Aceşti factori în generarea criminalităţii au o deosebit de puternică influenţă în trei situaţii specifice:
- războiul;
- revoluţia;
- criza politică.
Războiul poate fi convenţional (împotriva unui alt stat) şi civil (pe teritoriul unui stat). Războiul civil este cel mai periculos în criminogeneză, fiindcă produce efecte puternice criminogene. Acest tip de război este periculos prin faptul că în timpul lui se creează centre antagoniste de putere, indivizii se polarizează, legislaţia se ignorează complet, se instaurează haosul şi anarhia socială, politică şi economică, se escaladează agresivitatea şi violenţa. În aceste situaţii, infractorii de profesie au un cîmp de acţiune enorm şi ideal. De asemenea, starea de haos şi anarhie încurajează la comiterea de infracţiuni şi persoanele care anterior n-au comis crime.[1]Războiul civil este, în consecinţă, cea mai înaltă expresie a unei crize politice pe teritoriul unui stat.
Revoluţia este o stare de criză politică de mare amploare, ce are drept scop înlăturarea de la putere a unui grup conducător, cucerirea puterii politice şi schimbarea orînduirii sociale. Cea mai răsunătoare revoluţie (şi cu cele mai distructive consecinţe) a fost revoluţia din octombrie 1917 în Rusia.
Deci, revoluţia este o formă a luptei pentru cîştigarea puterii politice. Ea nu-şi alege mijloacele pentru atingerea scopurilor sale. După efectele produse am deosebi revoluţii: distructive şi "de catifea" (în urma revoluţiei "de catifea" a fost înlăturat de la putere preşedintele Georgiei, E. Şevarnadze în 2003).
Criza apărută în rezultatul revoluţiei afectează grav sistemul legislativ, care nu mai este respectat, precum şi organele de control, care, fie că sunt eliminate, fie că nu-şi îndeplinesc atribuţiile.
După revoluţie urmează o perioadă de tranziţie, în care criminalitatea cunoaşte o adevărată explozie.
Criza politică. Deşi războiul şi revoluţia apar în rezultatul crizei politice, am prefera evidenţierea acesteia din considerentul că ea (criza politică) poate fi generată şi de alţi factori. Aşa, în Republica Moldova începînd cu anul 1991 criza economică a generat o puternică criză politică. Ca rezultat, marea majoritate a populaţiei nu participă la conducerea statului, nu votează, sunt indiferenţi faţă de alegeri. Aceasta se datorează şi instabilităţii regimului politic, prezenţei numeroaselor partide şi mişcări politice care afectează grav conştiinţa poporului. Campaniile electorale se transformă în adevărate lupte, bătălii, cu insinuări şi înjosiri reciproce. În rezultat, o parte considerabilă a populaţiei îşi pierde încrederea, idealurile umane fiind cele care au de suferit.
Se prejudiciază atît valorile sociale, cît şi cele individuale. Spre deosebire de valorile sociale, cele individuale se manifestă ca nişte aprecieri, de care omul dă dovadă în raport cu obiectele şi fenomenele în funcţie de criteriul satisfacerii unei trebuinţe, aşteptări sau ideal.
În criminologie există un şir de teorii conflictuale care argumentează că comportamentele tipice ale oamenilor relativ lipsiţi de putere sunt mult mai mult posibile de a fi definite oficial ca comportamente criminale.
Aceste teorii susţin că există o tendinţă generală ca ratele oficiale ale criminalităţii să fie corelate cu puterea. Puterea corupe, însă puterea absolută corupe absolut - aprecia criminologul american G. Vold - dar oamenii cu putere absolută nu sunt niciodată definiţi drept criminali.[2]Aceasta, cel puţin, cît sunt în fruntea sistemului şi cît timp deţin puterea absolută. Aşa a fost şi în cazul generalului Noriega, în cazul preşedintelui Filipinelor Marcos, în cazul dictatorului S. Husein din Irak etc.
[1] Nistoreanu Gh., Păun C., op. cit., p.195-196.
[2] Amza Tudor, Criminologie, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.315.