Proprietatea este una din categoriile economice şi juridice fundamentale. Proprietatea înainte de toate este o realitate socială şi economică. Prin proprietate înţelegem relaţiile sociale ce apar şi persistă între persoane fizice, persoane juridice, stat şi unităţile administrativ-teritoriale (în continuare - UAT) în legătură cu posesia şi însuşirea bunurilor existente în societate. Proprietatea, în sens economic, este o relaţie socială de proprietate şi reprezintă o totalitate de relaţii dintre stat, unităţile admi- nistrativ-teritoriale, persoanele fizice şi persoanele juridice în legătură cu însuşirea bunurilor existente în societate. Relaţiile sociale de proprietate s-au născut înaintea dreptului de proprietate. Aceasta nu este o relaţie dintre bunuri (între lucruri), ci o relaţie dintre oameni, stat, unităţile ad- ministrativ-teritoriale şi alte subiecte de drept cu privire la bunuri, în legătură cu acestea.
Dreptul de proprietate, la rândul său, este o relaţie socială de proprietate reglementată de normele de drept, de normele Constituţiei Republicii Moldova, Codului civil etc. Dreptul de proprietate exprimă atitudinea faţă de un bun ca al său, faţă de un bun, care aparţine unei persoane fizice, persoane juridice, statului Republica Moldova (în continuare - RM) sau unei UAT. Dreptul de proprietate este dreptul unui subiect de drept (sau al mai multora), reglementat de normele de drept, de a fi posesor, proprietar şi stăpân al unui bun oarecare concomitent cu obligaţia tuturor celorlalţi subiecţi de drept, determinată de lege, de a respecta acest drept şi proprietate. Dreptul de proprietate, înainte de toate, este o relaţie socială de proprietate reglementată de normele de drept.
Dreptul de proprietate este un drept real ce conferă titularului posibilitatea de a întrebuinţa bunul conform naturii sau destinaţiei sale, de a-l folosi şi a dispune de el în mod exclusiv şi perpetuu, în cadrul şi cu respectarea legii, ordinii de drept şi bunelor moravuri. Numai dreptul de proprietate îi oferă titularului o putere deplină asupra bunului.
Dreptul de proprietate în RM este apărat şi, nu doar atât, este garantat de Constituţia RM, Codul civil şi alte acte legislative. Dreptul de proprietate se extinde atât asupra lucrurilor corporale (proprietate mobiliară sau imobiliară), cât şi asupra celor necorporale (proprietate intelectuală etc.).
Celelalte drepturi patrimoniale prevăzute de lege (uzufructul, dreptul de uz, servitutea, superficia, arenda, locaţiunea, administrarea fiduciară, concesiunea etc.), spre deosebire de dreptul de proprietate, permit titularului doar posesiunea şi folosinţa sau numai una din acestea, dar niciodată dreptul de dispoziţie asupra bunului, adică dreptul de a înstrăina bunul şi de a decide soarta juridică a acestuia în alt mod prevăzut de lege.
Astfel, dreptul de proprietate este un drept real ce conferă titularului, inclusiv statului RM şi unităţilor administrativ-teritoriale, posibilitatea reală de a întrebuinţa bunul conform naturii sau destinaţiei sale, de a-l folosi şi a dispune de el în mod exclusiv şi perpetuu, în limitele stabilite de lege, ordinea de drept şi bunele moravuri.
Norme privind proprietatea, dreptul de proprietate, formele dreptului de proprietate, proprietatea publică şi dreptul de proprietate publică se conţin, în special, în Constituţia RM din 29 iulie 1994 şi multe alte acte legislative[1].
Astfel, potrivit art. 127 din Constituţia RM statul "ocroteşte proprietatea" (alin.(1)) şi "garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii"(alin.(2)). Dreptul de proprietate în RM, spre deosebire de cadrul juridic al unor altor state, este recunoscut a fi unul "perpetuu" (alin. (2) al art. 315 Cod civil), prin care se proclamă stabilitatea şi durabilitatea relaţiilor de proprietate în RM, având în vedere că, de asemenea, Codul civil al RM (alin. (2) al art. 316) stabileşte fără echivoc că dreptul de proprietate în RM "este garantat", iar proprietatea, în condiţiile legii, "este inviolabilă" (alin. (2) al art. 316 Cod civil). Totuşi, în pofida faptului că dreptul de proprietate este unul perpetuu şi garantat, acest drept "poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ" (alin. (3) al art. 315 Cod civil), inclusiv în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică a bunurilor aflate în proprietatea UAT (art. 1 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999), însă, şi în cazul UAT, exproprierea poate avea loc doar după "o dreapta si prealabila des- pagubire" (alin. (2) al art. 46 din Constituţia RM; alin. (2) al art. 316 Cod civil; art. 1 din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999).
Toate reglementările normative indicate mai sus (constituţionale etc.) cu referire la proprietate, apărarea dreptului de proprietate şi garanţiile dreptului de proprietate, sunt aplicabile şi urmează a fi aplicate în egală măsură şi în raport cu dreptul de proprietate publică (proprietatea de stat şi proprietatea UAT), având în vedere şi faptul că normele Codului civil al RM reglementează relaţiile de proprietate în calitatea lor de fenomen economico-juridic universal, fără a face referire şi fără a evidenţia în mod special formele dreptului de proprietate: a) publică şi b) privată.
Garanţii juridice şi de altă natură ale dreptului de proprietate, inclusiv ale dreptului de proprietate publică, se conţin şi în multe alte legi ale RM care, în totalitatea lor, ne permit să afirmăm cu toată certitudinea că dreptul de proprietate în RM, cel puţin, din punctul de vedere al cadrului juridic, este ocrotit de stat şi garantat de lege, şi, în primul rând, de Constituţia Republicii Moldova.
[1] A se vedea în acest sens şi: Codul civil al RM nr.1107 din 06.06.2002, Codul funciar nr.828 din 25.12.1991, Codul subsolului nr.3 din 02.02.2009, Codul silvic nr. 887 din 21.06.1996, Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011, Legea nr.121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, Legea nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, Legea nr. 523 din 16.07.1999 cu privire la proprietatea publică a UAT şi alte acte normative.