Pin It

Introducere

Precizez că am ales această temă de referat întrucât intenționez să realizez lucrarea de disertație având ca temă un studiu comparativ între Școala de Agenți de poliție “Vasile Lascăr” din Câmpina și Universitatea de poliție Renania Palatinat situată în apropierea localității Hahn, Germania, iar cu această ocazie pot aprofunda și descoperi mai multe informații referitoare la acest stat.

1. Elemente de identificare

Nume stat oficial

Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland, acronim RFG, colocvial, Germania (în germană Deutschland), este un stat în Europa Centrală.

Cuvântul „Germania” în limba română, provine de la cuvântul din limba latină „Germania”. Numele „Germania” a fost utilizat după ce Iulius Cezar l-a adoptat dintr-un termen galic pentru popoarele din partea de est a Rinului care ar fi însemnat „vecin”

Capitala

Berlin este capitala Germaniei, fiind cel mai mare oraș al țării cu aproximativ 3,4 milioane de locuitori și acoperind o suprafață de aproximativ 892 km².

Berlinul este, în același timp, și unul din cele 16 landuri federale, având guvern de land propriu, numit „Senat”, prim-ministru (de land), constituție proprie și alte prerogative ale unui stat (land).

Număr locuitori

Cu o populație de 82 de milioane de locuitori, Germania este cea mai populată țară din Uniunea Europeană. Rata fertilității este una din cele mai scăzute din Europa, cu doar 1.41 de copii pentru fiecare femeie.

Germania are numeroase orașe mari, cele mai populate fiind Berlin, Hamburg, Munich, Köln, Frankfurt și Stuttgart. Cea mai mare conurbație este regiunea Rhein-Ruhr (12 milioane), inclusiv Düsseldorf (capitala Renaniei de Nord-Westfalia) și orașele Köln, Essen, Dortmund, Duisburg și Bochum.

Berlin este cel mai mare oraș, cu o populație de 3,2 milioane de locuitori.

Ca suprafață Republica Federală Germană este cu puțin mai mare ca suprafațǎ decât Polonia, însǎ, dupǎ numǎrul populației, o depǎșește de aprox. 2,1 ori. La 1 noiembrie 2011, în Germania locuiau 81.859.000 locuitori.

Ca și în multe state dezvoltate, natalitatea Germaniei este mai scǎzutǎ decât mortalitatea. În 2011 la 1000 de locuitori au revenit 8,0 nașteri și 10,4 decese. Numǎrul populației rurale constituie 9%, și relativ 91% populație  urbanǎ.

După Al Doilea Război Mondial, 15 milioane de etnici germani au fost expulzați sau s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte, astǎzi, din Polonia, Cehia, Lituania și Rusia. Într-un număr mai mic au  fost strămutate sau s-au refugiat în timpul războiului și imediat după terminarea lui etnici germani din Iugoslavia, Ungaria, România. Această populație strămutată a fost integrată în cele două state germane înființate în 1949, RFG și RDG.

În deceniile ulterioare din țările est-europene au mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai importante fiind din URSS, Polonia și România. Astfel, începând cu din 1960, etnicii germani din Polonia și URSS (în special din Kazahstan, Uzbekistan, Rusia și Ucraina) s-au strămutat în Germania Occidentală. Nu puțini, pentru a-și ușura emigrarea, se mutau din republicile central asiatice în republici situate în vest, între care RSS Moldovenească. Începând din decembrie 2004, aproximativ șapte milioane de cetățeni străini au fost înregistrați în Germania și, astfel, 19% din locuitorii țării au origini străine. În această situație, tinerii au, mult mai probabil, origini străine decât bătrânii. 30% dintre germani au o vârstă de 15 ani iar cei sub această vârstă au cel puțin un părinte născut în străinătate. În orașele mari, 60% din copii au o vârstă de peste 5 ani, iar cei sub 5 ani au cel puțin un părinte născut în străinătate.

Conform statisticilor din 2007, cel mai mare grup (2,7 milioane) este din Turcia, precum și o majoritate din rest sunt din state europene, cum ar fi Italia (761000) și Polonia (638000).

Fondul ONU pentru Populație a listat Germania ca gazdă deținând cel de- al treilea mare număr de imigranți la nivel mondial, adică 5% sau 10 milioane din totalul de 191 de milioane de imigranți sau aproximativ 12% din populația Germaniei.

Ca o consecință a restricțiilor impuse legilor azilului și imigrării din Germania (odinioară, aproape fără restricții), numărul imigranților care caută azil, afirmându-și etnicitatea germană (majoritatea din fosta Uniune Sovietică) a scăzut permanent, începând cu anul 2000.

Numeroase persoane care au origini germane se găsesc în Statele Unite  (50 de milioane), Brazilia (5 milioane) și Canada (3 milioane). Aproximativ 3 milioane de „aussiedler” (refugiați germani, în special din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică) s-au restabilit în Germania din 1987.s

Suprafață

Teritoriul Germaniei acoperă 357,021 km², dintre care 349223 km² sunt terenuri, relieful fiind preponderent muntos, iar 7798 km² sunt ape. Se plasează, după suprafață, pe locul șapte în Europa și pe locul 63 la nivel global. Altitudinea variază de la altitudinile Munților Alpi (cel mai înalt punct: Zugspitze la 2962 metri) în sud, până la țărmurile Mării Nordului (Nordsee), în nord-vest și Marea Baltică (Ostsee), în nord-est. Între acestea se află zonele de munte împădurite din Germania Centrală și terenurile joase din nord (cel mai jos punct: Wilstermarsch la 3.54 metri sub nivelul mării), traversate de câteva fluvii ale Europei, precum Rinul, Dunărea și Elba.[29]

Germania are cele mai multe granițe cu țările europene, decât oricare alt stat din Europa. Se învecinează în nord cu Danemarca, în est cu Polonia și Republica Cehă, în sud cu Austria și Elveția, în sud-vest cu Franța și Belgia iar în nord-vest cu Olanda.

Densitate

Densitate, 225,1 loc/km².

Simboluri naționale (drapel, stema) 

Imnul național;

Imnul național -  a treia strofă din “Das Lied Deutshen” compus in 1841.

Ziua națională;

Data de 3 octombrie este cunoscută, la nivel mondial, ca Ziua Unității Germane, aceasta fiind sărbătoarea națională a Republicii Federale Germania, care a fost adoptată după reunificarea politică, legislativă, teritorială și administrativă a Germaniei. S-a petrecut integral la 3 octombrie 1990. Prima dată această zi a fost sărbătorită imediat după unire, la 3 octombrie 1990.

O altă posibilitate de a sărbători această reunificare ar fi fost ziua căderii Zidului Berlinului, 9 noiembrie 1989, care coincide cu fondarea primei republici germane reale, Republica de la Weimar, în 1918, precum și cu înfrângerea lui

Hitler în prima încercare a sa de lovitură de stat - așa numitul puci al berii din 1923. În același timp, tot la 9 noiembrie, în 1938, a avut loc și „Noaptea pogromului din noiembrie” al statului nazist îndreptat împotriva evreilor din Germania, cunoscută în germană și drept Reichskristallnacht. Totuși, ideea zilei căderii Zidului Berlinului a fost abandonată în favoarea zilei de 3 octombrie, aceasta fiind considerată mult mai neutră.

Înaintea reunificării celor două Germanii, în Germania de Vest, Ziua Unității Germane fusese sărbătorită în ziua de 17 iunie, ca un omagiu adus zilei revoltei muncitorilor est-germani din 1953 (în mare parte datorată înrăutățirii condițiilor de muncă prin creșterea numărului de ore, dar fără compensare materială). Această revoltă a fost înăbușită cu „ajutor” sovietic.

OktoberFest

Nemții sărbătoresc această zi cu un festival, în jurul Brandenburg Gate și "Straße des 17. Juni". Festivalul durează, de obicei, 3 zile și găzduiește scene cu muzică live, stand-uri cu bere și răcoritoare, mâncare sau dulciuri.

Programul de divertisment al festivalului include activități de familie, cum ar fi diverse jocuri, parc de distracții, o roată imensă care oferă priveliști încântătoare a Tiergarten, karaoke, teatru stradal și altele, menite să țină întreaga familie, „ocupată”.

  • Limba oficială;

Limba oficială: germana. Limbile recunoscute ale minorităţilor etnice: daneza, germana de jos, limbile sorabe, romani, limbile frizone.

  • Monedă națională;

Moneda naţională este euro din 2002.

2. Procesul de aderare la UE

Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare  de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere  economic  și  politic,  în  cadrul  Comunității  Europene  a  Cărbunelui și

Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.

Anii 1950 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice.

În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.

Germania a devenit stat membru UE de la 1 ianuarie 1958.

În anii '60, au început să apară tensiuni, Franța urmărind să limiteze puterea supranațională. În 1965, s-a ajuns la un acord și la 1 iulie 1967 Tratatul de fuziune a creat un singur set de instituții pentru cele trei comunități, denumite colectiv Comunitățile Europene.

În     1973,     Comunitățile     au     fost      extinse      pentru      a    include Danemarca (inclusiv Groenlanda, care ulterior a părăsit Comunitățile în 1985, ca urmare a unui litigiu privind drepturile de pescuit), Irlanda și Regatul Unit. Norvegia a negociat să se alăture în același timp, însă alegătorii norvegieni au respins aderarea prin referendum.

În 1979, au avut loc primele alegeri directe în Parlamentul European.

Grecia s-a alăturat în 1981, Portugalia și Spania au urmat în 1986.

În 1985, Acordul Schengen a pregătit calea pentru crearea frontierelor deschise fără controale de pașapoarte între majoritatea statelor membre și unele state ne-membre.

În 1986, steagul european a început să fie utilizat de CEE, și  a  fost semnat Actul Unic European.

În 1990, după căderea Blocului de Est, fosta Germanie de Est a devenit parte a Comunităților ca parte a unei Germanii reunite. Încercările de a rezolva problemele și de a face o UE mai eficientă și mai coerentă au avut un succes limitat.

Uniunea Europeană a fost înființată în mod oficial când Tratatul de la Maastricht — al cărui principali arhitecți au fost Helmut Kohl și François Mitterrand — a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

3. Sistemul de guvernare

Forma de guvernământ şi organizare: republică federală parlamentară formată din 16 landuri: Baden-Württemberg (Stuttgart), Bayern (München), Berlin, Brandenburg (Potsdam), Bremen, Hamburg, Hessen (Wiesbaden), Mecklenburg-Vorpommern (Schwerin), Niedersachsen (Hannover), Nordrhein- Westfalen (Düsseldorf), Rheinland-Pfalz (Mainz), Saarland (Saarbrücken), Sachsen (Dresden), Sachsen-Anhalt (Magdeburg), Schleswig-Holstein (Kiel), Thüringen (Erfurt).

Sistemul politic german prevede existenţa unui nivel de guvernare federal, care reprezintă Germania în relaţiile externe şi a unui nivel de land (de stat federat). Fiecare nivel are propriile instituţii executive, legislative şi judecătoreşti.

Şeful statului: Frank-Walter Steinmeier a fost ales în funcţia de preşedinte federal la 19 martie 2017. Preşedintele federal este ales prin vot secret de către Convenţia Federală, un organism special prevăzut de Constituţia germană, alcătuit din toţi membrii Parlamentului federal (Bundestag) şi un număr egal de reprezentanţi ai landurilor federale.

Guvernul federal: Coaliţie între creştin-democraţi (CDU/CSU) şi social- democraţi (SPD).

Cancelarul  federal  (şeful  Executivului):  Angela  Merkel,     preşedintele CDU.

Ministrul afacerilor externe: Heiko Maas (SPD).

Guvernele landurilor (16): pentru fiecare land există un executiv  (cabinet de miniştri), condus de un premier de land.

Parlamentul federal: Bundestag-ul se află, în prezent, la cea de-a 19-a legislatură (2017-2021), este format din 709 deputaţi şi este condus de preşedintele Wolfgang Schäuble (CDU-CSU).

Bundesrat-ul, cea de-a doua cameră a Parlamentului, este organul de reprezentare a landurilor şi e format dintr-un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia landurilor respective. De la 1 noiembrie 2017, preşedinţia rotativă este asigurată de Michael Müller (SPD), primar al orașului Berlin.

În cea de-a 19-a legislatură a Bundestag-ului sunt reprezentate  următoarele partide:

  • Uniunea Creştin Democrată - CDU (Christlich Demokratische Union) condusă de cancelarul Angela Merkel şi Uniunea Creştin Socială - CSU (Christlich Soziale Union, din Bavaria) condusă de Horst Seehofer, premier al landului Bavaria, dispun de 246 mandate;
  • Partidul Social-Democrat   -    SPD    (Sozialdemokratische   Partei Deutschlands) condus de Martin Schulz are 153 de deputaţi;
  • Alternativa pentru Germania - AfD (Alternative für Deutschland), partid condus de Jörg Meuthen, are 92 de deputați;
  • Partidul Liberal – FDP (Freie Demokratische Partei) condus de Christian Lindner are 80 de mandate;
  • Partidul Stângii - PDS (Die Linke) are 69 de deputaţi,
  • Partidul Verzilor (Bündnis 90/ Die Grünen) are 67 de deputaţi.

Constituţie: Das Grundgesetz (Legea fundamentală) a fost aprobată la 9 mai 1949 în Bonn şi a intrat în vigoare la 23 mai 1949. A suferit numeroase amendamente, cele mai recente vizând distribuţia competenţelor între landuri şi nivelul federal.

Cele mai recente alegeri parlamentare: 24 septembrie 2017.

Concluzii

Germania are cea mai puternică economie a continentului european şi a patra mare economie a lumii, după SUA, Japonia şi China. Economia Germaniei este o „economie socială de piaţă”, care promovează antreprenoriatul şi urmăreşte, simultan, menţinerea asigurării unui echilibru la nivel social.

Economia Germaniei, puternic susţinută de exporturile care contribuie cu peste 25% la formarea PIB-ului, este puternică în sectoare precum cel al construcţiilor de maşini, autovehiculelor, aerospaţială, logistică, industria chimică si farmaceutică. Economia germană este foarte competitivă,  iar industria câştigă noi segmente pe pieţele globale şi beneficiază de o producţie tot mai specializată şi tehnologic-intensivă. Sectorul serviciilor generează 70% din PIB, industria în jur de 29%, iar agricultura aproape 1%.

Germania este lider mondial în industria automobilelor, constructoare de maşini, chimică, în sectorul producţiei de lignit.

Se află, de asemenea, în topul dezvoltatorilor de tehnologii noi şi a producătorilor de echipamente pentru energii regenerabile şi protecţia mediului. Companiile germane excelează în sectoare precum T&IC, nanotehnologii, optoelectronică, tehnologie medicală şi biotehnologie. Guvernul german depune eforturi deosebite pentru a menţine şi sprijini inovarea şi cercetarea, prin stimularea unei strânse cooperări între lumea ştiinţei şi industrie. 99% dintre companiile germane sunt întreprinderi mici şi mijlocii, acestea fiind  considerate

„coloana vertebrală” a economiei germane.

Creşterea economică a Germaniei a fost de 1,6% în 2017.

Rata şomajului se află, în prezent, la unul dintre cele mai scăzute nivele de la reunificare: 3,4% în luna mai 2018.

În 2017, PIB-ul Germaniei a fost de 3.263,35 miliarde de euro.

R.F. Germania este stat fondator al UE. Reprezentarea în instituţiile europene:

Comisar European: Gunther Oettinger, buget și resurse umane. Parlamentul European: 96 europarlamentari

Comitetul Regiunilor: 24 reprezentanţi Comitetul Economic şi Social: 24 reprezentanţi

La Frankfurt am Main se află sediul Băncii Centrale Europene.

O particularitate legată de forma federală de stat a R.F. Germania este faptul că fiecare land are la Bruxelles (ca şi la Berlin) o reprezentanţă sau un birou de informare.

Domenii de interes pentru R.F. Germania în cadrul UE: guvernanţa economică, viitorul UE, migrația, reforma Politicii Agricole Comune/PAC, politica de vecinătate a UE în spaţiul estic, respectiv relaţiile cu ţările din regiunea extinsă a Mării Negre, securitatea energetică, competitivitatea, digitalizarea, drepturile omului, domeniul justiţie şi afaceri interne, cooperarea  în cadrul Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării/SUERD.

 

Bibliografie