Familia de drept este o totalitate de sisteme de drept care au comune elemente permanente de formare a sistemelor. Elementele permanente sunt următoarele:
a) Evoluția istorică asemănătoare – acest element se caracterizează prin modul de apariție a normelor de conduită, normele juridice care stau la baza formării unui sistem de drept, cât și evoluția unui sistem de drept după formarea acestuia.
Odată cu formarea sistemelor de drept unele dintre acestea au stat la baza formării familiilor de drept. Sistemele de drept francez și german au stat la baza formării familiei romano-germanice. Codurile civile din aceste sisteme de drept au fost recepționate benevol sau silit de către alte sisteme de drept. Benevol aceste coduri au fost recepționate în țările europene (Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Spania, Portugalia, Elveția, Turcia, România, Republica Moldova). Silit aceste coduri au fost impuse în majoritatea coloniilor franceze, olandeze, spaniole. Unele sisteme din familia romano-germanică au recepționat în forma directă dreptul roman, în special codul lui Iustinian. Observăm că sistemele de drept romano-germanice au aceeași evoluție istorică, care se bazează pe recepția dreptului roman (codul lui Iustinian) și dreptului francez și german (codurile civile).
În familia anglo-saxonă sistemele de drept au la bază precedentul judiciar englez. Precedentele judiciare engleze au fost recepționate de asemenea benevol și/sau silit în fostele colonii engleze și se aplică până în zilele noastre. În acest fel precedentul judiciar a fost recepționat în SUA, Canada, India, Australia, Noua Zeelanda.
Sistemele de drept tradiționale și religioase au fost răspândite odată cu tradițiile și religia.
Dreptul musulman este specific statelor cu religie islamică cu foarte mici excepții. De exemplu: Turcia dispune de sistem de drept romano-germanic.
b) Izvoarele formale de ale dreptului. Pentru familia romano-germanică sunt specifice izvoarele formale ale dreptului cum sunt actele normativ-juridice. Sistemele de drept romano-germanice dispun de coduri, iar codul civil și constituția formează principale izvoare de drept.
În familia anglo-saxonă sistemele de drept au ca izvor principal precedentul judecătoresc. Cu toate că și în aceste sisteme există acte normativ-juridice (legi). Unele sisteme anglo-saxone au constituții scrise (SUA) sau nescrise (Anglia).
Precedentul judiciar în diferite sisteme anglo-saxone poate fi tratat diferit – în sistemul de drept comun englez precedentul are un caracter conservatist și poate fi modificat urmând o procedură îndelungată și numai ca excepție de la regula generală.
În sistemul de drept comun american precedentul poate fi modificat cu mult mai ușor, ori de câte ori va contravine constituției.
Sistemele de drept religioase au ca izvor de drept norma juridică care se conține într-un sistem religios. Normele juridice religioase sunt supreme și ele vor prevala și vor modifica orice normă inferioară din alte izvoare de drept.
Există o ierarhie a izvoarelor de drept religioase. De exemplu: în sistemele de drept unde sunt mai multe izvoare de drept religioase. În dreptul musulman cel mai important izvor de drept este Coranul, urmat de Sunna și celelalte izvoare de drept religioase.
În sistemul de drept socialist întâlnim aceleași izvoare de drept specifice sistemelor de drept romano-germanice, cu excepția codului civil comercial. În sistemele socialiste existau unele izvoare de drept neprezente în sistemele romano-germanice, cum erau: codul locativ, dreptul colhoznic.
c) Structura sistemului de drept. Sistemele romano-germanice au o structură în ramuri de drept care sunt de drept privat sau de drept public. Divizarea dreptului în public și privat este specifică numai sistemului romano-germanic, moștenită de la dreptul roman. Ca elemente ale sistemului romano-germanic pe lângă ramurile de drept întâlnim subramurile de drept, instituțiile juridice, principiile dreptului. Cel mai mic element al sistemului romano-germanic fiind norma juridică.
Sistemele anglo-saxone au o structură diferită. Nu se divizează în public și privat. Nu sunt prezente ramurile și instituțiile juridice. Sistemul anglo-saxon este tripartit, divizându-se în drept comun în sens restrâns, dreptul echității și dreptul statutar.
Sistemele de drept tradiționale și religioase sunt structurate, având la bază o ierarhie a izvoarelor, elementelor constitutive. Astfel dreptul musulman are următoare structură: Coranul (în Coran sunt norme-principii de o importanță deosebită, care sunt principale, iar celelalte norme se bazează pe acesta), Sunna (de asemenea conține principii, norme generale importante, de bază), Ijma (interpretările Coranului și a Sunnei).
În sistemele religioase (inclusiv și cel musulman) a doua parte structurală o formează izvoarele de drept laic (legea și actul normativ, subordonat legii).
