Cercetarea criminologică are un caracter mai mult sociologic, stabilind circumstanţe în care s-a produs infracţiunea şi calităţile victimei, care într-o anumită măsură au oferit condiţii pentru declanşarea unor acţiuni criminale şi aducînd "multiple informaţii în sprijinul evaluării şi explicaţiei motivelor săvîrşirii anumitor categorii de infracţiuni care se produc cu anumită frecvenţă".[1] Investigaţia victimologico-psihologică îşi pune scopuri oarecum tangenţiale cu cele ale criminologiei, determinate de interesul pentru personalitatea victimei infracţiunii.
Unul din scopurile principale constă totuşi în reabilitarea victimelor, deoarece acestea suportă daune psihice profunde, pierderea încrederii în lumea înconjurătoare şi în forţele proprii etc.
În sfîrşit, scopul principal al victimologiei este preîntîmpinarea săvîrşirii infracţiunilor.
Printre sarcinile victimologiei se înscriu:
- studierea procesului de victimizare şi a rolului victimei în mecanismul actului infracţional;
- stabilirea pronosticului victimologic, deoarece cunoscînd mecanismul de victimizare, metodele şi tipurile de victimizare, caracteristicile victimelor, locul şi perioada de timp ce corelează cu procesul de victimizare, este posibil a preciza nivelul victimizării în plan statistic;
- sarcina informativ-practică, de informare a potenţialelor victime despre metodele de comitere a infracţiunilor;
- recuperarea pagubei şi înlăturarea consecinţelor infracţiunii; aceste principii sunt garantate prin faptul că Consiliul Europei, în 1983, a adoptat Convenţia Europeană despre restituirea pagubei victimelor infracţiunilor de violenţă;
- victimoterapia, ce ar include elaborări metodologice de comportare cu victima, de audiere a acesteia, precum şi de creare a unui sistem de reabilitare a victimei.[2]
Importanţa victimologiei constă în faptul că studiază victima şi condiţiile care au înlesnit transformarea persoanei în victimă, propune soluţii pentru înlăturarea acestor consecinţe; studiază procesul de transformare a persoanei în victimă; numărul de victime existente la un moment dat pe un anumit teritoriu; studiază personalitatea victimei şi propune măsuri de protecţie socială, precum şi autoprotecţie împotriva victimizării. [3]
[1] Dicţionar de sociologie,Ed. Babel, Bucureşti, 1993, p.669.
[2] Bujor V., Manole-Ţăranu D., op. cit., p.13.
[3] Ibidem, p.14.