Germania poate unul dintre statele europene cu cea mai interesanta si in acelaşi timp controversata istorie Este statul care a trecut printr-o serie de sisteme politice de cea mai variata natura. Format in urma unor războaie, a devenit regat, un regat care a pornit cele doua războaie mondiale in tendinţa sa de expansiune. După cel de-al doilea Război Mondial Germania a fost împărţita in doua intre puterile beligerante, o parte fiind sub influenta URSS, cu un sistem totalitar de natura comunista, iar cealaltă parte a reuşit cu sprijinul SUA, al Franţei si Angliei sa-si construiască un sistem democratic. In acest moment, vorbim despre Germania ca despre cel mai puternic stat european, atât din punct de vedere economic, cat si politic. Tocmai aceasta evoluţie a Germaniei moderne., de la divizare la unire, de la un stat devastat de război si distrus din punct de vedere economico-politic la cea mai mare putere economico-politica in decurs de doar trei, patru decenii face un studiu al acestui stat atât de fascinant. Cu siguranţa ca succesul economic si politic al Germaniei este determinat intr-o mare măsura si de structura si sistemul sau politic. Tocmai de aceea incursiunea in acest sistem este extrem de interesanta.
Republica Federala Germania se afla in inima europei, si are o suprafaţa de 357.000 de kilometri pătraţi si un număr de 82 milioane de locuitori.
Constituţia Federala a Germaniei a fost adoptata in 1949, la sfârşitul războiului si a fost gândita cu titlu provizoriu, dar a rămas neschimbata pana in prezent. Unificarea Germaniei a fost un principiu constituţional încă din 1949, principiu ce a fost îndeplinit in 1989.
Federalismul si autonomia locala
Din denumirea sa deja (Republica Federala Germania reiese caracterul federal al Germaniei.
Din punct de vedere administrativ, statui federal german este format din 16 Landuri:
- Baden -Wurtemberg
- Bavaria
- Berlin
- Brandenburg
- Bremen
- Hamburg
- Hessen
- Mecklenburg -Vorpommern
- Niedersachsen
- Nordrhein -Westfahien
- Rheinland -Pfalz
- Sa a r la n d
- Sachsen
- Sachsen -Anhalt
- Schlaswig - Holstein
- Thuringen
Landurile nu sunt provincii, regiuni sau judeţe (cum le cunoaştem in România), ci sunt STATE in adevăratul sens al cuvântului Fiecare din aceste Landuri are un Parlament si un Guvern propriu. De asemenea fiecare Land are propria sa Constituţie si propriile sale legi. în ceea ce priveşte sistemul juridic, fiecare Land in parte are propria sa Curte Constituţionala si Curte Suprema de Justiţie.
Federaţia, ca organizare statala este un principiu constituţional ce nu poate fi modificat. Numărul si componenta Landurilor poate fi modificata, in acest sens existând prevederi in Constituţia Federala. Astfel ca in Germania Gradul de autonomie este unul absolut.
Conform constituţiei, statul federal german este dominat de 5 principii fundamentale. Astfel, Germania este o republica democratica, un stat federal, un stat de drept si un stat social.
Organele constituţionale ale Republicii Federale Germania
1. Preşedintele federal (Der Bundespresident).
Preşedintele Germaniei este Şeful Statului German. Acesta este ales de către o Adunare Generala, organ constituţional convocat special cu acest scop. Adunarea Generala de alegere a Preşedintelui este formata din Membrii Parlamentului German (Bundestag si Bundesrat). din delegaţii Parlamentelor Landurilor Germane si din personalităţi de seama ale vieţii politice Germane care nu fac parte nici din Parlamentul Federal, nici din parlamentul vreunui Land German. Preşedintele este ales cu majoritate simpla pe o perioada de 5 ani. Un preşedinte poate îndeplini cel mult 2 mandate.
Atribuţiile preşedintelui.
- Acesta reprezintă germania din punct de vedere juridic in relaţiile cu terţi.
- Preşedintele semnează acorduri cu alte state in numele republicii, el acreditează Ambasadorii diferitelor tari in Germania. Toate acestea in pofida faptului ca politica externa propriu zisa a statului German nu intra in atribuţiile sale ci in cele ale Guvernului Federal.
- Preşedintele numeşte si demite Judecătorii Curţii Supreme Federale de Justiţie, ofiţerii si subofiţerii. De asemenea are dreptul de graţiere.
- Verifica constituţionalitatea legilor emise de parlament si le promulga
- El propune spre vot Parlamentului (ţinând cont de majoritatea parlamentara) Cancelarul german (şeful Guvernului Federal)
- La propunerea Cancelarului numeşte si demite Miniştri Federali
- În căzui m care încercarea Parlamentului de a acorda un vot de blam Cancelarului eşuează, la propunerea acestuia preşedintele federal poate dizolva parlamentul
În Germania Preşedintele Federal are un rol predominant de reprezentare Puterea politica propriu zisa a acestuia este extrem de redusa Mare parte din atribuţiile sale au doar un caracter formal. Totuşi, in cazul unei personalităţi puternice a preşedintelui, acesta se poate impune pe scena politica atât internă, cât şi externă, fiind cel ce poate numi in linii mari directia politica a Germaniei
2. Parlamentul Federal
Parlamentul german este organul ce reprezintă poporul german. Acesta reprezintă puterea legislativa a Republicii Federale Germane
Parlamentul german este format din 2 Camere:
- Camera Inferioara - Bundestag-ul
- Camera Superioara - Bundesrat-ul
Bundestag-ul
Este ales o data la 4 ani prin vot direct. Deputaţii Bundestagului sunt aleşi prin vot liber, secret si direct.
Preşedintele Bundestagului, este ales, conform tradiţiei din rândul celei mai puternice fracţiuni parlamentare.
Bundestagul german este format din 666 de deputaţi si este organizat pe comisii de specialitate, de la Comisia de Politică Externă până la cea de Bugete si Finanţe. Comisia de Petiţii este acea comisie unde cetăţenii pot depune plângeri asupra diferitelor aspecte ale activităţii parlamentului sau pot face propuneri in acest sens. Comisiile se ocupa m principal cu dezbaterea propunerilor legislative.
Cele mai importante atribuţii ale Bundestag-ul ui german sunt:
- elaborarea de legi
- alegerea Cancelarului German.
De asemenea, in cadrul Bundestag-ului se dezbat principiile politicii externe si interne ale Germaniei.
Bundestagul are si rol de "control" a\ activităţii Guvernului Federal. Majoritatea iniţiativelor legislative vin din partea Guvernului Federal. O parte din iniţiativele legislative vin din partea parlamentarilor, ba chiar si din partea camerei superioare a parlamentului, Bundesrat-ul
Bundesrat-ul
Bundesrat-ul (Consiliul Federal) este camera superioara a Parlamentului German.
Bundesrat-ul este format din Miniştri Landurilor Germane, desemnaţi de către acestea, s-au reprezentanţii lor. Spre deosebire de alte state, in Germania membrii camerei superioare a parlamentului nu sunt aleşi prin vot direct.
In funcţie de numărul populaţiei unui Land acesta poate avea 3,4, 5 sau 6 voturi in Bundesrat voturi ce pot fi exprimate doar unitar. Numărul total al voturilor din Bundesrat este de 69.
Bundesrat-ul alege din rândul membrilor săi un preşedinte pe o perioada de 1 an. In cazul in care Preşedintele Federal este in incapacitate de a-si exercita funcţia, Preşedintele Bundesrat-ul ui este cel care preie aceste atribuţii.
Atribuţiile Bundesratului sunt acelea de a vota legile organice si acele legi care fac referinţa si vor fi aplicate in toate Landurile. Mai mult de jumătate din Legile ce trec prin parlamentul German au nevoie si de "acordul" Bundesrat-ului.
In cazul in care o lege nu obţine majoritatea in Bundesrat, aceasta merge înapoi la Bundestag, iar in cazul in care acesta respinge modificările făcute de camera superioara se formează o Comisie de Mediere alcătuita din reprezentanţi ai celor 2 Camere.
Modificarea Constituţiei Federale are nevoie si de votul Bundesral-ului si anume cu o majoritate de minim doua treimi. In acest caz, daca nu se obţine aceasta majoritate, propunerea de modificare devine invalida, fără sa mai fie necesara formarea unei Comisii de Mediere.
3. Guvernul Federal (Die Bundesregierung)
Guvernul federal al Germaniei deţine puterea executiva a statului federal German. Acesta este format din Cancelar (şeful Guvernului) si Miniştri Federali
Cancelarul federala
Cancelarul este "şeful Guvernului Federal". Cancelarul Federal are o poziţie independenta si suprema in cadrul cabinetului, dar si in relaţia cu Parlamentul German.
De aceea sistemul politic german este denumit si "Kanzlerdemokratie", adică "Democraţie Cancelara". Cancelarul deţine puterea cea mai mare in cadrul Republicii Federale Germania.
Funcţia de Vice-Cancelar este deţinuta de către Ministrul de Externe.
Atribuţiile cancelarului au o arie atinsa de acţiune.
Acesta formează Guvernul. El face propunerile de numire sau demitere a miniştrilor. Aceste propuneri trebuiesc aprobate de către Preşedintelui Federal, aprobare ce are doar un caracter formal, deoarece Preşedintele este obligat sa numească sau sa demită persoanele propuse de către Cancelar.
De asemenea. Cancelarul stabileşte numărul de ministere si miniştri si atribuţiile acestora. Anumite Ministere sunt nominalizate in Constituţia Federala, precum si domeniul lor de activitate. Aceste Ministere sunt: Ministerul de Externe, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Finanţelor si Ministerul de Justiţie. Celelalte ministere si domeniul lor de activitate sunt stabilite de către Cancelar.
Cancelarul german este singurul membru al cabinetului, numit de Parlamentul Federal. De asemenea este singurul membru al Cabinetului care răspunde in fata Parlamentului Federal. Ceilalţi membri ai cabinetului sunt numiţi si răspund in fata Cancelarului.
Încrederea acordata Cancelarului de către Parlament poate fi retrasa prin intermediul "Votului de neîncredere constructiv". Aceasta procedura presupune ca votul pentru destituirea Cancelarului trebuie sa fie urmat in aceasi şedinţa a Parlamentului de către votul de numire a unui nou Cancelar. In cazul in care nu se obţine o majoritate pentru un nou Cancelar, votul de destituire devine nul. In acest caz, la propunerea Cancelarului, care revine in funcţie, Preşedintele Federal poate dizolva Parlamentul Federal Aceasta procedura a fost introdusa pentru a evita destituirea Cancelarului de către opoziţia parlamentara, fără ca aceasta sa fie de acord cu un nou Cancelar si un nou program de guvernare.
De- a lungul istoriei au existat doua încercări de demitere a unui Cancelar la iniţiativa Parlamentului, dar una singura a avut succes, cea din 1982, prin care a fost destituit Cancelarul Helmut Schmidt si investii Cancelarul Helmut Kohl.
Voturi de neîncredere fata de un ministru nu sunt prevăzute in Constituţia Federala.
Aceasta ar fi in mare "structura" celei mai mari puteri europene, atât din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere politic. Poate ca in acest sistem se găseşte "cheia succesului" Republicii Federale Germane.