionismul. Spre 204 regret acesta a atins culmile, infectând întreaga naţiune. Aproape nu există domeniu în care corupţia să nu înflorească. Astăzi, pe „gratis" nimeni nu face nimic: pedagogul nu instruieşte elevul, medicul nu tratează bolnavul, judecătorul nu soluţionează cazul, vameşul nu permite intrarea/ieşirea mărfii etc. şi doar ţăranul lucrează din zori şi până-n noapte, pentru că nu are cine-i da mită şi nici nu are de la cine cere.
Nu putem să afirmăm cu certitudine care sector al vieţii: social, economic sau politic; care putere: legislativă, executivă sau judecătorească, - este mai corupt(ă).
Acest microb al putrefacţiei, generat de nănăşism, cumetrism, protecţionism şi corupţionism, - a pătruns peste tot, generând o criză morală a naţiunii. Desigur că, aceste fenomene negative vor putea fi înlăturate, însă doar cu o puternică intervenţie economică din exteriorul ţării şi după câteva generaţii.