Tweet

Whatsapp

Din punct de vedere al analizei sistematico-structural-funcțională familia reprezintă instituţia socială de bază care interacţionează cu mai multe domenii ale vieţii sociale. Familia dintr-o perspectivă integratoare, utilizînd pe lîngă abordarea clasică a sociologiei familiei şi aspecte teoretice legate de calitatea vieţii şi stilurile de viaţă, sociologia valorilor, demografie sau politici sociale. Analizele comparative a diverselor societăți asupra mai multor aspecte; modelul familial de bază, orientările valorice cu privire la familie, politicul de suport pentru familie şi copil. Studiul cercetării sistematico-structural-funcțională combină analiza teoretică a schimbărilor din domeniul familiei cu analiza de date a Diagramei calităţii vieţii (ICCV), Barometruuil de opinie publică şi Ancheta.

Familia a constituit de-a lungul timpului un reper de  stabilitate în vieţile indivizilor. Ritmul accelerat al schimbărilor sistematico-structural-funcționale din societatea contemporană a făcut tot mai complexă o relaţie de durată. Perspectiva structurii familiei a evoluat de la un consens cvasiunanim asupra dominaţiei familiei nucleare şi a rolului ei central în societate pînă la pluralitatea modelelor famililale şi a abordărilor teoretice în societatea contemporană. Din punct de vedere sistematic și structural democratizarea vieţii de familie şi trecerea ei de la tradiţionalism la o familie modernă şi postmodernă este dezbătută din prisma diferitelor perspective cel mai adesea sociologice şi antropologice schimbările valorice sunt considerate a fi cel mai adesea principalele explicaţii pentru transformarea structurii familiale și a funcțiilor acesteia. În conformitate cu aceasta este tratată problematica funcțiilor valorilor şi a modului în carea acestea pot fi surprinse şi  cercetate. Fiind realităţi latente, demersul este unul dificil. Putem evidenţia unele structuri funcționale precum atitudinea faţă de căsătorie, relaţiile intime, divorţul şi  rolurilor de gen. În funcţie de mai multe sisteme și structuri: importanţa familiei în societate, tendinţa spre modele familiale alternative, participarea femeii pe piaţa muncii, toleranţa sunt doar unele aspecte ale funcțiilor ocupate  de familie.

O altă structură familială recent apărută o reprezintă uniunile consensuale, fenomen relativ nou şi mai puţin explorat. Redînd un nou tip de relaţie intimă și structură, numită de Giddens ,,relaţie pură” care există numai prin ea însăşi, fără presiuni exterioare, coabitarea este o structură de explorare a noilor orientări valorice de tip postmodern în curs de consolidare. Referindu-ne la politicile de suport destinate familliei şi copilului putem spune că surprinde configuraţia sistemului de prestări şi implicaţiile asupra nivelului de bunăstare, comparativ cu statele învecinate.

Familia  este o sferă în care se întrepătrund şi se interacondiţionează structuri și măsuri de politică socială, astfel încît impactul politicilor familiale devine dificil de estimat. Analiza vizează în principal sistemul de transferuri financiare şi  nu numai incidental serviciile de asistenţă socială, din cauza insuficienţei datelor şi a lipsei lor de comparabilitate la nivel european.

Ratele extrem de scăzute a fertilităţii au atras îngrijorări majore cu privire la viitorul societăţii: accelerarea îmbătrînirii demografice şi implicaţiile sociale ale acesteia, diminuarea populaţiei active şi a forţei de muncă, impactul asupra creşterii economice şi perspectiva iminentă a declinului populaţiei. Vizibil este faptul că sistemele și funcționarea lor se interacționează reciproc. Trendurile demografice influienţează transformările politicilor sociale, avînd un impact puternic asupra sistemului de protecţie familială. Analiza se centrează pe relaţiile dintre politica publică şi fertilitate, pe măsura în care diferitele măsuri de protecţie socială pot fi asociate cu anumite medele de fertilitate.

Majoritatea cercetărilor din domeniul familiei, a actorilor sociali şi opinia publică susţin că, în ultimele decenii, familia din societăţile contemporane a suportat transformări importante. Imaginea familiei  acea a unei structuri care păstrează prin intermediul funcțiilor sale tradiţiile şi valorile naţionale fiind relativ independentă.

Rămînînd una din cele mai importatnte sisteme sociale, schimbările din ultimele decenii în sfera familiei îndreptăţesc concluzia că, familia nu mai constituie structuri conservatoare, ci sunt tot mai adaptate transformărilor de la nivelul social: familia caută să se debaraseze de ,,gloria” conservatorismului, de ,,meritul” de a fi păstrătoarea valorilor naţionale, devenind mai curînd ,,barometrul” schimbărilor sociale, trecînd printr-un vizibil proces de democratizare, laicizare şi liberalizare (Mihăilescu, 2000, p.17). Fiind un sistem bine constituit familia este mai integrată în dinamica socială, e tot mai condiţionată de  schimbările structurale sociale şi economice dar care prin funcțiile pe care le îndeploinește influiențează la rîndul ei evoluţia de ansamblu.

Actualmente în urma schimbărilor sistematico-structural-funcționale din cadrul societăților am ajuns în faţa unei noi civilizaţii – postindustrială, postmaterialistă sau postmodernă. Apar noi stiluri de viaţă, o filosofie a libertăţii şi a experimentului, o nouă fază a consumerismului, un hedonism controlat, alte modalităţi de petrecere a timpului liber. Spre exmplu în cadrul structurii familiei pe  prim plan sunt interesele individuale şi nu aşteptările pe care le are societatea de la familie, răspîndirea modelelor alternative de la familia nucleară clasifică redefinirea funcţiilor familiei, democratizarea rolurilor şi statusurilor în familie şi nu în ultimul rînd schimbarea valorilor familiale.

Mai putem spune că familia a constitui un sistem funcțional în viaţa indivizilor dar ritmul accelerat al schimbărilor contemporane fac tot mai dificilă o opţiune defiinitivă sau o relaţie de durată. În acest context indivizii îşi schimbă pe parcursul vieţii domiciliul, locul de muncă, specializarea, prietenii sau confesiunea religioasă face dificilă compatibilitatea de duratî între parteneri demonstrînd strînsa corelație între sistemele sociale, structurile acestora și funcțiile îndeplinite atît în domeniul politic, social, cultural cît și economic.

 Încă de la sf. sec.XIX-lea se observă multiple schimbări la nivelul structurii și funcțiillor familiei spre exemplu se tratează teme precum scăderea patriarhatului, slăbirea spiritului de obedienţă, influienţa statului în viaţa familială sau condiţia morală precară a familiei căreia i se propun remedii filantropice,moraliste sau ideologice (Mihăilescu, 1999). Sub influienţa psihanalizei, se subliniază pericolul intern ce pîndeşte familia, rezultat din presiunea interdicţiilor familiale. Aceste teme au luat formă radicală în lucrările feministe sau inspirate de ideologia feministă. Începînd cu anii 1970 tema crizei familiei este reinterată în contextul prăbuşirii natalităţii, a proliferării divorţurilor şi a dinamicii ,,alarmante” a noilor structuri familiale: familie comasată, cupluri consesuale.

Asupra familiei există două categorii de dispute una mai optimistă susţine că familia traversează o perioadă de tatonare în scopul unui nou echilibru familial. Viaţa familială va fi reconstruită în baza relaţiilor interpersonale de afecţiune şi înţelegere reciprocă.

Actualmente din punct de vedere sistematico-structural-funcțională familia este mult mai democratică în interior şi deschisă spre exterior, mai bine conectată şi integrată în societate.

 O altă perspectivă susţine că familia cunoaşte un declin continuu şi nu mai reprezintă un sistem fundamental în societate funcțiile sale fiind preluate de stat sau de alte instituţii şi actori sociali. Spre exmplu unul din cele mai discutate subiecte din cadrul sistemului familial este femeea rolul și funcția răceia a suportat carevai mutații drept consecință individualizarea, independenţa economică şi autonomia personală au determinat femeea să se sacrifice mai puţin pentru familie. Vieţile individuale au devenit autonome, autoconstruite şi autoreflexive. Perspectivele teoretice asuprasistemului familial au evoluat de la un consens cvasiunanim asupra dominaţiei familiei nucleare şi a funcției ei centrale în societate pînă la pluralitatea modelelor familiale alternative şi a abordărilor lor teoretice din contemporanietate.

Perspectiva funcţionalistă pune accent pe proprietăţile structurale şi pe funcţiile sistemelor finaliste care este influienţat şi influienţează la rîndul său societatea într-un echilibru relativ.

Familia îndeplineşte următoarele funcţii de bază:

• Reproducere
• Socializare
• Îngrijire
• Protecţie
• Sprijin emoţional
• Conferirea unui status
• Reglementarea comportamentului sexual
• Economică

Katz şi Kahn clasifică familia în;

1. familii deschise,care postulează un proces al schimbărilor permanente cu mediul înconjurător, proces în urma căruia se inregistrează unele imputuri în familie (bani, resurse, prestigiu, mesaje ideologice) dar şi autputuri ( lucrători, persoane specializate într-o meserie)
2. familii închise care nu reuşesc să păstreze acest schimb.

Perspectiva interacţionist-simbolică susţine că oamenii sunt fiinţe sociale care atribuie sens acţiunilor lor prin relaţionarea cu ceilalţi. Spre exemplu exercitarea rolurilor în cadrul familiei este rezultatul unui proces de învăţare socială.

Majoritatea problemelor care apar drept exemplu la nivelul sistemului familiei se datorează aşteptărilor nerealiste. Comportamentul uman nu este mecanic ci se construieşte în mod colectiv şi creativ. Familia este o entitate dinamică în cadrul căreia oamenii îşi modelează continuu relaţiile şi construiesc o existenţă de grup.

Conform teoriei conflictului familia este concepută ca un sistem de reglementări conflictuale permanente. O primă formă de antagonisme de clasă în care bunăstarea unui grup este derivată din represiunea şi influienţa celuilalt grup, putîndu-se explica în acest fel şi dezorganizarea accentuată a familiilor sărace. Membrii familiei se confruntă cu două solicitări conflictuale: soţii concurează între ei pentru autoritate şi privilegii şi în acelaşi timp cooperează pentru a supravieţui.

Luînd în considerarea teoria schimbului social interacţiunea dintre indivizi în cadrul unui sisem structural- funcționale presupune întotdeauna costuri şi recompense la care se adaprează reciproc. Putem lua drept exemplu căsătoriile care se destramă atunci cînd unul sau ambii parteneri nu mai găsesc satisfăcătoare recompensele din interiorul familiei în comparaţie cu cele pe care le-ar putea obţine în afara ei. Teoria schimbului a fost folosită în studiile privind alegerea partenerului material, calitatea relaţiei materiale, conflictele materiale şi chiar în studiile despre divorţ.

Putem spune că din punct de vedere al analizei structural-funcționlale familia este puternic stratificată, bărbaţii primind mai multe recompense decît femeile. Diviziunea de gen  a sarcinilor  domestice e inegală femeiie contribuind mai mult şi primind mai puţin. Spre exemplu feminismul susţine că rolurile sexuale nu fac decît să menţină femeile subordonate bărbatului. Sistemul stereotipurilor de gen afectează practic toate sistemele sociale de la familie, muncă, sistem economic, politiic religios şi educaţonal. Iar legăturile familiei tradiţionale au fost înlocuite de ,,relaţiile pure” ca fundament al vieţii personale. O relaţie pură se construieşte pe comunicare emoţională, recompensele derivate din această comunicare fiind baza principală pentru continuarea relaţiei. Nu este menţinută de factori exteriori, ci construită de participanţi prin efortul lor personal.

La nivel funcţional susținem că familia tradiţională asigură totalitatea nevoilor individului de la funcţia de reproducere pînă la transmiterea modelelor culturale. Analizînd structural-funcșional familia extinsă putem spune că este specifică societăţilor preindustriale prin atributele asociate funcției fundamentale în societate, distribuţia inegală a statusurilor şi rolurilor, relaţiile strict reglementate dintre membri, autoarhia şi izolarea de societate.

Revenind la analiza structural-funcțională a familiei tradiţionale aceastaa fost tulburată de schimbările macrosociale care au avut loc odată cu dezvoltarea urbană şi industrializarea. În cadrul familiei au început să se pună accent pe dezvoltarea personală, pe nevoi de independenţă şi pe libertatea alegerii partenerului. Nevoia de libertate şi funcţia de solidaritate devin tot mai importantă. Pe cînd din punct de vedere structural-funcțională familia modernă se caracterizează prin flexibilitatea structurii de autoritate şi putere. Burgess definea familia drept ,,o unitate de indivizi aflaţi în interacţiune” sau mai simplu o unitate de interacţiuni.

Începînd cu anii 1960 discuțiile tot mai frecvente asupra familiei şi a noilor sale forme a determinat apariția termenilor noi precum: stiluri de viaţă alternative, diversitatea familială sau pluralism. Se trece de la modelul nuclear standard de familie, la modelul  diversităţii familiale.

Putem spune că în prezent avem parte de o o societatea modernă ce a devenit entitate îndreptată spre diversitate, spre afirmarea individualităţii, spre tehnologie şi spre un nozu tip de consum.

M.Voinea identifică cîteva cauze esenţiale în ,,restructurarea familiei” care au dus la dezvoltarea unor modele alternative ale familiei:

• angajarea femeilor în activităţi extrafamiliale
• mobilitatea teritorială sub forma unei migraţii definitive sau temporare care contribuie la extinderea ariei şi a selecţiei partenerului
• procesele de urbanizare şi modernizare care permit apariţia uniunilor consesuale hetero sau homosexuale
• creşterea nivelului de instruire a femeii

Analizînd sistemul familial Margaret Mead susţinea că familia modernă reprezintă un ,,eşec total”şi promova schimbarea la nivelul familiei pentru ca ,,indivizii să poată funcţiona pentru prima dată în istorie ca indivuizi”. Mead argumenta că, îngrădind potenţialul creativ al femeii, familia standard a privat societatea de contribuţiile sale potenţiale.

Un alt cercetător Foucault considera că familia a fost influienţată de trecerea de la primatul rudeniei, axat pe reproducerea biologică şi socială, la dominarea sexualităţii întemeiată pe libertate şi experimentare, orientată către plăcere.

Astfel urmărind sistemul structural-funcțional al familiei putem spune că schimbarea, instabilitatea, diversitatea devin caracteristici ale vieţii cotidiene.

Putem aminti aici de cercetătorul Bauman care vorbeşte despre ,,sindromul turistului” ce ar caracteriza viaţa individului, acesta are relaţii diversificate în spaţii sociale, culturale, geografice diverse, îşi schimbă locul de muncă, de trai, prietenii sau partenerul de viaţă, fiind un ,,turist” în propria viaţă ceea ce crează dificultăți în stabilirea unei relații de lungă durată.

Familia contemporană este cea în care se negociază în permanenţă rolurile domestice, de cuplu iar regulile se stabilesc din mers, este liberă şi mai bine integrată în societate. Foarte răspîndite fiind uniunile consensuale.

Noile funcții îndeplinite de femee a determinat ca aceasta să fie tot mai angajată în piaţa municii drept consecință fiind un număr redus de copii de unde şi o natalitate destul de scăzută. În prezent răspîndite sunt familiile monoparentale şi uniunile consesuale. Iar cele mai  importante motive pentru divorţ sunt violenţa, alcoolismul, infidelitatea, încetarea iubirii dintre parteneri şi nepotrivirea de caractere.

Mai putem spune că foarte important în analiza sistematico-structural- funcțională a familiei o reprezintă valorile care sunt realităţi latente, interioare indivizilor dar puternic determinate social. Cît priveşte valorile cu referire la familie sunt determinate şi determină la rîndul lor valorile din celelalte domenii ale vieţii. Pe parcursul timpului ele au fost integrate valorilor sociale mai generale iar individul a răspuns acestor valori diferit. În trecut structura și funcțiile familiei erau altele iar aşteptările comunităţii şi loialitatea faţă de familie erau mai presus de propriile interese, iar din moment ce s-a extins spaţiul de alegeri acceptate social, indivizii au devenit tot mai activi în realizarea propriilor interese. Sistemul familiei patriarhale a dominat cea mai mare parte a instituției familiei.

,,Tradiţionalitatea” vizează nu doar caracteristici ale trecutului ci şi un tip aparte de instituţii, societăţi, obiceiuri, moduri de a acţiona şi gîndi care se păstrează în grade diferse şi în prezent în cadrul sistemului familial. Pentru Schwartz omul postmodern este unul deschis spre schimbare, curiozitate,concentrare asupra sinelui, putere, hedonism, autorealizare. Şi identifică trei axe bipolare:

1. autonomie versus dependenţă de societate,
2.  egalitarism versus preferinţă pentru ierarhii
3. dominare versus armonie.

Pe cînd Hofstede indică cinci dimensiuni ale orientărilor valorice:

1. distanţa socială
2. individualism
3. masculinitate
4. evitarea incertitudinii
5. orientarea către viitor

Cercetătorul Inglehart avansează două explicaţii pentru modul în care se structurează valorile – cea a ,,rarităţii” şi ce a ,,socializării”. Astfel indivizii tind să acorde prioritate lucrurilor care sunt rare. Oamenii care au crescut într-o abundenţă a bunurilor tind să manifeste nevoi superioare ,,postmaterialiste” (non-materialiste, expresive). Orientarea postmodernă contrar modernităţii şi tradiţionalităţii presupune valori de autoexprimare, autorealizare orientate spre valori superioare în contrar cu valorile supravieţuirii şi asigurării. În postmodern se redefinesc în continuu nevoile, dorinţele, aşteptările în sfera relaţiilor personale şi intime. Credinţa în căsătorie ca un angajament pe viaţă a fost zdruncinat. Tot mai mult cuplurile alegînd să se despartă.

Steven L. Nock rezumă atitudinea generală faţă de căsătorie în cîteva aserţiuni

• oamenii vor să se căsătorească
• pentru a se căsători trebuie să atingă un anumit grad de materiallitate
• căsătoria este monogamă
• căsătoria e heterosexuală
• soţul e capul familiei
• în cadrul cuplului rolurile de gen sunt distincte
• a avea copii e componenta cea mai importantă într-o căsătorie

Atitudinea postmodernă se caracterizează printr-o evoluţie către credinţe materiale practice şi individualiste, căsătoria fiind una din opţiunile posibile, văzută ca o datorie impusă de societate şi mai puţin ca un mijloc de împlinire personală. Deşi animată de idealul egalităţii familia modernă a păstrat structura inegală a rolurilor. Asimetria rolurilor casnice a fost dezvoltată pe inegalitatea emoţională dintre soţ şi soţie; soţiei îi reven drepturile şi responsabilităţile afecţiunii, empatiei pe cînd soţului dreptul şi responsabilitatea raţiunii şi autorităţii. Femeile moderne au aspiraţii legate de profesii care pot intra în conflict cu cele familiale. Atitudinea egalitaristă are un efect pozitiv asupra bărbaţilor care sunt mai liberali au o satisfacţie materială mai mare, mai puţine probleme şi neînţelegeri.

Schimbarea balanţei funcțiilor îndeplinite în cadrul familiei poate duce la apariţia efectelor negative dintre care cel mai alarmant e nedorinţa de a avea copii reflectă ,,credinţa femeii despre rolul ei în societate”. Bărbaţii tradiţionali trebuie să aibă o carieră de succes şi o familie armonioasă, partenerele lor fiind constrînse să îşi asume rolul de soţie şi mamă pentru a ajuta la realizarea acestora şi astfel la reafirmarea identităţii lor masculine ca urmare cuplurile tradiţionale au semnificativ mai mulţi copii. Mai putem susține că în cadrul abordării structural-funcțională a familiei se mai păstrează clasica diviziune a muncii în cadrul căreia femeea are de fapt două servicii unul pe piaţa muncii şi altul acasă. Familia reprezintă un sistem fundamentală în societate a cărei importanţă ar trebui să crească.

Putem susține că în prezent uniunea consensuală, coabitarea, concubinajul sunt termeni care fac referire la cuplul necăsătorit care trăiesc împreună și sunt frecvent întîlnite ceea ce demonstrează o altă mutație din cadrul sistemului familial.

Pentru cercetătorul Giddens uniunea consensuală e în esenţa sa o ,,relaţie pură”, care există doar prin ea însăşi, fără alte constrîngeri şi care durează atît timp cît ambilor parteneri le aduce suficientă satisfacţie.

În cadrul uniunilor consensuale limitele în care funcţionează relaţia nu sunt impuse din afară ci sunt stabilite în comun acord. Partenerii fac înţelegeri care nu au nici o  referire socială exterioară ca în cadrul căsătoriei. Printre motivele de coabitare evidenţiem de la dificultăţile financiare, lipsa de încredere în viitorul relaţiei pînă la lipsa încrederii în căsătorie. De obicei coabitarea e răspîndită la persoanele pînă la 35 de ani numită şi coabitare juvenilă. Iar bărbaţii sunt mai deschişi la uniuni consensuale decît femeile, la fel studenţii, persoane cu nivel scăzut de educaţie sau statut ocupaţional precar.

Există mai multe modele de coabitare iar cercetătorii Carl Kidey, dan Petreman şi Arthur Avery identifică patru modele de coabitare care au la bază categorii diferite de motivaţie.

Modelul siguranţă. Coabitarea de acest tip este mai degrabă o alternativă la singurătate. Are explicaţie mai mult psihologică dar şi raţiuni sociale sau economice fiind răspîndite la persoane vulnerabile şi dependente emoţional, economic, social. Se apreciază cca fiind mai răspîndit la femei al căror statut e de regulă mai vulnerabil comparativ cu cel al bărbatului.

 Modelul de emancipare. Modelul corespunde tinerilor angajaţi încă în sistemul de educaţie sau celor aflaţi în perioada de început a integrării pe piaţa muncii.

Modelul de convenienţă care este o relaţie bazată pe schimb, în care, deşi motivaţiile pentru care intră în relaţie pot fi diferite fiecare partener primeşte ceea ce vrea.

Modelul testarea această coabitare poate fi o ăperioadă de probă pentru căsătorie e o etapă pentru cunoaştere reciprocă şi compatibilitate între cei doi.

Motivele pentru care persoanele aleg să trăiască în uniuni cosensuale

• probleme financiare
• comoditatea
• lipsa locvuinţei
• pentru a se cunoaşte mai bine
• sunt prea tineri sau bătrîni pentru căsătorie
• priorităţi, studii
• carieră
• un partener nu este divorţat
• Coabitanţii reprezintă o categorie mai tolerantă la differite aspecte privind viaţa de familie şi de cuplu comparativ cu cei căpsătoriţi.

Tot mai multe abordări din domeniul familiei consideră că în ultimul timp aceasta şi-a pierdut caracteristicile structural-funcționale. Astăzi cuplul familiei este tot mai interesat să satisfacă propriile interese şi mai puţin de realizarea funcţiilor pe care societatea le atribuie sistemului familiei. Modificarea structurii şi a modelelor familiale a generat necesitatea unui suport social sporit. Familia şi-a diminuat funcţia economică, fiind mai mult o unitate de consum. Copilul care în trecut era aport economic acum este consumator. Avantajul de a avea copii este unul afectiv şi nu material.

Politicile sociale abordează familia ca pe o structură relativ autonomă, cu propria dinamică, coerenţă a relaţiilor interne şi propriul organism de reglare. Nevoia intervenţiei statului în viaţa familială e diferită de la o societate la alta şi depinde de condiţiile concrete de viaţă ale membrilor ei, de tradiţii şi orientări, aspiraţii şi mentalităţi.

În Republica Moldova spre exemplu,  există un sistem de transferuri financiare amplu configurat, în urma constituirii unui sistem de ajutor social funcţional pentru familiile sărace şi a multiplicării categoriilor de familii care beneficiază de alocaţii. Beneficiu cu caracter universal, alocaţia de stat pentru copii se acordă copiilor de pînnă la 18 ani. Suportul financiar rezolvă doar o parte a problemelor sărăciei importante fiind serviciile destinate să integreze copii în mediul de viaţă mai larg să sporescă perspectivele de mobilitate şi realizare socială.

Astfel putem oidentifica următoarele tipuri de beneficii:

• Alocaţii pentru copii
• Alocaţii pentru susţinerea şcolară a copiilor
• Alocaţii speciale pentru părinţii studenţi
• Alocaţii la naştere sau adopţie
• Concediu de maternitate

 Putem deci susține că totalitatea schimbărilor sitematico-structural-funcțională din cadrul familiei a determinat și intervenția acestuia la nivel de familii.  Politica familială socială principală în Republica Moldova şi  Europa o reprezintă diminuarea îmbătrînirii populaţiei, sporirea natalităţii, principiul nonintervenţiei statului în sfera familială, familia şi copii reprezintă alegeri individuale.

Concluzii

Putem evidenția că familia rămîne a fi veriga cea mai importantă a societăţii şi funcţionării benefice, pozitive a acesteia. La momentul actual familia nu mai mai reprezintă o structură conservatoare, dar una tot mai adoptată transformărilor de la nivelul societăţii democratice şi deschisă. Muitațiile sistematico-structural-funcționale a familiei fiind tot mai mult condiţionată de schimbările economice şi sociale. Iar structura familiei clasice fiind încă răspîndită şi puternic valorizată ca model. Cît priveşte schimbările de structură și funcție din interiorul familiei putem spune că acestea sunt de natură expresivă: o familie în care deciziile se iau în comun, în care se negociază rolurile casnice, de cuplu şi regulile se stabilesc din mers. O familie mai liberă, mai bine conectată şi integrată în societate. Familia spre exemplu reprezintă aspectul vieţii care oferă societății noastre cea mai mare satisfacţie, urmată de muncă şi religie. Ataşamentul de familie rămîne valoarea cea mai importantă pentru fiecare dingtre noi.

Potrivit abordării sistematico-structural-funcțională actualmente familia este una egalitară în care nu contează cine conduce  şi deciziile se iau în comun acord . Iar cauzele ce duc la apariţia problemelor în familie o reprezintă dificulctăţi de ordin material şi financiar dar care se încearcă a se rezolva prin intervenţia statului şi susţinerea familiilor prin mijloace financiare sau instituţii speciale. Putem aminti că scimbările de structură și funcție a familiei au făcut posibilă apariția unei grave a societății noastre care este rata scăzută a fertilităţii ce poate fi considerată drept consecinţă a schimbărilor radicale socio-economice după ’90. cele mai importante probleme cu care s-a confruntat familia au fost mai degrabă de ordin economic şi valoric principalii subiecţi fiind copii cu prea puţine resurse pentru dezvoltare şi societate în ansamblul ei cu tot mai puţini copii.

Putem concluziona că conform abordării sistematico-structural-funcțională modelul familiei clasice a suportat nenumărate mutații la nivel de structură și funcție acestea la rîndul lor fiind condiționate de totalitatea schimbărilor din cadrul societății atît de ordin economic, social, politic sau cultural cu toate acestea imaginea structurii și funcției familiei din trecut este văzut ca un model ce s-ar dori de urmat dar care se adaptează conform cerințelor sociale și a vaolrilor urmărite în cadrul fiecărei societăți.