Drept

În conformitate cu normele constituţionale şi legislative în Republica Moldova, există două forme de proprietate: publică și privată

Proprietatea publică se caracterizează prin faptul că o parte considerabilă din bunurile societăţii se află în proprietatea publică a statului şi în proprietatea publică a UAT.

Proprietatea privată constituie toate celelalte bunuri care nu fac parte din proprietatea publică.

• fie al întregului popor al RM, în interes naţional, în cazul proprietăţii de stat sau
• fie al unui grup restrâns de populaţie, în interes local, în interesul colectivităţii locale respective, în cazul dreptu­lui de proprietate al UAT.

În cazul proprietăţii publice de stat, subiect al dreptului de proprietate este statul Republica Moldova, iar proprietatea trebuie folosită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu în inte­res naţional, în interesul întregului popor. În cazul proprie­tăţii unităţilor administrativ-teritoriale, proprietatea publi­că a UAT este folosită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu în interesul cetăţenilor unităţii administrativ-teritoriale re­spective.

În cazul proprietăţii publice a UAT, subiect al dreptului de proprietate este UAT respectivă, iar proprietatea trebu­ie folosită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu în interesul colectivităţii locale respective (a satului, comunei, oraşului, municipiului, raionului respectiv).

Autorităţile administraţiei publice locale pot să dobândeas­că şi să exercite drepturi şi obligaţii patrimoniale, şi persona­le nepatrimoniale numai în numele UAT în limitele compe­tenţei. Important este faptul că statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile UAT, dar nici UAT nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului, cu excepţia cazurilor în care statul a acordat garanţii juridice pentru obligaţiile civile ale UAT.

Astfel, dreptul de proprietate publică este dreptul de pro­prietate ce aparţine statului sau unei UAT asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz sau de interes public naţional sau local, cu condiţia să fie dobân­dite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

În continuare, proprietatea publică a statului şi UAT, în funcţie de regimul juridic aplicabil acesteia, se împarte în alte două mari categorii:

Care este elementul esenţial ce deosebeşte proprietatea publică de proprietatea privată?

Astfel, conform prevederilor art. 127, alin. (4) al Constitu­ţiei Republicii Moldova şi prevederilor Codului Civil al Re­publicii Moldova, art. 296, alin. (3), în proprietatea publică intră exclusiv:

• bogăţiile de orice natură ale subsolului;
• spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public;
• resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental;
• căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege.

De asemenea, un şir de alte acte normative stabilesc că din proprietatea publică din domeniul public de stat fac parte exclusiv:

• bogăţiile de orice natură ale subsolului Republicii Mol­dova, inclusiv substanţele minerale utile pe care le conţi­ne, şi spaţiile subterane ale acestuia fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului (art. 6 Codul subsolului, adoptat prin Legea nr. 3 din 02.02.2009);
• resursele de apă: apele de suprafaţă, apele subterane şi precipitaţiile atmosferice căzute pe teritoriul Republicii Moldova, cum ar fi: lacurile, iazurile, râurile şi altele ase­menea, inclusiv cele create în rezultatul activităţii umane (art. 1-4 din Legea apelor nr.272 din 23.12.2011).

Pentru mai multe detalii despre aspectele juridice privind delimitarea proprietăţii publice a statului şi a unităţilor ad- ministrativ-teritoriale, modul de divizare pe domenii (pu­blic şi privat), precum şi menţionarea expresă a categoriilor de bunuri ce se atribuie la domeniul public şi a bunurilor ce se atribuie la domeniul privat al statului şi al unităţilor ad- ministrativ-teritoriale, a se vedea punctele 1.75 şi 1.7.6 din prezentul Ghid.

Spre deosebire de proprietatea publică, proprietatea privată este proprietatea ce aparţine persoanelor fizice (cetăţenilor Republicii Moldova, apatrizilor, cetăţenilor străini) şi per­soanelor juridice de drept privat (societăţilor pe acţiuni, altor societăţi comerciale şi persoanelor juridice de drept privat). În virtutea dreptului de proprietar al proprietăţii private proprii, aceşti titulari exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia în mod exclusiv şi permanent, prin putere proprie, în interes propriu, asupra unor bunuri incluse în circuitul civil, în limitele stabilite de lege.

Deosebirea esenţială dintre proprietatea publică şi proprietatea privată este gradul de socializare şi de folosire a proprietăţii:

• proprietatea publică este folosită în interes ge­neral, în interesul întregii societăţi (proprietatea de stat), fie în interes local, al colectivităţilor lo­cale (proprietatea UAT); iar
• proprietatea privată este folosită în interesul propriu al unei persoane fizice sau al unei persoa­ne juridice de drept privat.