Caracterele generale ale dreptului de proprietate - exprimă cele mai importante însuşiri, însuşirile fundamentale ce determină esenţa şi valoarea juridică a dreptului de proprietate, fără de care dreptul de proprietate devine o simplă ficţiune. Caracterele fundamentale ale dreptului de proprietate sunt stabilite direct în lege sau decurg dintr-o totalitate de norme de drept, din principiile fundamentale ale dreptului naţional şi internaţional. Caracterele fundamentale ale dreptului de proprietate sunt următoarele:
- caracterul absolut, în sensul că dreptul de proprietate este opozabil tuturor. Proprietarul este în drept să ceară tuturor să-i respecte dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate este absolut, dar nu este nelimitat. Proprietarul este obligat să respecte restricţiile stabilite de lege, ordinea de drept, bunele moravuri, regulile bunei vecinătăţi;
- caracterul exclusiv, în sensul că titularul dreptului de proprietate exercită singur toate drepturile de proprietar, care aparţin proprietarului în exclusivitate, cu excepţiile stabilite de lege;
- caracterul perpetuu (art. 315 Cod civil), în sensul că dreptul de proprietate nu se pierde. Dreptul de proprietate nu dispare. Dreptul de proprietate şi drepturile proprietarului trec de la un titular/ subiect la altul, fie prin moştenire (în cazul persoanelor fizice), fie prin succesiune (în cazul persoanelor juridice, în cazul UAT, dar şi în cazul statelor). Proprietatea este inviolabilă, iar dreptul de proprietate este garantat (art. 316 Cod civil). În mare parte, anume caracterul perpetuu al dreptului de proprietate conferă relaţiilor de proprietate stabilitatea şi durabilitatea necesară.