A doua categorie a factorilor criminalităţii o constituie factorii geografici, numiţi şi factori fizici, meteorici, cosmici şi teluri (sau cosmo-telurici), care în ansamblul lor formează mediul fizic.
Este incontestabilă influenţa mediului fizic asupra formării şi dezvoltării organismelor. Climatul, natura solului, aerul, lumina, căldura, frigul, umezeala, anotimpurile, condiţiile atmosferice sunt elemente cu influenţă esenţială asupra plantelor, lumii animale şi omului. Variaţiile mediului fizic determină şi variaţiile speciilor în lumea plantelor şi animalelor. Nici Omul nu se poate sustrage influenţei mediului fizic, cunoscînd, datorită acestuia, variaţii de caracter, de temperament, de comportament etc. Reiese că, faptele indivizilor umani sunt în funcţie nu numai de mediul biologic şi social, psihologic, cultural şi politic, ci şi de acel fizic. Deci, există relaţii între criminalitate şi mediul fizic.
Un organism poate trăi numai într-un mediu, la care se adaptează. Organismul care nu are capacitatea de a se adapta mediului său fizic, care nu are aptitudinile necesare pentru a rezista împrejurărilor şi modificărilor periodice va muri, adică va avea loc o selecţie naturală. Distribuţia geografică a plantelor şi animalelor este în funcţie de această lege a adaptibilităţii. Cel mai bun exemplu îl întîlnim în procesul selecţiei naturale şi a luptei pentru existenţă, unde vedem animale care-şi schimbă părul, culoarea, după cum se schimbă şi mediul lor fizic. Această imitare a mediului la plante şi animale sunt condiţii naturale de selecţie şi protecţie în lupta pentru existenţă.
Desigur, influenţa mediului fizic asupra omului este mai mică, decît asupra plantelor şi animalelor. Omul a inventat nenumărate mijloace pentru a rezista schimbărilor mediului fizic, pentru a reduce şi a modifica influenţa acestuia, dar nu o poate înlătura cu totul.[1]
Organismul uman dispune, ca şi cel animal, de o gamă variată de mecanisme fiziologice de autoreglare: căldura excesivă declanşează transpiraţia care prin eliminarea apei scade temperatura corpului, sau invers, cînd organismul este supus frigului, se declanşează mecanismul „piele de găină" , care prin contractarea muşchilor firelor de păr, produce căldura compensatorie necesară. Evidenţa acestor mecanisme a făcut ca omul să „mizeze" pe „înţelepciunea corpului", pe existenţa unor mecanisme de regularizare a trebuinţelor.[2] Acesta este principiul „homeostaziei", conceptul fiind întrodus de fiziologul american Walter B.Cannon[3] şi se referă la o stare de echilibru a organismului. Ori de cîte ori această stare este perturbată, intervin anumite mecanisme fiziologice care tind să o restabilească. Exemplu cel mai sugestiv îl reprezintă trebuinţa de hrană şi de lichid, care nasc senzaţiile de foame şi sete: „Fiecare din aceste stări se asociază unei mişcări naturale, fiecare din ele excită, împinge la acţiune mai mult sau mai puţin viguros; ambele pot fi atît penibile, încît forţează individul care le este pradă să caute o uşurare la această senzaţie insuportabilă de neplăcere sau disperare."[4]
Aproape toate funcţiile omului sunt supuse şi influenţei temperaturii zonei geografice în care trăieşte.
În ţările foarte calde, puterea de rezistenţă a omului în lupta pentru existenţă este mai mică, fiindcă se ajunge mai uşor la împlinirea exigenţelor sale mai principale, avînd mai puţină nevoie de combustibil, îmbrăcăminte şi hrană. Astfel, căldura provoacă inerţie şi moleşeală, care duc la stagnare în dezvoltare.
În ţările reci, rezistenţa omului este mai mare, pentru că lupta pentru existenţă este mai aspră şi dură. Obţinerea hranei, îmbrăcămintei şi combustibilului îl silesc pe om să dezvolte o activitate mai furtunoasă şi prin aceasta fortifică puterea de rezistenţă. Omul dintr-o ţară rece este mai constant şi mai puţin idealist, decît cel dintr-o ţară caldă.
Printre primii care s-au preocupat de influenţa acestor factori asupra criminalităţii au fost C. Lombroso, E. Ferri, A.M. Guerry şi A. Quetelet.
Lombroso4 conchide că, temperatura excesivă, caldă sau rece, în general, nu are efect excitant asupra criminalităţii, fiindcă frigul mare temperează şi calmează, iar căldura mare provoacă inerţie. Dar, efect important asupra criminalităţii o are căldura relativ moderată. Aceasta excită centrele nervoase ca şi alcoolul, dar fără a ajunge la punctul de a provoca inerţie şi prin aceasta exercită impulsuri spre criminalitate.
La factorii fizici sau „cosmo - telurici" făcuse referire şi E. Ferri, luînd în consideraţie climatul, natura solului şi alţi factori similari. Ferri, însă, combate opiniile unilaterale, după care clima ar avea efectul exclusiv asupra criminalităţii. Nici mediul fizic, nici mediul social nu pot produce crima. Acestea doar dau formă crimei, crima fiind un fenomen de origine complexă: biologic, fizic şi social.
Abordînd domeniul mediului fizic s-a ajuns la constatarea că există o interacţiune între temperatură şi criminalitatea specifică diferitelor zone geografice. În sezonul cald şi în regiunile geografice din sud predomină criminalitatea împotriva personalităţii, iar în sezonul rece şi în regiunile geografice din nord, predomină criminalitatea împotriva patrimoniului. Pe această bază A. Quetelet[5] a elaborat calendarul termic al criminalităţii. La fel, Quetelet şi Guerry au formulat „legea termică a criminalităţii", potrivit căreia criminalitatea se repetă cu constanţă şi regularitate de la an la an, aceasta făcîndu-se sub influenţa unor factori fizici şi sociali.
În concluzie s-au susţinut următoarele:
- temperatura afectează echilibrul emoţional;
- presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporţional: cînd presiunea scade, creşte criminalitatea de violenţă;
- umiditatea şi criminalitatea violentă variază, de asemenea, invers proporţional. 2
Am constatat şi noi, că omorurile şi violurile se comit pe parcursul întregului an, dar mai frecvent în lunile de primăvară şi vară. Leziunile corporale se comit mai frecvent, odată cu coacerea poamei şi fabricarea vinului, precum şi-n perioada hramurilor, ce-i specific pentru Republica Moldova.[6]
În realitate, factorul fizic este numai în aparenţă determinant, în realitate el fiind numai punctul de pornire, de oferire a ocaziilor în comiterea infracţiunilor. Vara au loc ieşiri la natură, plimbări etc., oferindu-se ocazii unor mai multe contacte între oameni, care şi favorizează infracţiunile contra persoanei. Iarna, dimpotrivă, în condiţiile frigului, cînd lipsurile sunt mai mari, posibilităţile de cîştig mai reduse, se crează situaţii care favorizează comiterea infracţiunilor contra patrimoniului. De asemenea, accidentele de circulaţie rutieră, catastrofele aeriene şi navale au loc în special, pe terenul unor factori fizici, naturali, climaterici etc.
Credem că mediul fizic îşi pune amprenta asupra formării personalităţii umane, dar se pot constitui ca factori criminogeni numai în procesul obiectiv al interacţiunii cu alţi factori ai criminalităţii. Factorii de mediu se pot constitui în circumstanţe care, de la caz la caz, favorizează infracţiunea, nefiind cauze ale acestui fenomen.
[1] Pop T., op. cit., p.614-615.
[2] Liery Alain, Manuel de Psychologie generale, Ed. Dunod, Bordas, Paris, 1990, p.209-210.
[3] Cioclei V., op. cit., p.52.
[4] Feertchak Helene, Les motivations et les valeurs en psycho-sociologie, Ed. Armand Colin, Paris, 1996, p. 119.
[5] A se vedea, Capitolul II, secţiunea II, p. 2.2.2., lit. b) Şcoala cartografică sau geografică (n.a.).
[6] Ciobanu I., op. cit., p.106.